Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus (R raedicationes (vol. 4) Teologie pentru azi Bucuresti 2013' Predica la Duminica intai dupa Rusalii (a Tuturor Sfintilor) [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 in aceasta prima duminica dupa Cincizecime ne bucuram impreuna cu toti cei care s-au umplut de harul Prea Sfmtei Treimi, coborat la Cincizecime in lume si si-au sfmtit viata, si prin vietile si cuvintele lor s-au aratat marturisitorii lui 5 5 Dumnezeu in toate secolele. Pentru ca ii cinstim astazi pe toti Sfmtii lui Dumnezeu, stiuti si nestiuti de noi cu numele si cu 7 t t 5 t y 5 1 Predica scrisa in data de 17 iunie 2011. vietuirea, si care sunt ajutdtorii si indreptdtorii nostri in viata dupa Dumnezeu. Iar toti Sfmtii Bisericii sunt Sfintii Prea 5 5 5 Sfintei Treimi, pentru ca ne invata evlavia si ascultarea fata de Dumnezeul nostra treimic, pentru ca toti slujesc, fara incetare, impreuna cu toate Puterile ceresti, Dumnezeului nostra. 5 ™ Pe cine cinstim noi astazi? „Pe cei ce s-au luptat cu credinta in toate partile lumii, pe Apostoli, pe Mucenici, pe Preotii cei de Dumnezeu inteleptiti, pe Cinstitele Femei, pe adunarea cea sfanta" [***Penticostar, 1999, p. 358]. Pe toti Sfintii, de orice varsta si de orice 5 5™ 5 nationalitate, din orice secol, pe care Biserica Ortodoxa ii marturiseste drept Sfinti ai ei. Pentru ca viata sfanta se lucreaza in 5 adevdrata Biserica a lui Dumnezeu si intra dreapta credinta si nu in orice fel de biserica si de t 5 5 spiritualitate. Pentru ca Biserica noastra ii cinsteste ca 5 Sfinti pe cei care aufost si sunt mddularele ei,fiii ei si nu pe orice om declarat „sfant", „drept", „extraordinar", „genial" de o biserica anume, de o religie sau de vreo forma de spiritualitate. Tocmai de aceea Biserica noastra Ortodoxa are grijd de memoria Sfmtilor ei, pentru ca le pastreaza Sfmtele Moaste, cartile, lucrarile lor, datele lor biografice. Chipurile Sfmtilor sunt transmise iconografic, pentru ca sunt pastrate traditional. Vietile si slujbele lor sunt transmise liturgic, pentru ca sunt pastrate traditional. La fel sunt pastrate si Sfintele lor Moaste, minunile lor, cartile lor, comentariile la cartile lor. ™ 5 ~ 5 Si observam adesea in vietile Sfmtilor, ca 5 5 5™ Sfmtii care sunt inca in viata aceasta sunt ajutati de Sfintii adormiti, care sunt vii in Imparatia lui Dumnezeu, ca sa isi sfmteasca si acestia viata. 7 5 5 5 5 5 Se ajutd unii pe altii pentru ca se iubesc si se cinstesc unii pe altii. Isi folosesc cartile cu evlavie si nu le 5 5 5 contestd. Afla har si intarire din Sfmtele Moaste ale 5 5 inaintasilor si din povetele lor si din modul lor de 5 5 X 5 5 vietuire. De aceea e imposibil de exprimat in cuvinte dragostea, prietenia, bucuria si evlavia dintre Sfinti. Se vad cu totii ca apartinand unei singure Biserici si ca mostenitori ai unei singure Impdrdtii, pentru ca toti se inchina Treimii Celei deofiinta si nedespartite. De aceea, o astfel de praznuire ca cea de astazi, ne vorbeste despre lectia unitatii intre noi, a unitatii in aceeasi credintd, dragoste si evlavie. Pentru ca viata ortodoxd e viata cu y y Dumnezeu si Dumnezeu nu ne invata la discordie ci la afi impreund. La a trai cuviincios si profund, avand drept icoane/ exemple pe Sfintii de dinainte de noi. Acesta e motivul pentru care Sfintii unui secol se considerau nevrednici fata de Sfintii din secolele anterioare. Pentru ca priveau la cei de dinaintea lor cu evlavie si cu dragoste, nedorind sa se intemeieze pe ei insisi ca primii crestini ai Bisericii, ci intelegandu-si fiecare rolul, in secolul sau, ca mddulare ale Bisericii lui Hristos si ca niste urmasi ai Sfintilor de mai dinainte. Si asa se explica de ce Biserica Ortodoxa nu a avut reformatori si nu are nevoie de reformatori. Pentru ca fiecare Sfant al Bisericii se sfinteste/ se induhovniceste/ se schimba/ se 5 5 5 reformeaza pe sine si nu Biserica lui Dumnezeu, care e mediul ambiant al induhovnicirii Lui. Ci el se sfinteste pe sine pentru ca sa sefacd propriu, la nivelul sau, vietii divino-umane a Bisericii, pentru ca viata Bisericii, fiind viata cu Dumnezeu e o nesfdrsitd cuprindere a sfinteniei de necuprins a lui Dumnezeu. Si tocmai aceasta cuprindere necuprinsd a vietii cu Dumnezeu, aceasta trdire cu Dumnezeu il 5 ™ face pe orice Sfant al Bisericii sa se vada nedesdvdrsit si nevrednic de Dumnezeu si de y i i Sfintii de dinaintea lui. Pentru ca evlavia autentica e plina de smerenia si de umilinta care vin dintr-o viata sfdnta si care viata sfdnta, pe cat e de sfdnta, pe atat se vede si mai nevrednicd de Dumnezeu si de oameni. 5 5 Si de aceea nu avem Sfinti „reformatori" ai Bisericii, care sa aiba ingamfarea sa spuria ca „ viata bisericeasca incepe cu ei": pentru ca Sfintii Bisericii sunt prea umili si prea iubitori fata de Sfintii de dinaintea lor. Si cand esti serios si cinstit cu istoria 5 5 5 Bisericii nu mai poti presupune ca esti „mai sfant", „mai curat", „mai destept" decat Sfintii de dinaintea ta, daca le cunosti viata si opera. Si acolo unde sunt cunoscuti Sfintii, atat prin citirea lor cat si prin intimizarea cu ei prin rugdciune, acolo se cinsteste Scriptura si viata Bisericii, se cinstesc marturiile Traditiei, se aprofundeaza continuu vietile si invataturile Sfmtilor care ne preceda, pentru ca intregul cult si intreaga viata a Bisericii ne tin in comuniune pe unii cu altii. 5 Iar pentru a fi in comuniune cu Sfintii Bisericii trebuie sa faci parte integrantd din Traditia ei. 5 Sa te simti trdind Traditia in Biserica, sa te 5 5™ simti viu impreuna cu Sfintii cei vii ai Bisericii, sa simti ca aparti aceleiasi Imparatii a lui Dumnezeu. Si numai daca simti ca esti viu intru 5 5 5 Dumnezeu vrei sa darui si altora posibilitatea de a trdi viata lui Dumnezeu. 5 Pentru ca de aici vine autentica propovaduire a credintei si a vietii Bisericii: de la cunoasterea ei 5 5 5 f si de la constiinta ca nu trebuie sa lasi comoara 5 5 5 5 mdntuirii necunoscuta si de altii. 5 5 Daruiesti dintru ale tale. 5 Numai ca credinta, bucuria, pacea, mantuirea ta sunt daruri ale Lui. De aceea le daruim pe ale Lui, pe cele primite de la Dumnezeu si altora, prin expresiile faptelor si ale cuvintelor noastre. Si de aici marele nostru folos sau marea noastrd vina. Pentru ca ceea ce am primit de la Dumnezeu trebuie sa daruim fdrd falsificare, pentru ca viata lui Dumnezeu in oameni sa fie deplina, adica prin intermediul tuturor surselor credintei si ale evlaviei. 5 5 Nu putem vorbi despre Sfanta Scriptura, in acest caz, fara comentariile Sfmtilor Parinti la ~ 5 5 Scriptura. Nu putem vorbi despre dogmele Sinoadelor Ecumenice fara sa vorbim si despre canoanele acelorasi Sinoade, dupa cum nu putem vorbi doar despre Sfintii din secolul al IV-lea si nu si despre cei din secolul al XXI-lea. Pentru ca Biserica e mereu aceeasi si cultul, > 5 " viata, istoria Bisericii ne sunt comune. 5 ~ Iar fiecare nou credincios al Bisericii trebuie sa fie indrumat spre intreaga comoard si viata a credintei, cuprinsa in toate monumentele teologice ale Bisericii si nu doar spre unele. Pentru ca orice grupare si sectd religioasd a istoriei a plecat de la maximalizarea sau deformarea unor adevaruri in detrimentul altora. Insa Biserica ne ofera nu numai posibilitatea cunoasterii intregului adevdr al Traditiei ci si posibilitatea unei vieti depline cu Dumnezeu, liturgico-duhovniceasca, care sa ne implineasca in mod ontologic, sa ne indumnezeiasca. Biserica, cu alte cuvinte, nu ofera doar o doctrind sau o conduitd morald credinciosilor ei, 5 ™ pentru ca astfel ar fi o simpld academie filosoficd, ci o viata deplina cu Dumnezeu, in care teologia, asceza, mistica, partea liturgica a Bisericii sunt un tot care ne transfigureazd si nu doar ne educd. Pentru ca Sfintii pe care ii cinstim astazi sunt niste indumnezeiti si nu doar niste „oameni 5 > 5 9 " politicosi". Sfintii sunt niste oameni cu totul schimbati, 5 5 t " schimbati de Dumnezeu in cadrul vietii cu Dumnezeu, fapt pentru care vad toate lucrurile prin prisma vietii cu El. Si e nevoie ca si noi sa fim cu totul altii, cu 5 5 f ' minti dumnezeiesti, pentru ca sa ne asemdndm Tatalui nostra, Care este in ceruri. Suntem chemati, in concluzie, „sa praznuim cu dreaptd credintd si sa cinstim cu laude 7 preaslavita si cinstita pomenire a Tuturor Sfintilor'' [Idem, p. 362], pentru ca „cetele Sfintilor, laudand neincetat pe Cel ce Se odihneste intru Sfinti, se indulcesc acum de dumnezeiasca desfatare^lldem, p. 374] a Imparatiei Sale. Si bucurandu-ne impreuna cu Sfmtii dorim si noi desfatarea vietii cu Dumnezeu, intru Imparatia Sa, acum si in vecii vecilor. Amin! Predica la nasterea Sfantului loan Botezatorul [24 iunie 2011] Iubitii mei , nasterea Sfantului loan Botezatorul e nastere 5 5 insotita de multa bucurie pentru ca „din pantece sterp s-a nascut, dezlegand sterpiciunea inimilor noastre" [*** Minei, ed. BOR 1927, p. 234]. Pentru ca Dumnezeu a adus prin el bucurie multa nu numai parintilor lui cuviosi si inaintati in zile ci si noua, sau mai ales noua, pentru ca ne-a invatat ca intru pocainta si curatie trebuie sd II primim pe Mantuitorul sufletelor noastre. Predica scrisa in data de 22 iunie 201 1 . Astazi s-a nascut Inaintemergdtorul Domnului, vestitorul Lui si de aceea nasterea lui e nastere plind de bucurie, pentru ca ea II vesteste pe Cel ce avea sd vind spre mantuirea lumii. Sfantul loan e ,,insemnatorul [invatatorul] pocaintei eel cu mare glas, si dumnezeiescul mijlocitor al legii vechi si al celei noi" (Ibidem). El e „vitelul eel gras al infrdndrii", care s-a nascut din cea stearpa si care ne arata noua pe Mielul lui Dumnezeu, Cel care S-a nascut din Fecioara [Ibidem]. Pentru ca loan vorbeste lumii despre Mielul lui Dumnezeu [In. 1, 9; 1, 36, GNT: b'A[ivbc, tou Qeou/ o Amnos tu Teu], adica despre Fiul lui Dumnezeu intrupat ca jertfd binepldcutd Tatalui pentru iertarea lumii. Si aceasta, pentru ca arderea de tot a Vechiului Testament vorbea in taind tocmai despre ddruirea deplind, totala, a Fiului pentru viata lumii. Iar daca te darui in mod deplin lui Dumnezeu si cauti sdfii binepldcut Lui in toate detaliile vietii tale, tocmai de aceea nu poti fi duplicitar, nu poti sluji la doi domni, pentru ca esti absorbit de slujirea singurului Dumnezeu, a Creatorului lumii. Cum mai e numit Sfantul loan Botezatorul in imnografia zilei de astazi? El e „turtureaua cea iubitoare de pustie" [Ibidem], cea care are o singurd dragoste: dragostea de Dumnezeu. E „prietenul Mirelui" [Ibidem] si de aceea ii aducem „podoaba cantarilor" [Ibidem] noastre acestui „ostas al Imparatului" [Ibidem]. Pentru ca ascezal lupta cu patimile este lucrul rdzboinic al vietii duhovnicesti, atata timp cat lupta noastra e cu gdndurile pdcatului si nu cu trupul nostru. Si nu fara rost ascetic il avem pomenit pe Sfantul loan astazi, in mijlocul postului Sfintilor Aposoli Petru si Pavel. Pentru ca viata lui trebuie sd dinamizeze viata noastra, a celor ce postim in timpul verii, atata timp cat el a fost un om al postului si al rugdeiunii 10 in mijlocul pustiului neprietenos, care este indbusitor de cald. Insa Sfantul loan Botezatoral este o minune de om care s-a construit/ s-a zidit pe sine duhovniceste in rabdare, in durere, in ragaciune, in ascultare de Dumnezeu. Si de aceea viata cu Dumnezeu nu e prezentata de Biserica drept o viata usoard, fara dureri ci, dimpotriva: ca o viata plind de dureri dar in care suntem sustinuti continuu de harul lui Dumnezeu. Asceza plina de teologie ne cizeleaza din interior, cum nu poate sd ne educe nimeni. Pentru ca asceza porneste din pironirea/ fixarea/ afundarea intregii noastre fiinte in slava lui Dumnezeu si in adevarul Lui. Ca sa stai in har trebuie sd stai in adevdr. Si ca sa stai in adevdr trebuie sd lucrezi continuu virtutea. Orice inconsecventd interioard inseamna o sldbire a acestei atentii continue spre Dumnezeu. Si viata Sfantului loan, a Parintelui nostra, 5 5 ™ ™ este o continud atentie spre Dumnezeu. Pentru ca nasterea lui, prorocita prin Ingeri, este inceputul dumnezeiestilor lucruri [Idem, p. 236] ale nasterii Domnului. Si nasterea lui e minunatd pentru ca e „nastere afara de varsta" [Ibidem], dincolo de varsta cand se concep prancii si vesteste prin ea „zamislirea fara de samanta" [Ibidem] a Fiului lui Dumnezeu din Purarea Fecioara Maria. Iar daca ne intrebam de ce prdznuim si nasterea Sfantului loan si nu doar martirizarea lui prin taierea capului, gasim aici raspunsul: pentru ca minunea ei vesteste prea marea minune a nasterii Domnului din Fecioara, care a fost mai presus de fire. Si iata cum ne uimeste Dumnezeu! Cum ne uimeste prin framusete, prin curatie, prin sfmtenie. Pentru ca adevdrata uimire e frumusetea duhovniceascd dobandita prin multa zbatere interioard si luptd cu sinele nostru. 11 Imnograful exclama: „0, prea sldvitd minune!" [Ibidem]. Pentru ca se naste loan la batranete si tatal 5 5 5 sau, arhiereul, se vindeca de mutenie, pentru ca sa se bucure de incredintdrile Domnului. Pentru ca Domnul „a cercetat si a fdcut mdntuire norodului [poporului] Sau" [Ibidem], prin Fiul Sau nascut din Fecioara, nascut sub Lege, iar loan, nascut de Sfintii Zaharia si Elisabeta, in mod 7 5 5™ minunat, a fost vestitorul Acestuia, al Mirelui Bisericii. Sfantul Andrei Criteanu il numeste pe Sfantul loan Botezatorul: „hotarul Prorocilor si incepatura Apostolilor" [Idem, p. 239]. Pentru ca prin el se termina sirul Prorocilor care II vestesc pe Hristos si se face inceputul unui alt sir, al unei alte rdnduieli dumnezeiesti: cea a 5 " t Apostolilor Lui. Pentru ca cei trimisi de El, Apostolii Lui, vor bineinmiresma intreaga lume cu persoana si cu adevarurile lui Hristos, pentru ca II vor propovddui si impdrti in mod neimpdrtit pe Hristos intregii lumi, prin cuvinte si Euharistie si slujirea preoteasca. Ca toti sa fie o singurd turmd a unui singur Pastor. Caci Mielul lui Dumnezeu e si Pdstorul sau Caput Bisericii. Insa grija Bisericii fata de prietenul Mirelui, fata de Sfantul loan Botezatorul, ca fata de toti 5 ~ 5 5 Sfintii Sai, care sunt prietenii Lui, se vede prin aceea ca ne prezintd pe prietenii Lui pentru ca in ei sd II vedem pe El, pe Mirele Bisericii. Pentru ca prietenia/ intimitatea pe care Biserica vrea sd o avem cu Dumnezeu e totald si ea 5 Qposibild, pentru ca e regdsibild in Sfintii Lui. Si aceasta comoard imensd de prietenie, de jertfelnicie, de constiinta pe care o gasim in vietile Sfmtilor e un argument viu, credibil pentru viata noastra, pentru ca ne umple de dorul de a ne implini si noi in acelasi fel. Iar sfmtenia nu e in niciun secol ridicold sau 5 vetustd pentru ca e singura implinire reald a oamenilor. 12 Dar, in orice secol, ea este grea si usoard in acelasi timp, pentru ca sldbiciunea noastra e intdritd de harul Sau, fara ca Dumnezeu sd ne ia cu totul durerea si amaraciunea pe care le presupune viata virtuoasa. 5 Insa, in acelasi timp, praznuirea zilei de nastere a unui Slant e o lectie profunda de cinstire a vietii ca dar al lui Dumnezeu, a voii lui Dumnezeu cu oamenii, pentru ca nimeni nu se naste in afar a voii lui Dumnezeu. Cinstim viata, pentru ca II cinstim pe Ddruitorul vietii. Si Cel care ne-a dat viata, ne si ajuta sa calatorim cu bine spre limanul mantuirii, fara ca aceasta calatorie spre Imparatia Sa sa fie doar zdmbet. Zdmbetul nostru, iubiti frati si surori intru 7 5 5 5 Domnul, trebuie sa fie unul intelept, trecut prin multe griji, ispite, dureri, drame... Adica sa nu ne permitem sa glumim cu durerile si nefericirea din jur, cu nedreptatile de tot felul, cu ipocrizia crescanda. Sd zdmbim dureros, adica sd trdim responsabil si auster, chiar daca prosperitatea ne este la indemdnd. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu fiecare dintre noi vom da seama lui Dumnezeu pentru viata, pentru sanatatea, pentru capacitatile noastre native si dobandite, pentru harul Sau in viata noastra, pentru averea si vizibilitatea noastra sociala. Postul sa ne invete tdcerea lui Dumnezeu iar 5 cuvantul sa ne invete bucuria lui Dumnezeu. Pentru ca tdcerea bucuroasd a lui Dumnezeu se revarsd in viata noastra cand traim, gandim si actionam cu constiinta ca suntem in fata lui 5 5 5 J f Dumnezeu, descoperiti in fata ochilor Lui si ca totul e vdzut si cercat de cdtre El. Dumnezeu sa ne dea bucuria de a ne bucura intru suferintele si durerile noastre dar si intru 5 5 5 nadejdea noastra intru El. Amin! 13 Predica la Sfintii Apostoli Petru si Pavel (2011) Iubitilor , 5 3 Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost evrei. Ei se trag dintr-un neam bine definit, din care si Domnul S-a nascut dupa trap... si nu sunt verity din cer si, tocmai din acest motiv, ne-ar intrece pe noi, pe toti, in evlavie, in cunostinta sau in munca. Dar s-au facut, prin harul Treimii, indurand multe si punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu, Apostolii Bisericii lui Hristos, vestitorii mantuirii tuturor. Nu si-au redus activitatea la propriul popor. Nu au devenit ultra-nationalisti, revansarzi sau indiferenti fata de celelalte natiuni. . .pe premisa ca sunt Apostolii lui Hristos Dumnezeu. Ci ei au vizat binele extins, binele universal. . .pentru care si noi trebuie sa invatam cat mai multe limbi si traditii pentru a intelege cum Predica scrisa in data de 27 iunie 201 1 . A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Petru. ' Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Pavel. 14 gdndesc alte neamuri si cum le putem ajuta, ajutandu-ne in acelasi timp. Adica nu putem fi ortodocsi fara sa avem perspectivd soteriologicd mondiald, universale. Fara sa ne pese de mdntuirea intregii Biserici si de intreaga lume si creatie, fara ca prin asta sa fim indiferenti fata de propria noastra Biserica, de propria noastra casa sau de propria noastra limba. De aceea, Petru nu este al Apusului, pentru ca pe baza lui se fabuleaza „primatul papal", si Pavel al ortodocsilor, pentru ca trebuie sa avem si noi o marcd, ci ambii sunt ai Bisericii. Ei sunt nedespdrtiti si de nedespdrtit, asa dupa cum ni-i arata si iconografia Bisericii noastre 6 . Iar daca gandim ortodox, adica universalist, daca gandim binele mdntuirii ca fiind binele tuturor neamurilor, al intregii existente, ne asumam intreaga Traditie a Bisericii timp de 2.000 de ani, inclusiv pe Sfintii si Traditia ortodoxa scrisa si ±555 5 pastrata in Occident. Traditia ortodoxa a Occidentului nu e mai putin Traditia Bisericii Ortodoxe. Daca renuntam la ea, dand Scriptura protestantilor sa o interpreteze, iar catolicilor lasandu-le pe Sfintii Parinti sa ii indosarieze .. .noi, ortodocsii, ne dam din mana Traditia, adica modul 5 ™ 5 ™ de a respira normal pe pamant si ramanem numai cu slujbele. Dar slujbele nu se explica pe ele insele decat in Biserica, prin Traditie, acolo unde Scriptura si Parintii Bisericii sunt la un loc si ne vorbesc despre continutul si exigentele slujbelor ortodoxe. Pentru ca observam drama noastra, a ortodocsilor, peste tot in lume cat si in Romania: nu mai intelegem ce se cdntd la strana si in altar, nu stim cum s-au format slujbele noastre, ce ne aduc ele si ce ne spun ele, pentru ca am pierdut obisnuinta de a gdndi prin Scriptura, prin Sfinti, prin asceza, prin rugaciune cultul Bisericii. Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/28/predica-la-sfintii- apostoli-petru-si-pavel-20 1 0/. 15 E eel mai normal lucru sa ii cinstim pe Sfinti si sa vrem sa ii cunoastem. 5 9 Insa Sfintii se vor cunoscuti integral. Adica cunoscuti in vietile lor, in cartile lor, in slujbele lor, in icoanele lor, in rugaciunea catre ei, in inchinarea la Sfmtele lor Moaste...in apropierea de locurile unde au trait pe pamant si de epoca in care ei au trait. Numai asa, numai imbinand cultul cu munca 5 ™ de cercetare ne imprietenim cu Sfintii Apostoli Petru si Pavel si cu toti Sfintii. 5 5 5 5 Cartile lor trebuie traduse, citite, aprofundate personal, incluse in Traditie, adica unite cu toata Traditia Bisericii. 5 Trebuie puse in relatie Icoanele lor, cu Moastele lor si cu cartile si viata lor pentru ca sa le 5 5 5 5 5 ± vGzifrumusetea interioard si sa te indrdgostesti de ei si de relatia duhovniceasca cu ei. 5 5 Mai ales daca le purtdm numele...Purtarea numelui lor e un motiv in plus de apropiere de Sfintii Apostoli Petru si Pavel pentru a le vedea prietenia si dragostea sfdntd. Insa nici aici nu trebuie sa exagerdm ! Chiar daca nu le purtdm numele... avem nevoie de ei. Avem nevoie de cunoasterea tuturor Sfmtilor. Si fiecare vine cu autenticitatea si cu 5 5 5 aportul lui la credinta si cunoasterea noastra teologica. De aceea nu e de ajuns doar sa te inchini la Sfmtele lor Moaste. Trebuie sa vrei sa ii cunosti si 5 f 5 mai mult. Daca le asculti acatistul, slujbele, daca le vezi Icoanele. . .iar nu e de ajuns... daca nu vrem sa ne rugdm lor. Rugaciunea catre ei ne face poftd tainicd de scrierile lor si de pilda vietii lor. Si pana nu ne indulcim duhovniceste de mancarea vietii lor, de cuvintele lor, de prezenta lor duhovniceasca nu putem sa intelegem importanta lor in Biserica, rolul lor in viata noastra, nu ii simtim langa noi. Da, marea noastra drama, a multora, e ca vorbim despre Dumnezeufdrd sa II cunoastem, fara 16 sa fi avut o atingere reald cu El si fara sa ii fi vazut si simtit pe Sfintii Lui. Si acesta e motivul pentru care multi dintre noi se indoiesc, isi pun intrebari, isi fac calcule cu privire la una sau la alta din Biserica pentru ca nu vad intreaga ambiantd a Bisericii, intreaga minune aprezentei lui Dumnezeu in toti si in toate. Si cu Sfintii Petru si Pavel s-au intamplat multe cdderi... pana cand L-au vazut profund pe Dumnezeu, adica in fiecare fibra a creatiei Sale. Unul L-a tradat, celalalt L-a prigonit...insa ambii au suferit enorm si s-au bucurat enorm intru 5 lucrul mdinilor lor. Pentru ca au lucrat in lume, in mijlocul unei lumi reci, respingatoare, neprimitoare, indiferenta, avida doar pentru ceea ce se vede si produce pldcere, ca si cea de acum. . .preotia lui Hristos. Au facut lucruri imposibile tocmai pentru faptul ca au indrdznit intru Domnul si I-au cerut Lui sa ii ajute in toate ale lor. Si Domnul i-a ajutat! Insa Domnul ne ajuta si pe noi tot la fel de mult ca pe Petru si pe Pavel. . .si nu maiputinl Traim in aceeasi Biserica in care au trait si ei, in aceeasi lume si avem acelasi sprijin ca si ei de la Domnul. Ce ne lipseste?! Doar vointa si determinarea lorzilnicd spre a-I sluji Domnului. Doar atat. . . Si vedem ca acest lucru stabileste distanta i if enormd dintre ei si. . .noi. Insa Ortodoxia nu e o luare la intrecere cu SfintW. Ci Ortodoxia e viata sfanta a lui Dumnezeu cu oamenii, in Biserica lui Dumnezeu, fapt pentru care avem aceleasi cdutdri profunde ca si Parintii nostri. In Biserica Ortodoxa fiecare credincios se impartaseste de sfintenia Prea Sfintei Treimi si e chemat sa trdiascd sfdnt, in masura in care intelege si poate sa traiasca cu Dumnezeu. Rolul Sfintilor (si de aici praznicele lor continue) e acela de a ne invata cum sa traim si / 5 5 17 cum sa simtim si ce bucurii si pericole sunt pe calea vietii ortodoxe. Insa tot ce aflam de la ei le aplicam la viata noastra concretd, intr-un mod nespus de concret . . .fara sa traim cu fantezia ca suntem ca ei, sau ca le retrdim viata sau ca li intelegem deplin. Nu, noi nu traim viata lor, ci doar viata ~ y ~ y noastral Si depinde cat de constient traim propria noastra viata, scurtimea si exigentele ei. Pentru ca intr-un timp foarte scurt trebuie sa ne venim in fire, si sa ne curdtim de patimi, si sa ne sfintim si sa ne umplem de normalitatea abisald si plind de viata a Ortodoxiei. Nu avem la dispozitie un mileniu pentru ca sa ne mantuim ci doar 10, 20, 40, 60, 90 de ani. . . Totul e in contra timp. Totul t foarte rapid. Si ceea ce facem e bun fdcut . . .iar ceea ce nu facem. . .nu mai putem sa facem niciodatd. De aceea, ca sa nu avem regrete enorme sau regrete eterne, trebuie sa facem ceea ce Dumnezeu ne indeamnd, in constiinta noastra, sa facem pe fiecare zi. Si mai mult decat sigur, ca daca II lasam pe Dumnezeu sa ne conducd viata, El ne va invata, clipa de clipa, ce e eel mai bine sa facem. Iar Sfintii nostri Parinti, Apostolii Petru si Pavel, ne invata ca viata intru sfintenie nu e o rusine ci cea mai mare ratiune pentru care trebuie sa existi. Pentru ca eel ce trdieste si adoarme intru y i Domnul nu e mort, ci viu si plin de nemurirea Treimii, a Careia fie slava si puterea si cinstea in vecii vecilor. Amin! Predica la Duminica a 3 -a dupa Rusalii [2011] 18 ■) . r" ■ ■:..= ' i ; v Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' duminica aceasta, prima din lima iulie, ne vorbeste despre rezistenta. Despre rezistenta duhovniceasca in fata tuturor tentatiilor si a agresiunilor la adresa noastra. Despre rezistenta prin curatie interioara si prin increderea in Dumnezeu in orice clipa a vietii noastre. Pentru ca Domnul ne spune ca trebuie sa avem ochii inimii simpli, curati, nevinovati [Mt. 6, 22], sa nu fim duplicitari [Mt. 6, 24] si sa nu ne blocdm atentia in privirea la situatia noastra existentiala [Mt. 6, 25]. Si prin aceste trei sfaturi dumnezeiesti, Domnul nostru ne invata in ce consta rezistenta 7 Predica scrisa in data de 1 iulie 20 1 1 . 19 noastra in fata oamenilor grosi la inima, a celor duplicitari si a celor care se scufunda in grija pentru a avea, pentru a obtine, pentru afi infrunte: in sinceritatea relatiei cu Dumnezeu. Pentru ca sinceritatea credintei si a iubirii > 9 noastre pentru Dumnezeu se naste intr-o inima simpld. Sau numai cineva, care in mod simplu si total se deschide lui Dumnezeu, este credinciosul autentic al Bisericii. Si omul cu o credinta simpla, autentica, frumoasa e eel care vine la Dumnezeu si in Biserica 9 pentru Dumnezeu si pentru o viata sfdntd si nu pentru avantaje materiale sau demnitdti bisericesti. Si acesta e motivul pentru care Domnul ne cere sa avem ochiul nostra interior simplu/ curat, adica inima, constiinta, viata simple/ curate: pentru a alege profund. Fiindca alegem profund, cu constiinta, cu delicatete de suflet numai cand alegem esential, cand alegem plindtatea vietii si a relatiei cu Dumnezeu si cu oamenii. 9 Cand alegem sa traim cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu, pentru ca am inteles ca nu exista nicio altd viata reald in afara de aceasta. Copilul se naste cu inima neinvatata/ neobisnuitd cu rdul. De aceea, pana afld duplicitatea, moliciunea, perversitatea pe propria-i piele traieste simplu, profund orice eveniment din viata lui. Si Domnul ne cheama nu la nestiinta copiilor in fata raului existent in lume ci la neobisnuirea lor cu rdul, cu perversitatea, cu lucral care ne raneste interior. Acesta e motivul pentru care copiii simt in mod fundamental dramele in familie, pacatele, faradelegile la adresa lor sau ale altora: pentru ca nu se distanteazd interior de ele, nu sunt indiferenti fatade oameni... 9 Pentru ca indiferenta fata de rdul produs in viata noastra sau a altora e o pervertire a omului. Si cand ne complicdm viata, cand ne pierdem simplitatea ei? 20 Cand nu mai traim potrivit simtamintelor noastre interioare, a constiintei noastre, ci ne 7 5 5 7 aliniem unei tendinte, unei ideologii, unei vieti secdtuite de autenticul vietii duhovnicesti. Cand descoperim muzica, divertismentul, persoana de sex opus, moda si vrem sd fim pldcuti altora sau sd fim ca a//«...atunci nu mai vrem sa fim ca noi. Si renuntam la noi, la modul nostru de afi, ne incadram intr-o ideologic, intr-o filosofie, intr-o perspective religioasa improprie firescului nostru, a simplitatii noastre si ajungem fiinte anormale, fiinte improprii lor, autenticului lor, care nu isi traiesc propria viatd... ci imita un mod de viatd impersonal. De aceea multi nu stiu cine sunt. 5 5 Nu stiu cine sunt si ce vor. 5 5 Pentru ca au renuntat la ei la un moment dat, la firescul lor, care le-ar fi vorbit despre vocatia lor, despre ce vor cu adevarat, si au vrut sa fie ca altii. . .in speranta ca asa le vafi mai bine. Insa, dupa cum spune Domnul, prin aceasta incercare de a fugi de ei insisi... au ajuns sa slujeasca la doi domni [Mt. 6, 24]. Sau cred ca pot sa traiasca precum altii si. . .in acelasi timp, sa fie ei insisi. Numai ca duplicitatea, profitabila intr-o lume postmoderna fundamentata pe travestire, pe luarea ochilor, pe poleiala searbddd, nu duce la implinire de sine pe plan ontologic. Minti, inseli, furi, profiti de prostia, de nesimtirea sau de grandomania unora sau a altora si ajungi in prim-planul societatii, al lumii, in aparenta esti un om „fericit", insa fericirea aceasta se bazeaza pe dezicerea de tine, pe negarea ta, pe uitarea adevaratelor tale crezuri, pe nesinceritate covarsitoare fata de relatia ta cu Dumnezeu si cu 5 5 5 5 oamenii. Acesta e motivul pentru care Domnul a vorbit despre simplitatea constiintei, despre sinceritatea si curdtia ei si apoi despre imposibilitatea de a sluji la doi domni, la doua crezuri, la doua moduri existentiale. ~ 5 21 Si aceasta, pentru ca dezicerea de simplitatea noastra este si o dezicere de Dumnezeu. Cand ne negam firescul nostru ii spunem lui Dumnezeu ca nu avem nevoie de firescul cu care El ne-a creat. Si cand vrem sa ne ajustdm, in mod duplicitar, trupul, biografia, intentiile dar nu vrem sa ne curdtim inima, sa ne-o simplificdm, adica sa ne sfintim viata, atunci am renuntat la implinirea interioara pentru parvenire. Pentru ca implinirea interioara e trecerea, in mod interior, pas cu pas, in mod organic, prin toate treptele care ne fac proprii unei vocatii, unui post de conducere, unei demnitati. Pe cand parvenirea e sarirea treptelor, e negarea implinirii reale pentru un simulacru de profesionalism, de competenta intelectuala sau duhovniceascd. Si cand parvii ajungi acolo unde vrei... dar nu stii ce sdfaci in locul pe care 1-ai obtinut in mod impropriu. Si parvenitul, in mod logic, e incompetent, e incet la decizii, e dusmdnos fata de cei cu adevarat proprii statutului sau, e un om hdituit de obsesiile pierderii demnitatii obtinute ilegal. Vindecarea insa de duplicitate si de dorinta de parvenire ne-o da Domnul prin neingrijirea obsesiva fata de cele ale existentei noastre [Mt. 6, 25-32] si pe centrarea noastra pe implinirea voii lui Dumnezeu [Mt. 6, 33]. Pentru ca grija obsesiva pentru existentei e tocmai grija orgolioasd pentru un anumit statut social. Si multi dintre noi nu au timp de Dumnezeu tocmai pentru ca nu au timp de seriozitatea lui Dumnezeu si de seriozitatea implinirii lor interioare ci vor ceva spectral, feeric, o faima pentru o anume perioada si nu o reald si autenticd existentdl implinire, adica o viata sfdntd. De aceea, cdutarea Imparatiei lui Dumnezeu si a dreptatii lui Dumnezeu [Mt. 6, 33], adica a vietii sfinte, curate, cuvioase vine in urma simplitdtii si a onestitdtii fata de Dumnezeu si de 22 oameni, pentru ca viata sfanta e organicd, e pas cu pas, efara sdrirea treptelor. Cine vrea sa parvina in viata teologica si duhovniceasca si cauta cu obstinatie demnitate 5 5 bisericeascd si duhovniceasca e fdcut de rusine in mod practic, pentru ca lipsa de experienta si de autenticitate si de nevointa continua te pun la indexul duplicitarilor. Motiv pentru care trebuie sa te nevoiesti real si sa afirmi lucruri in masura in care le-ai cunoscut efectiv. Trebuie sa afirmi lucruri din propria ta muncd de cercetare, din propria ta nevointa, din propria ta experienta pentru a dovedi ca esti un om care te construiesti/ te zidesti intelectual si 5 5 5 duhovniceste in mod organic, pe fiecare zi si ca nu spoliezi, nu furi vorbe de la altii si doar atdt. Si aceasta duminica ne vorbeste despre rezistenta duhovniceasca in fata murddriei sufletesti si a materialismului grosier. Pentru ca niste oameni care au inteles ca nu 5 5 sunt importanti decat banii si relatiile de complicitate in aceasta viata sunt capabili de orice murddrie sufleteascd si de orice atrocitate. In fata lor, a celor care ne considera doar pioni de sah neimportanti pe harta intereselor lor meschine, doar vehicule pentru parvenirea lor sau doar arme prin care ei isi exprima umorile trebuie sa rezistam prin aceea de anune vinde constiinta si crezurile. Trebuie sa mizam pe crearea intre noi a unor relatii umane reale, in care respectul si dragostea intre persoane sa fie personalizatoare, sa ne intdreascd in eforturile noastre de induhovnicire si nu sa ne demoralizeze. Domnul ne cere sa cdutdm mantuirea noastra si a oamenilor si nu sa profitdm de patimile si de saracia lor! Ne cere sa ne umplem de dreptatea Lui, de curatia Lui, de frumusetea Lui, de cuviinta Lui si sa 5 ™ 5 ™ 5 5 ne manifestam astfel si fata de cei care ne iubesc si 5 5 5 fata de cei care ne urdsc in mod gratuit. 23 Iar celui care a venit la Dumnezeu cu inima simpld si care nu a abdicat de la nevointa pentru mantuirea sa, Domnul ii promite si pe cele ale vietii pe langa implinirea duhovniceascd. Adica vom fi impliniti sufleteste daca vom fi cu Domnul, daca nu vom trdda credinta si evlavia noastra fata de El si daca ne vom bucura cu cuviintd si cu simplitate si de cele pe care le vom dobdndi, mai mult sau mai putin aici, in viata aceasta, pentru ca simtim ca Domnul e cu noi. Primordialitatea simtirii lui Dumnezeu in viata noastra e implinirea de la care porneste orice implinire temporald si, fara ea, orice succes temporal e lipsit de bucurie. Si, iata, iubitii mei, cum lectia lui Dumnezeu pentru noi e chiar El, e chiar prezenta Lui in viata noastra, fara de care viata noastra nu are sens, nu are frumusete, nu are prospetime, nu are bucurie! Pentru ca nu ne putem bucura in mod real de ceea ce nu are realitate dumnezeiascd, adica de minciuna, de aparenta, de parvenire, de simulacrul de fericire ci ne bucuram numai de dreptatea, de adevarul, de bucuria si frumusetea Sa. Amin! 7 5 5 24 Predica la Duminica a 4-a dupa Rusalii [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' Evanghelia zilei [Mt. 8, 5-13 ] este o subliniere faptica a mdretiei credintei. E o punere in relief a ceea ce inseamna sd te increzi in Dumnezeu. Pentru ca ecatontarhul 10 / centurionul nu L-a ispitit pe Domnul, nu L-a pus la incercare ca sa vada daca poate sdfacd aceasta vindecare si nici nu a negociat vindecarea slugii lui ci s-a increzut in cuvantul Domnului, in voia Lui. De aceea si Domnul a marturisit credinta lui 5 5 curatd, autentica, incredintarea/ lasarea lui in voia Predica scrisa in data de 7 iulie 20 1 1 . A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/06/08/evanghelia- dupa-matei-cap-8/. 10 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Centurion. 25 lui Dumnezeu si ne-a dat-o drept paradigmdl exemplu pentru toti. Si de ce este paradigmatica increderea totald in Dumnezeu? Pentru ca aceasta nu cauta sd rdstdlmdceascd cuvintele Traditiei, nu incearca sd-i ridiculizeze pe Sfmti, nu incearca sd scape de greutdti intr-un mod necuvios, ci suporta durerile, asteptarile, neimplinirile cu increderea netdrmuritd, fara margini in Dumnezeu, Care este credincios fagaduintelor/ promisiunilor Sale. Daca e sa il aducem pe ecatontarh in zilele noastre, el ar fi un ortodox riguros in viata lui, atent la toate detaliile si care in fiecare clipa a vietii lui se simte vazut si condus de Dumnezeu. 5 Motiv pentru care nici nu se necajeste prea mult cand e vorbit de rdu si nedreptdtit si nici nu se bucurd cand cei care il nedreptatesc se imbolndvesc, sunt fdcuti de rusine sau sunt prinsi cu matrapazldcuri. De ce? Pentru ca El stie ca istoria si viata 5 5 5 cotidiana nu se desfasoara dupa voia exclusiva a oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu si a oamenilor. Ca Dumnezeu puncteazd clipa de clipa viata noastra, ca El nu ne lasd singuri si ca daca II simtim pe El cu noi si in noi, atunci nedreptatirea, necazul, durerea, boala noastra nu sunt o urmare a indepdrtdrii lui Dumnezeu de noi ci toate acestea sunt spre lamurirea si intdrire noastra duhovniceasca. Asa se judeca istoria: duhovnicestel Din perspectiva schimbdrilor interioare ale oamenilor. Nu dupa ce se petrece in afara, in mod exterior... ci dupa ce se petrece in launtrul oamenilor. Pentru ca bucuria poate aduce si infatuare, dupa cum nefericirea poate aduce si umilintd. Iar Dumnezeu potriveste/ ingdduie vremurile, anotimpurile, intemperiile, bucuriile si necazurile pe masura interioritdtii oamenilor. Pentru ca Dumnezeu cauta indreptarea tuturora, chiar daca, in mod faptic, doar cativa 26 inteleg in mod abisal schimbarile istoriei, motivele pentru care se petrec lucrurile si care cer si reconfigurareal schimbarea noastra. Iar Evangheliile se tot repetd in cultul Bisericii pentru ca sa ne faca sa intelegem ca vorbesc despre lucruri esentiale, care ne sunt proprii si noud ca si celor de acum 2.000 de ani. Pentru ca si ei si noi si urmasii nostri au 5 5 5 ; ; nevoie de o viatd verticald, de o viata traita in nadejdea fagaduintelor lui Dumnezeu cu Biserica Sa. " Si credinta ecatontarhului e credinta de care 5 5 5 cu totii avem nevoie pentru ca mdretia ei inseamna asteptarea si ascultarea necontenitd a voii lui Dumnezeu cu noi. Asteptarea luminarii de la Dumnezeu, a ajutorului Sau, a intuirii a ceea ce trebuie sdfacem clipa de clipa. Acesta e motivul pentru care ortodocsii cauta sfat la oamenii duhovnicesti, la oamenii pe care ii simt mai aproape de Dumnezeu, prin cunoasterea, experienta si curatia vietii lor. J. 5 5 5 5 Cer cuvinte . . Aupa. cum ecatontarhul cerea numai cuvdntul vindecdtor al Domnului pentru insdndtosirea slugii lui paralitice. Si cand ceri cuvdnt...te ceri pe tine, iti ceri normalitatea, iti ceri asezarea in relatia " 5 9 5 vindecatoare, care te scapa de suferinta nevorbirii, a necomunicarii, a necomuniunii, a neiubirii. In mod indubitabil, Domnul cunostea credinta centurionului, pentru ca e Dumnezeul tuturor, Care cunoaste toate gandurile si faptele noastre mai inainte ca noi sa ne nastem. 5 Insa Sfantul Matei spune ca Domnul „S-a minunat", S-a umplut de uimire pentru frumusetea credintei, a increderii ecantotarhului in Dumnezeu. Si s-a spus acest lucru pentru ca sa aflam ca Hristos ca om sau dupa umanitatea Sa S-a minunat de credinta lui, pentru ca omul cuvios se bucura imens cand gaseste in altul o viatd bogatd in credinta in Dumnezeu. Hristos S-a uimit, S-a bucurat mult, pentru ca Hristos Dumnezeu a umplut umanitatea Sa si, prin ea, si pe a noastra, de normalitatea trairilor si a 27 manifestarilor umane trdite in comuniune cu Dumnezeu. El S-a uimit, pentru ca noi sa ne uimim, sa ne bucuram cand intalnim un om care traieste drept, care creeaza lucruri enorm de frumoase si de intelepte, care are mult eroism si multd candoare in viata lui. 5 Asa intelegem cat de dezastruos este pentru noi pacatul impotriva harului lui Dumnezeu. Pentru ca atunci cand nu sprijinim pe omul care gandeste si actioneaza cuvios, pe eel care are proiecte mari si inaltatoare pentru toti, cand nu-1 calauzim cu frica si cu cutremur pe eel care 77 cauta cu infocare pe Dumnezeu, luptam impotriva harului lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu Insusi, Care ii sprijina pe toti acestia. Maretia credintei e maretia constiintei y y t y > curate. Insa pana acolo, pana la aceasta imensa credinta, trebuie sa incurajdm pe oricine cauta adevarata si dreapta credinta si sa-l calauzim la izvoarele/ sursele credintei noastre. Si trebuie sa II ducem pe fiecare ortodox si pe fiecare om care cauta adevarul indumnezeitor al Ortodoxiei la Sfmtii Parinti ai Ortodoxiei, care 5 5 7 talmacesc Scriptura, cultul, viata ortodoxa si la teologii care cauta sa cuprinda cat mai mult din autenticul vietii cu Dumnezeu. 5 Si daca incepem sa citim pe secole pe Sfmtii lui Dumnezeu si pe teologii Bisericii vedem grija lor constanta pentru pdstrarea credintei si a modului autentic de vietuire ortodoxa, care e in Biserica, prin participarea la slujbe si la o viata de fratietate si de curatie virtuoasa. 5 5 5 Pentru ca derapajele morale vin din derapajele religioase. Obiceiurile si faptele rele vin dintr-o nealtoire frumoasd, autentica, la tot modul de a gdndi si de a trdi al Ortodoxiei. Insa numai daca iti asumi greselile si vrei sa le indrepti in mod coerent ajungi sa te pui, tot mai mult, in palmele lui Dumnezeu, pentru ca El sa te poarte spre Sine. 28 Pentru ca asta a facut, iubitii mei, ecatontarhul/ centurionul Evangheliei de azi: s-a lasat la cuvdntul lui Dumnezeu, la voia Lui, la decizia Lui. A lasat viata si iesirea din durerea imensd a slugii lui la latitudinea lui Dumnezeu. Insa aceasta lasare a noastrd in voia lui Dumnezeu nu inseamna pasivitate ! Ci, dimpotriva, inseamna un tot mai mare dinamism. Pentru ca noi ne lasdm in mainile lui Dumnezeu, in voia Lui pe masura ce devenim tot mai proprii Lui, tot mai curati, tot mai atenti, tot mai profunzi in citirea cuvintelor Lui. Ecatontarhul credea in vindecarea slugii prin cuvdntul Domnului dar a venit si I-a si spus-o Domnului. El a venit atdt de convins de vindecarea slugii lui incat privea lucrurile ca si cand vindecarea se produsese deja. Pentru ca asta inseamna sd te rogi lui Dumnezeu: sa nu te indoiesti nicio clipd de implinirea rugaciunii tale. Sa crezi ca Dumnezeu va asculta si implini rugdciunea ta asa cum El va dori si cand va dori. . .dar o va implini. Si stiti ce se petrece interior cu un astfel de om, care se increde cu totul in rugaciunea sa catre Prea Curata Treime? Nu mai e apdsat de grijd si nici de o incordare pdcdtoasd pentru ziua de maine, pentru ca El asteapta voia Lui. Si cand 77 astepti pe Dumnezeu cu adevarat, El nu intdrzie prea mult! El nu te lasa sd astepti prea mult... pentru ca El e credincios fagaduintelor Sale si e binevoitor cu cei care Ilprimesc cu toatd inima. Cu alte cuvinte: nu va stresati peste fire cu griji pdcdtoase, ci lasati-va condusi de eliberarea interioard pe care ti-o da viata trditd in asteptarea voii lui Dumnezeu cu noi! El va veni si nu va intdrzial Domnul Se va ardta prea minunat in viata noastra si nu ne va ocoli ! Insa El Se va arata in viata noastra, in primul rand, ca Dumnezeul care ne curateste de pacate, Care ne iarta, Care ne lumineaza asupra vietii 29 noastre, Care ne indruma, Care ne sfatuieste, Care ne intareste, Care ne simplified, Care ne infrumuseteaza, Care ne bucura, Care ne elibereaza de fricile obsedante. Si prin asta observant perena actualitate a Evangheliei de astazi, pentru ca ea ne vorbeste despre neabdicarea de la voia lui Dumnezeu. Pentru ca demonii ne sugereaza continuu ca tocmai viata noastra religioasa si dreptatea noastra sunt motive de stagnare si de neimplinire sociala. Insa Evanghelia de azi vine si ne spune contrariul: ca implinirea reala e implinirea interioara, e simtirea faptului ca Dumnezeu e cu noi. . .si nu prosperitatea socialal Fara prosperitatea duhovniceasca, fara simtirea prezentei lui Dumnezeu in viata noastra, prosperitatea sociala e un chin, o dezolare, o trauma continua. Pentru ca omul nu traieste numai prin prisma banilor, a divertismentului si exceselor de tot felul ci, in primul rand, din linistea constiintei si din bucuriile credintei, dintr-o educatie sanatoasa si complexa, dintr-un mod echilibrat si duhovnicesc de impreuna vietuire cu Dumnezeu si cu oamenii. Amin! Predica la Duminica a 5 -a dupa Rusalii [2011] 30 a r.a k m : tt 6N AaiVKHiOMl km , TSH4M0H0- Iubiti frati si surori intru Domnul n in aceasta duminica a 5 -a dupa Rusalii, peste care s-a suprapus si pomenirea Sfintilor Parinti de 1 9 la Sinodul IV Ecumenic (451 d. Hr.), avand astfel doua Evanghelii si doua Apostole, ne vom ocupa numai de Apostolul duminicii, textul scriptural de la Rom. 10, 1-10, care continua discutia de 1 : Predica scrisa in data de 1 5 iulie 20 1 1 . 12 Ase vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_IV_Ecumenic. 31 duminica trecuta despre increderea totald in voia lui Dumnezeu. Pentru ca aici Sfantul Pavel vorbeste despre dorinta lui intima pentru propriul lui popor, pentru Israel. Spune ce doreste poporului sau...care nu II cunoaste pe Hristos, si pe Tatal si pe Duhul Slant, pe Dumnezeul treimic, in locasul inimii lui. Ce doreste celor care se priveazd pe ei insisi de bucuria mdntuirii. Si aceasta dorinta a lui de mare constiintd pentru Israel e dorinta sa pentru fiecare om, din orice popor si din orice parte a lumii, pentru ca mdntuirea e viata adevdratd a intregii umanitdti. Si vedem din cuvintele Sfantului Pavel de la Rom. 10, 1 ca bundvointa inimii trebuie sa nasca rugdciunea cdtre Dumnezeu. Sa nasca rugdciunea si sd o insoteascd. 1 t Pentru ca aici Dumnezeiescul Pavel nu vorbeste despre altceva decat despre propovdduirea generoasd a Evangheliei celor care nu o cunosc. Si aceasta trebuie sa se faca din motive evlavioase, din dorinta de a-i face partasi mdntuirii si sfinteniei lui Hristos, de care si noi ne-am impartasit din prea marea milostivire a lui Dumnezeu... si nu pentru ca sa inregistram succese predicatoriale . Pentru ca nu propovdduitorul Evangheliei castiga in primul rand, ci eel care crede „intru mantuire" (el<; ocoxripLav/ is sotirian, GNT). Iar mantuirea nu e un gest. ..do stare. Mantuirea nu inseamna numai acceptarea Botezului, acceptarea Evangheliei, acceptarea unui nou mod de a fi ci odihnirea in acest nou mod de a fi, gasirea identitdtii proprii in relatia cu Dumnezeu, gasirea normalitdtii tale celei mai profunde in bucuria marturisirii Prea Sfintei Treimi. Pentru ca, ceea ce se incepe cu Botezul, trebuie sa se permanentizeze intru noi. Trebuie sa se permanentizeze dorinta nestdvilitd pentru bine, pentru intregul bine al ascultarii de Dumnezeu, din care se naste si aversiunea pentru rdu, pentru orice fel de forma a rdului. 32 Fiindca numai asa primim si stam intru mdntuire, adica in har, daca nu renuntam la viata 7 7 5 5 intru credinta si intru evlavie. 5 5 Pentru ca evlavia ne arata ca credinta noastra 5 e ascultatoare, smerita, isi vede neputintele. Pentru ca putem crede in Dumnezeu fara sa vrem sd Ii slujim. . .si aceasta credinta e una neevlavioasd. Si numai o credinta neevlavioasd vrea sd se disocieze de Biserica sau nu gaseste relevante viata si slujba Bisericii. . .ci considera ca nu are nevoie de comuniune... pentru ca ea vorbeste direct cu Dumnezeu. Si credinta arogantd, mai devreme sau mai tarziu, devine o necredintd sau un motiv de hulire a lui Dumnezeu. Aceasta e ratiunea pentru care Sfantul Pavel diagnosticheazd astfel pe Israel: „caci le marturisesc lor ca au zelul/ rdvna lui Dumnezeu [Cr|A,ov QeoO/ zilon Teu] dar nu prin cunoastere [ou Kai' eiuYVGooiv/ u cat' epignosin]" [Rom. 10, 2]. Pentru ca Israelul nu se impotrivea lui Hristos pentru ca era un popor ireligios, ci pentru ca nu dorise sd-L cunoascd cu adevdrat. Si nu L-au cunoscut pentru ca au venit cu gdnduri murdare, hulitoare in fata Lui si nu cu inimd deschisd. Acesta e motivul pentru care toti Evanghelistii puncteaza rdutatea evreilor si, in mod preponderent, a paturii educate si religioase a lui Israel, continua lor aversiune, in fapta si cuvant, prin care se impotriveau evidentei lui Hristos, Care S-a intrupat pentru ei si pentru intreaga umanitate. Aduc probe peste probe pentru posteritate, pentru a arata ca neprimirea lui Hristos a fost un act asumat de necredintd si nu un act inconstient. t 5 y De aceea Dumnezeiescul Pavel vorbeste 5 despre zelul lor pentru Dumnezeu, despre credinta lor orgolioasa, oarba, care nu e luminatd de descoperirea/ de revelarea Treimii de catre Hristos Dumnezeu, Fiul Tatalui dar si al Fecioarei. Pentru ca viata si teologia descoperite noua de Fiul au fost pentru Israel si pentru neamuri o 33 luminare dumnezeiasca, o umplere de cunoastere si de viata adevarata, mantuitoare. Si fara totala si nesmintital netrucata/ nefalsificata teologie dumnezeiasca nu poti sd trdiesti evlavios, ci zelul/ evlavia ta se transforma in tot felul de dispute despre credintd, care nu ajutd credintei si, in primul rand, tie insuti. Pentru ca ceea ce afldm despre Dumnezeu de la El Insusi sau ceea ce Sfintii ne traduc despre Dumnezeu trebuie sd modeleze evlavia/ ravna/ zelul nostru pentru Dumnezeu. Si aici, la Rom. 2, 10, Sfantul Pavel ne vorbeste tocmai despre importanta cunoasterii lui Dumnezeu in viata si marturisirea noastra, pentru ca ea e fundamentul faptelor noastre cumpanite, atente, modeste... Pentru ca numai fiind plin de teologie esti plin si de atentie evlavioasa, de sfiala, de marinimie, de delicatete duhovniceasca. Israelul insa era ca un cal neinhdmat. Ca un cal care nu dorea sa primeasca zabala in gura si hamurile pe el. Tot la fel erau si neamurile idolatre. Pentru ca ele aveau ravna religioasa, se inchinau cui doreau...dar nu aveau cunoasterea cereascd, deplina a Evangheliei, cunoasterea care-i indumnezeieste pe oameni si care vine din credinta in Hristos Dumnezeu. Cunoasterea lui Hristos te domesticeste. Ea te face sa vezi ca zabala ascezei e absolut importanta in viata noastra, pentru ca abtinerea de la mancare, de la bautura, de la somn, de la placeri in exces si umplerea noastra de dulceata dumnezeiasca a faptelor bune sunt cele care ne fac sa traim intru mdntuirea lui Hristos, intru care am crezut si ne-am botezat. Sfantul Pavel adanceste discutia despre problema interioard a lui Israel, care e necredinta lui. Cum sd nu crezi in Cel pe care // asteptil Cum sa va impotriviti lui Hristos, cand toti Profetii lui Israel L-au mdrturisit si v-au povdtuit spre El, spre acceptarea si iubirea Luil 34 Cum sa nu credeti in Cel prea evident pentru totil Si spune Sfantul Pavel: „caci nu au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu si au cautat sd-si stabileascd propria lor dreptate, [de aceea] nu s-au supus dreptatii lui Dumnezeu [xfj SiKmoouvr) tou Qeou/ ti dicheosini tu Teu]" [Rom. 10, 3]. Si nu s-au supus dreptatii lui Dumnezeu pentru ca au ravnit la propria lor implinire, la o soteriologiefdrd Hristos. Insa iconomia/ dreptatea/ lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii cerea si cere acceptarea ei de cdtre noi. Noi nu punem conditii lui Hristos, ci El ne cere noua sa-I implinim conditiile dreptatii Sale. Pentru ca dreptatea Sa fiind plind de mild nu ne-a lasat pana in sfarsit in robia diavolului, a pacatului si a mortii, ci ne-a eliberat de ele prin insasi asumarea umanitdtii noastre de catre El si i y 5 prin indurarea a toate pentru noi, ca astfel bucuria sfinteniei Lui sa strdluceascd si in fiinta noastra. J t 5 5 Si daca asa a binevoit Dumnezeu sa ne mantuiasca pe noi, cu aceeasi mdrinimie trebuie sa primim consecintele vietii si ale cuvintelor Lui in viata noastra. 5 Dreptatea iubirii si a milei Lui ne cere sa credem, sa fim de acord, sa fim intru totul deschisi iubirii Lui fata de noi. 5 Insa cand credem ca fericirea/ implinirea sunt rodul unor alegeri subiectiviste, care nu 77 introduc si pe Dumnezeu in ecuatie, nu facem decat sa repetam in noi acest pacat al stabilirii dreptatii noastre mai presus de dreptatea lui Dumnezeu. Pentru ca supunerea noastra in fata dreptatii lui Dumnezeu inseamna acceptarea totald a voii Lui. Si cand facem acest pas, atunci renuntam la conducerea de sine si ne lasdm condusi de Dumnezeu. Care era greseala lui Israel? Reducea Legea la ea insasi. 5 Dupa cum greseala tuturor religiilor pagane actuale sau a bisericilor eterodoxe e aceea ca reduc 35 perspectiva soteriologicd la propria lor ideologie sa.u perspective ingustd. Dumnezeiescul Pavel insa ofera teologiei mozaice solutia pentru iesirea din impasul ei fundamental si, odata cu ea, si tuturor teologiilor care se reduc la ele insele. Pentru ca afirma drept telosl sfarsit/ implinire a Legii pe Hristos [Rom. 10, 4], adica o Persoana si comuniunea cu o Persoana, care nueo Persoana oarecare, ci Insdsi Dumnezeul nostru personal, impreuna slavit cu Tatal si cu Duhul Sfant, Care explicd si sustine Legea, dar Care o si desdvdrseste intr-un mod personal. Iar daca punem persoana in prim-plan si comuniunea cu ea, atunci facem relevante si cuvintele si faptele persoanei, pentru ca nu vedem faptele si cuvintele persoanei ca fiind distante fata de persoana care le-a prezentat intr-un mod personal. Si de aceea tot ce a apartinut unui Sfant sunt pentru noi dragi/ importante/ delicate pentru ca ele vorbesc despre el, au amprenta lui, il evoedpe el. Numai ca noi nu trebuie sa ne oprim la cuvintele persoanei si prin aceasta sa fim indiferenti fata de viata reald a persoanei care le propovaduieste. Pentru ca greseala lui Israel, ca si a neoprotestantilor de astazi, e aceea ca // reduceau pe Dumnezeu si comuniunea cu Dumnezeu la cuvintele Lui, la traditia scriptica a cuvintelor Lui si erau indiferenti fata de latura intima, relationala, 55 7 5 7 personala cu Dumnezeu, care pleaca de la cuvinte dar care le depaseste intr-o rugaciune si iubire mai presus de cuvinte. Si ce le spunea, de fapt, Dumnezeiescul Pavel: ca citirea si implinirea autentica a Legii trebuie sa ii ducd la Hristos si nu sd-i lase la cuvintele Lui, pe care le pot interpreta cum vor. Caci atunci cand vii spre Cel care a dot Legea trebuie sa arati implinirea ta prin Lege sau cunoasterea Lui din cuvintele Lui. Dar daca nu ai ajuns din cuvintele lui Dumnezeu sa II cunosti pe El, sa stii ce fel de 36 Dumnezeu e Dumnezeul tau inseamna ca nu ai citit niciodata Legea in sensul Legii ci impotriva sensului ei. Si sensul Legii e Hristos. Iar noi, ortodocsii, facem adesea aceeasi greseald fatald ca si Israel: incercam sd adaptdm, in mod mincinos, adevarurile Lui la mincinoasa noastrd viatd. Si asta pentru ca constiinta noastra ne mustrd. Si cand nu vrem sd ne plecdm inima lui Hristos si sa acceptam adevarurile Lui in mod simplu... incepem sa le complicdm . . .pentru ca ele sa aiba sensul pe care il vrem noi... si nu pe care il au cuvintele Lui. Insa sensul cuvintelor Evangheliei e tot Hristos. Evanghelia ne indica aceeasi relatie de mare intimitate cu Dumnezeul nostru treimic. Evanghelia nu ne invata o filosofie ruptd de viatd, un sistem gnoseologic care nu are nicio intersectare cu existenta noastra cotidiana, ci ea ne invata o viatd teologicd sifilosoficd clipa de clipa. Tocmai de aceea telosul/ implinirea Evangheliei nu este invdtarea ei pe de rost ci transformarea noastra in evanghelii evlavioase, in intrupdri armonioase ale cuvintelor lui Dumnezeu. Caci stand in continua relatie cu Dumnezeu, 5 7 cu Cel care ne-a vestit Evanghelia, intelegem cuvintele Lui dar si modul cum cuvintele Lui devin viata noastrd. Pentru ca Scriptura si Traditia sunt cdi spre Dumnezeu dar ele nu inlocuie relatia noastrd cu Dumnezeu ci ne cdlduzesc spre ea. Si relatia cu Dumnezeul nostru treimic e cea care ne amplified intelegerea cuvintelor Lui traditionale, descoperind astfel cu mare bucurie ca cuvintele Lui nu sunt litere moarte ci litere vii. Si ele ne poartd spre Sine, dupa cum faptele si cuvintele unui om ne poarta spre acel om, spre cunoasterea si mai mare a acelui om. Daca ajungi sd II cunosti pe Hristos si sa simti nevoia Lui permanentd doar din cuvintele si 37 din faptele Lui ajunse pana la tine, atunci traiesti „intru dreptate" [eic, SiKmoauvnv/ is dicheosinin] [Rom. 10, 4]. Pentru ca traiesti in relatia cu Hristos toata implinirea dreptdtii Lui pentru fiecare om care crede in El. Si a trai intru dreptatea Lui inseamna a trdi in tot harul credintei, al vietii virtuoase, in toata frumusetea duhovniceasca a vietii ortodoxe. Care, intotdeauna, e un mai mult... si niciodata un mai putin. Pentru ca viata cu Hristos e mereu un mai mult de frumusete, de curatie, de sfiala, de bunatate, de ingaduinta, de sinceritate, de modestie, de atentie, de dragoste, de intelepciune... Mereu o escaladare/ o depasire a experientei de ieri. Si Dumnezeiescul Pavel, la Rom. 10, 8, ne spune ca credinta e mai aproape de noi decat am putea crede. Pentru ca ea este in gura si in inima noastra. Primirea in inima a lui Hristos devine mdrturisire a Lui. Si cine II marturiseste cu gura pe Hristos, II marturiseste si cufapta si cu scrisul si cu durerea inimii pentru mantuirea tuturor. Insa mdrturisirea care ne mdntuie e marturisirea facuta intru mantuirea, intru dreptatea Lui. Adica marturisirea Lui dupa tot adevarul Lui si nu doar dupa ce ne convine. Si pentru ca dogma de la Calcedon este evidentiata astazi prin pomenirea Sfintilor Parinti adunati sinodal la Calcedon, trebuie sa spunem ca Hristos, Care e implinirea Legii, trebuie acceptat de catre noi prin modul dogmatic integral in care L-a propovaduit Biserica. Trebuie sa marturisim despre Tatal si despre Hristos si despre Duhul Slant asa cum invata Biserica si pentru asta ne trebuie o cunoastere teologicd bogatd, in amanunt, care sa normeze viata noastra religioasa si evlavia noastra. Credinta dobandita prin auz si in familie trebuie intregitd pe fiecare zi cu o cunoastere fidela, in litera si duhul ei, a invataturii de credinta. 38 Pentru ca numai unde „inima crede intru dreptate", poate „gura sa marturiseasca intru mantuire" [Rom. 10, 10]. Si aceasta inima care crede si mdrturiseste pe Hristos e aceea din care Sfantul Pavel se ruga cu bunavointa pentru mantuirea lui Israel si a neamurilor. Asadar, iubitii mei, pentru a mdntui pe altii trebuie sa ne mdntuim mai intai pe noi insine. Si ca sa ne mantuim pe noi trebuie sa nu incetam sa cautam, sa descoperim, sa aflam modul in care putem sa II lasdm pe Dumnezeu in noi sa picteze, in camara tainica a inimii noastre, icoana Sa cea plina de slava dumnezeiasca. Pentru ca nu cuvintele ne implinesc, ci relatia cu Cel ce ne vorbeste in inima. Pentru ca numai Cel ce este cu noi intotdeauna si ne arata acest lucru pas cu pas ne poate explica pe cele ale Sale, ne poate introduce in ele si, tot mai mult, in relatia cu El. J 7 7 5 De aceea, sa-L rugam pe Domnul slavei sa ne poarte spre Sine, sa nu ne faca sa ne impiedicdm in cuvintele Sale, si prin toate sa ne lumineze cu o tot mai multa atentie si bucurie pentru maretia iubirii Sale dumnezeiesti. Amin! 39 Predica la Duminica a 6-a dupa Rusalii [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 13 predica din aceasta duminica va viza Apostolul zilei [Rom. 12, 6-14]. Asadar vom talmaci/ explica/ intelege din cuvintele Dumnezeiescului Pavel, Apostolul Domnului. Pentru Evanghelia zilei [Mt. 9, 1-8] va invit sa recititi predica noastra de anul trecut 1 . Predica a fost scrisa in data de 22 iulie 20 1 1 . Adica aceasta: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/07/02/predica- la-duminica-a-6-a-dupa-rusalii-2010/. 40 Si Apostolul zilei vorbeste despre stdruinta in bine, despre modul in care trebuie sa ne implinim duhovniceste in viata de zi cu zi. Pentru ca implinirea interioara vine ca urmare a staruintei noastre in ceea ce stim si putem sdfacem. In v. 6, Sfantul Pavel vorbeste despre faptul ca in Biserica exista „j(ocpia|j,aTa 5ic«t)opa/ harismata diafora" [daruri diferite]. Insa orice dar am avea noi, pe acela 1-am primit, spune Sfantul Pavel, „dupa harul dat noua" de la Dumnezeu. Iar daca e dat de catre harul lui Dumnezeu sau de Dumnezeu prin harul/ slava/ energia Sa dumnezeiasca, vesnica si necreata, atunci ni s-a dat pentru ca el sdfie lucrator in noi. Si vedem cu totii, la copiii nostri, anumite inclinatii, anumite insusiri sau o atractie spre un anume fel de stiinta, viata, indeletnicire, arta. Cand vorbim despre preotie, monahism, pedagogie sau casatorie vorbim despre vocatie, chemare, care isi cauta implinirea in noi...fara de care simtim ca nu suntem deplini . . .ca. nu se poate fara afi ceea ce simtim safim. Pentru ca asta face Dumnezeu prin harul Sau: ne cheama spre un anume fel de a fi, spre un anume fel de a ne consuma existenta. Si harul lui Dumnezeu, acceptat si lucrat de catre noi, transformat in fapte bune, in arta, in stiinta, in munca de cercetare, in slujba Bisericii ne duce spre un mod personal de implinire. Insa un preot implinit, un scriitor implinit, un arhitect implinit, un jurist implinit, un pedagog implinit, toti fii ai Bisericii, inseamna tot atatea daruri personate puse in slujba Bisericii si a societatii si a intregii lumi. De aceea Sfantul Pavel vorbeste despre un singur har al lui Dumnezeu... dar despre diverse daruri, date de Prea Curata Treime dupa puterea sufleteasca si trupeasca, adica dupa insusirile si vointa si zbaterea interioara a omului. Diversele daruri ies din unitatea harului lui Dumnezeu si toate la un loc ne adund si ne zidesc intr-un singur trup mistic al lui Hristos. 41 Pentru aceea trebuie sa ne bucuram de darul altora din Biserica, acela de a scrie, de a picta, de a canta, de a lucra ceva, de a invata limbi straine, de a traduce, pentru ca toate care se fac de oamenii cu aceste daruri apartin Bisericii. Ba, mai mult, trebuie sa ne bucuram de darurile date de Dumnezeu oricarui om, de calitatile oricarui om, credincios sau nu, atata timp cat munca si creatiile lui sunt benefice. Dar mai mult decat toate trebuie sa ne bucuram de darurile/ harismele oamenilor Bisericii, care ne indeamna spre tot adevdrul si toata curatia vietii ortodoxe. Pentru ca harismele primite de la Dumnezeu sunt pentru unitatea Bisericii si nu pentru scindarea ei. Si cand cineva lucreaza cu Dumnezeu si pentru Dumnezeu fapte virtuoase, frumoase, pline de sfmtenie acelea sunt cele care zidesc, unesc, intraripeaza pe oameni. Insa tot la v. 6, Sfantul Pavel ne spune ca „profetia este dupd mdsura credintei" personale. El se refera aici la darul profetiei dat cuiva. Insa, tot la fel putem spune si despre tdlmdcirea Scrip turii: ea se face dupa masura credintei, a intelegerii, a luminarii dumnezeiesti. Iar daca poti sa spui mai mult e pentru ca vezi mai mult decat altii. La fel e si cu profetirea: vezi mai inainte lucruri pe masura credintei si a sfinteniei tale. Insa Dumnezeu e Cel care descoperd, lumineaza, intareste, indeamna pe om la o fapta, la o nevointa, la rabdare in necazuri si suferinte sau la 5 7 5 5 moarte martirica. Daca simtim chemare, indemn spre ceva binecuvantat, numai atunci trebuie sa ii dam curs. Dar si aici: dupa masura credintei si a teologiei pe care o avem. A cunoasterii si a experientei teoretice si practice existente in noi. Dumnezeiescul Pavel continua indemnurile la stdruintd. Pentru ca el ne spune, ca daca avem darul diaconiei/ slujirii sau darul invdtdturii sau pe eel al 42 mdngdierii oamenilor trebuie sd stdruim in ele [Rom 12, 6-7]. Sa facem ceea ce stim eel mai bine sd facem... si sa facem totul la grade inalte de excelentd. Pentru ca asta inseamna sa ai un dar. sa ai o chemare de la Dumnezeu, un har de la Dumnezeu intru care tu ai sporit prin tot efortul tdu, prin toata silinta ta. Pentru ca Dumnezeu a binevoit intru tine pentru un anume lucru...dar tu ai consimtit si consimti mereu cu Dumnezeu pentru acel lucru. De aceea darul este o coproductie intre Dumnezeu si noi. Pentru ca El ne instigd la ascezd iar noi ne umplem de urmdrile ascezei si ale nevointei duhovnicesti si trupesti. Doar preotul stie greutatile si bucuriile preotiei. Doar traducatorul stie cat efort si cata implinire e in munca lui. Doar mama stie ce inseamna travaliul nasterii si greutatea educarii unui copil. Doar eel care traieste la cote inalte de performantd stie renuntarile pentru performanta si bucuriile venite din renuntari. Implinirea darului de la Dumnezeu incepe cu staruinta in faptele nascute din el. Insa implinirea nu se termina odata cu viata aceasta ci implinirea venita din darurile lui Dumnezeu, exersate cu iubire de Dumnezeu, e vesnicd. Darul se ddruie continuu. Iar ceea ce darui trebuie sa darui „4v octtAottitl/ en aplotiti"/ intru simplitate [a inimii]/ intru generozitate [v. 8]. Adica sa darui pentru ca vrei sd darui, sa darui din bundtate si nu pentru vreun scop meschin. Cel care este iTpoLara|j,evoc;/ proistamenosl pus in fruntea altora trebuie sa arate seriozitate, sarguinta, zel pentru ceea ce face. Iar eel care-i miluieste pe altii trebuie sa miluiasca/ sa imparta altora din cunostinta, din pacea si din bunurile sale cu voiosie, cu veselie, cu inimabuna, miloasa [Rom. 12, 8]. 43 Pentru ca inima simpld are o dragoste dvimoKpiToc;/ anipocritosl sincera/ autentica [v. 9]. Si dragostea nefatarnica/ neipocrita/ autentica uraste rautatea/ viclenia/ impostura in mod firesc dar se lipeste interior de tot binele, consimte cu tot binele, doreste tot binele lui Dumnezeu pentru intreaga lume [Ibidem]. In v. 10, Dumnezeiescul Pavel, Parintele si Invatatorul nostra, al tuturor, ne vorbeste despre filadelfia [fyiXubeXfyiu], adica despre iubirea frateasca. Despre acea filadelfie/ iubire intre fratii intra Hristos, care trebuie sa fie fundamentul nostra eclesial, fundamentul unitdtii noastre. Pentru ca, daca toti suntem ai lui Hristos .. .atunci trebuie sa avem dragoste, respect, cuviinta, ochi buni pentru ceilalti. Si cine nu dovedeste ca e om duhovnicesc, ca gdndeste si simte ca Hristos, e doar un strain in Biserica lui Dumnezeu. Si, o, cat de strdini suntem de Hristosul nostra! Cat de straini suntem de iubirea Lui, de atentia Lui, de simplitatea Lui, de ardoarea Lui pentru mantuirea tuturor! Si pe masura indepdrtdrii noastre de virtutile Lui suntem neimpliniti si goi. Pentru ca numai virtutea tine defoame. Numai ea astdmpdrd foamea sufletului. Pentru ca sufletul nostra e fldmdnd sa cunoasca, sa stie, sa aiba, sa se bucure de tot adevaral si de toata sfintenia. „Numai in iubire frateasca sa va iubiti unii pe altii", ne spune Sfantul Pavel in v. 10. Pentru ca iubirea frateasca e cea care vine din Hristos, din Acela care ne-a facut pe toti frati intru EL Si de aceea avem nevoie de iubirea frdtescd sau numai ea e iubirea reald in Biserica, pentru ca filadelfia e iubirea pentru mantuirea tuturor. Si cand ii iubesc pe confratii mei, ii iubesc tocmai pentru ca ii vreau mdntuiti. 44 Nu ii iubesc pentru ca vreau sa ma folosesc de ei, nu ii iubesc pentru ca sa am in fata cui sa ma dezvalui, nu ii iubesc pentru ca ii detest... ci ii iubesc... pentru ca le iubesc nevoia de implinire vesnica, de mantuire, de fericire dumnezeiasca. Insa si ei trebuie sa isi iubeascd mdntuirea dupa cum le-o iubesc eu. Fiindca nimic nu se poate face pentru om. . .daca omul nu vrea sa isifacd pentru sine. Si de aceea Domnul cerea asentimentul oamenilor ca sa ii vindecc.dupa cum si noi trebuie sa cerem asentimentul oamenilor pentru afi oameni ai Bisericii. Nimic trainic nu se face cuforta. Nimic trainic nu se face din orgoliu. Tot ce e trainic se face dintr-o dragoste netdrmuritd si din renuntare la tine. Iar daca avem filadelfie in noi, daca avem dragoste frdteasca, atunci stim sa dam intdietate altora, stim sa ii cinstim pe altii [v. 10], stim sa ii vedem pe altii mai buni decat pe noi... si ca niste exemple caracterologice de la care invdtdm continuu. In v. 11, Sfantul Pavel ne cere sa nu avem un zel lenesl o ravna lenesa, ci sa avem un duh zelos, entuziasmat de viata cu Dumnezeu. Pentru ca numai cine e plin de ravna pentru Dumnezeu slujeste Domnului. In versetul urmator, Dumnezeiescul Pavel ne cere sa ne bucurdm intru nddejdea in Dumnezeu, sa indurdm cu rdbdare suferintele si neplacerile si sdfim mereu in rugdciune. Ne cere rabdare si nadejde, pentru ca astfel ne putem bucura intru Domnul si in mijlocul nefericirii si al durerii si al ispitelor de tot felul. In v. 13 insa ne cere ceva de mare constiinta: sa avem comuniune/ impdrtdsire cu „nevoile Sfmtilor" [xdCiq xpeimc; tqv ' Ayiav/ tes hries ton Aghion]. Dar aici nu se refera la Sfintii din cer... ci la cei de pe pdmdnt. . . 45 La cei pe care Dumnezeu ni-i descoperd si de care ne incredinteazd ca sunt oamenii Sdi, ca in ei locuieste slava Sa. Purtati, asadar, nevoile Sfintilor Lui impreund cu ei! Ajutati-i cu dragostea si intelegerea voastrd pe barbatii si pe femeile lui Dumnezeu, dar si cu tot sprijinul vostru material, pentru ca acestia sa ne aduca unfolos si mai mare tuturor. Si cum sa nu ajute Biserica lui Dumnezeu cu si mai multe cdrti, daca il ajutdm si nu il bdgdm la fund, pe teologul lui Dumnezeu, care se nevoieste in mijlocul nostru? Cum sa nu ne intelepteasca si pe noi rugdciunea lui sau zdmbetul lui, daca noi il ajutdml Si de aici se vede cineva daca are constiinta supld, inalta: daca vede cine e omul lui Dumnezeu si il ajutd pe el! Insa, bineinteles, nu poti sa vezi si sd-i ajuti pe oamenii lui Dumnezeu, pe Sfintii Lui incd impreund cu «oz'...daca esti tare la cerbice, ingamfat, orgolios, fara munca de inteleptire si de curatire de patimi. Nu vezi pentru ca nu te vezi. Si nu vedem esential daca nu ne curdtim de s t y patimi. Insa Sfantul Pavel uneste doua marifapte de constiinta in v. 13: ajutorarea Sfintilor cufiloxenia [4)iA,o£evia]/ cu iubirea de strdinil cu ospitalitatea. Pentru ca pe unii, pe Sfinti, ii vezi pentru ca ii intelegi iar cu strainii compdtimesti . . . pentru ca te pdtrunzi de existenta lor departe de casd. Dar in ambele cazuri se cere o mare sensibilitate, o mare lacrima de constiinta. Insa tot aici intra si grija pentru posteritatea Sfintilor. Caci cum poti sa fii ucenicul unui Sfdnt, fara sa fi pastrat lucruri esentiale de la eel Slant si fara sa simti dorinta sa lefaci cunoscute multora? Cum sa fii ucenic asadar in indiferentd fata de Invatatorul tau? Tot la fel: cum sa ceri mz'/a...daca tu nu ai mildl 46 Si a avea mild inseamna a avea ceva esential: o inima care pldnge pentru altul si iese in ajutorul lui in mod major. Ultimul verset al Apostolului de astazi ne cere sa fim cu totul dumnezeiesti, adica sd-i 1 7 binecuvdntdm pe cei care ne persecutd si sa nu-i blestemdm. A. Insa asta nu inseamna ca trebuie sa fim pasivi la rau, la raul facut de unii impotriva altora sau fata de noi. . .ci sa nu fim justitiari. Sa il lasam pe Dumnezeu sa hotdrascd cine e de binecuvdntat si cine e de blestemat. Pentru ca Dumnezeu vrea intoarcerea noastrd, a tuturor, la El si nu suferinte, atrocitati, 7 7 5 5 7 5 7 pedepse gratuite. Dar noi trebuie sa ne asumdm pacatele si scaderile noastre, dar si darurile noastre de la El, si 7 j 7 i sa ne plangem pacatele, sa ne recunoastem marginirile dar sa lucram, intru bucurie, talantul/ darul pe care El ni 1-a dat. Caci acesta e mesajul Apostolului de astazi: staruiti in bine, in din ce in ce mai mult bine, pentru ca asta inseamna sa trditi intru voia lui Dumnezeu. Amin! 47 Predica la Duminica a 7-a dupa Rusalii [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 15 cu Evanghelia de astazi (Mt. 9, 27-35 16 ) se face usa de intrare in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, care tine intre 1 si 14 august, fiind una dintre perioadele stabile de post din anul liturgic. E vorba de postul tinut cu fructe si legume, de postul plin de mancaruri vegetale, pentru ca anotimpul verii ne ofera din belsug un astfel de post binecuvantat. Si aceasta usa evanghelicd ne vorbeste despre credinta care ne face sd vedem esential si despre scdparea de demonizarea mutd. 15 Predica scrisa in data de 29 iulie 20 1 1 . Fresca de fata a fost preluata din locatia de aici: http://www.parohiacioraniidejosdoi.ro/. 16 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/06/27/evanghelia- dupa-matei-cap-9/. 48 Pentru caeo mare demonizare nevorbirea esentiald, adica neintrajutorarea intre oameni, dupa cum si lipsa discutiilor folositoare, ziditoare intre noi, ambele aparand in om datorita orbirii mintii. Si cand folosim cuvintele doar pentru a ne ascunde in spatele lor sau cand folosim ideea de relatie cu altul numai in scop utilitarist, fara sa ne lege nimic real de celalalt, dam dovada de demonizare. De robire a mintii noastre unor gdnduri strdine starii de comuniune, de iubire, de cumpatare... Cei doi orbi se pun de acord in credinta, rugaciunea si nevoia lor. Pentru ca au aceeasi credinta, de aceea vor si aceeasi vindecare de nevedere. Insa credinta nu e in cazul lor doar un motiv pentru vindecare ci o realitate interioard. Credinta era starea lor de afi, pentru ca erau oameni care trdiau in credinta in Dumnezeu, si nu doar o mdrturie din gurd, formala. De ce Evanghelia de astazi ne aminteste despre handicap si demonizare, doua inconveniente pentru comuniune, pentru relatie? Pentru ca praznicul Maicii Domnului, a carui prefatd incepe astazi si care are odovania/ sfarsitul pe 23 august 2011, ne cere sa vedem profund relatia dintre Fiu si Maica si sa vorbim despre ea doxologic, intru cantari, cu bucurie dumnezeiasca. Nu exista slujba in vreo zi liturgica din anul bisericesc ortodox in care sa nu avem cantari in cinstea Maicii Domnului. Si aproape in fiecare dintre ele gasim relatia Maicii Domnului cu Fiul ei in cuvinte de mare delicatete, de mare profunzime, de mare smerenie. Spre exemplu, in aceasta zi de 3 1 iulie, Prea Curata Fecioara este numita, printre altele, „camara insufletita a lui Dumnezeu", „cadelnita a jaraticului celui intelegator", cea „mai cinstita decat Ingerii", „cea care ne-a luminat cu patimile Fiului" ei [*** Mineiulpe iulie, ed. BOR 1894, p. 354, 355, 356]. 49 Si pentru ca e Maica Stapdnului, de aceea ii cerem ei: „roaga pururea Stapana pe Cel ce L-ai nascut, sa ma mantuiasca de robia patimilor, si de osdndire, si de orbirea cea rea, care ma cuprinde, si de biruirea celor ce ma necdjesc, ceea ce esti [cu dar] daruita de Dumnezeu" [Idem, p. 360]. Pentru ca orbirea reald e nevederea mintii, nesesizarea cu duhul nostru a celor duhovnicesti. Pentru ca la orice slujba si in orice clipa a vietii noastre putem sa vedem, sa simtim, sa experiem, sa traim prezenta slavei lui Dumnezeu in creatia Sa si in noi insine. 9 9 9 Daca nu II intuim, nu II vedem, nu II sesizam pe Dumnezeu in creatia Sa, si in oameni, si in carti, si in orice creatie umana suntem niste orbi jalnici, vrednici de mila. Mai jalnici decat cei doi orbi, care vorbeau a teologic despre Hristos si care II rugau cu credintd sa ii vindece doar de orbirea ochilor din afard... caci cu sufletul, cu ochii inimii, cu cei dinduntru, cei doi orbi vedeau.. . Cu alte cuvinte, handicapul altora are nevoie de intelegerea si de vederea noastra. Nu prin desconsiderarea lor dovedim ca suntem oameni, ci tocmai prin aplecarea noastra, cu atentie si intelegere, asupra nevoilor lor. ...Ma duceam spre Biserica si am calatorit langa o mama cu o fetita, de pana in 7 ani, cu retard avansat. Copila nu putea sa articuleze niciun cuvant. Isi manifesta bucuria, neplacerea, dorinta de hrana doar prin niste tipete, mugete. . .facute cufatd vesela, fara sa fie constienta de urmdrile lor... in timp ce toata lumea din jur era oripilatd de zgomotele pe care le producea. Din punctul de vedere al esteticii calatoriei, bineinteles ca nimeni nu avea chef de tipetele ei neintelese... 9 Insa mama ei e nevoita, fara doar si poate, sa stea zilnic cu ea...si sa o auda vorbind numai prin aceste mugete fara sens. 50 Si cand te gandesti, chiar si pentru o clipa, din perspectiva mamei...dar si a fiicei...intelegi ce e acela un handicap: altceva decat viata normald. Iar daca ne punem in locul celor cu dizabilitati, cu handicapuri si gandim din perspectiva lor, pentru cateva clipe, minute, viata.. .adica sa vezi cum e sa nu poti sd alergi, sau sd vorbesti, sau sa auzi, sau sa fii conectat toatd ziua la niste aparate medicate .. .intQlegem ce mare dar e sdndtatea dar si ce sfdsietoare si dureroasd e boala, neputinta. . .de orice fel ar fi ea. Domnul vindecd neputintele, handicapurile de tot felul. Insa pentru vindecare ai nevoie de dorul dupa o sdndtate integrald, adica si a sufletului si a trupului. Si cand vrem vindecarea de o boala a trupului, trebuie sa incepem sd ne vindecdm constiinta, inima, sufletul. Pentru ca numai vindecarea de patimi ne da adevarata perspectiva asupra bolii si asupra sanatatii, pentru ca pdcatele si patimile stau la fundamentul bolilor noastre. Asta face credinta in Dumnezeu: ne ridica la adevarata constiinta a sanatatii integrate, care e o constiinta duhovniceascdl Pentru ca atunci cand crezi in Dumnezeul treimic nu mai vrei sd treci cu vederea vreun pacat din tine, vreo patima cuibdritd in fiinta ta, ci vrei sd arunci tot rdul din persoana ta. Si de aceea nevederea duhovniceascd inseamna imbolndvirea noastrd de toate relele, de toate patimile demonice. Minciuna, furtul, curvia, delasarea, prostia, lenea, mandria, iubirea de bani...si multe altele sunt relele care intra in noi tocmai pentru ca nu le vedem nocivitatea. Si spovedindu-le si luptand cu ele aratam ca nu mai suntem de acord cu alegerile noastre gresite facute anterior. Insa eel demonizat era mut nu din cauza unui handicap vocal ci din cauza unui demon care nu ii 51 permitea sa fie dialogic, sa fie in relatie, in comuniime. Iar societatea in care noi traim a devenit tot mai plina de mutenie sau de monologuri private, pentru ca suferim de afectarea acestui soi de demoni, care ne murmurd continuu despre. . .„foloasele " singurdtdtii egoiste. „Numai eu sd fac, sa Strang, sa ajung, sa am...". „De ce sa stie altul ce fac eu...si sd mi-o ia inainteV". „Sunt banii si viata mea si fac ce vreau cu ei!". „Timpul inseamna bani si relatiile inseamna parvenire. Trebuie sd profit cdtpotl". Doar patru forme .. .in care murmurul Satanei a devenit. ..crez de viata pentru multi. Si e caduc/ lipsit de sens sa ne mai intrebam ce Dumnezeu mai au astfel de oameni, daca la baza motivdrii lor in viata sta un gdnd satanic, acela de a trdi numai pentru sine. Si acesta e omul postmodern, ideologizat cu trei idei satanice: omul autonom, care isi face legi de viata si de morald dupa bunul plac sau dupa dorinta lui de a avea succes sociall Daca ies bani din vdndut droguri sau din trafic de persoane sau din arme sau din spart band sau din prostitutie sau din escrocherii mai mari sau mai mici atunci acestea sunt ocupatiile lor de viata. E si normal ca lupta cu patimile interioare ale omului, pe care o predica Ortodoxia si relevanta educatiei, a muncii cinstite, a valorii profesionale si creative sa nu aiba sens in fata omului care se ghideazd doar dupa profit, dupa parvenire, dupa imbogdtire rapidd. Insa implinirea reald si dialogul real nu se obtin prin parvenire ! A ajunge intr-un post de conducere fara sa fii propriu lui inseamna a fi ca nuca inperete. Inseamna a fi de rasul tuturor...chiar daca, cativa aplaudaci, te descriu in culori rdpitoare. 52 Numai eel care s-a creat pe sine continuu, si astfel e propriu pentru o demnitate sau o slujire, lasd ceva autentic, maret in urma. Pentru ca maretia se naste organic, in relatie si in comuniune. Si nu poti sa ajungi nici sd te mdntui si nici sd faci ceva maret in lumea asta, daca nu ai relatie cu Dumnezeu si cu Sfintii Sai, daca nu cunosti marile repere valorice ale umanitatii si daca nu construiesti pozitiv, pentru toti, in folosul intregii umanitati. Dupa ce demonul a iesit din om...acela a vorbit. Si pentru ca sd vorbim cu altii trebuie sa-1 invingem mereu pe demonul care ne tine pe loc, care ne inchide in propriile noastre optiuni inguste, care ne desfigureazd personalitatea. Pe acestea toate ni le spune Evanghelia de astazi. Pentru ca adevdrul si viata Imparatiei lui Dumnezeu sunt cele care vindecd toata boala si neputinta in popor. Pentru ca teologia Bisericii si viata ei liturgica si duhovniceasca sunt adevdrata gdndire a umanitatii si adevdratul ei mod de viata. Noi, ortodocsii, toata viata nu facem nimic altceva decat sd ne chinuim sa devenim ortodocsi, eclesiali, tot mai imbisericiti. Si cei care se chinuie sa tina toate posturile, sa se roage tot mai mult, sa vina tot mai mult la Biserica, sa fie tot mai mult crestin ortodocsi au inteles cat de greu e sa fii ortodox autentic. Ce greutate presupune dezlipirea noastrd de aspectele grosiere ale vietii terestre pentru a avea aripi duhovnicesti interioare, prin care sa ne inaltam, interior, spre Dumnezeu. Si postul care ne sta acum in fata e o pldngere bucuroasd. Pentru ca ne rugam continuu Maicii Domnului, care intru adormirea sa nu ne-a uitat si nu ne uitd pe noi. Un indemn la cugetarea la viata si la moartea noastrd... pentru a ajunge la concluzia ca avem 53 nevoie de o moarte bucuroasa, plina de har si de iertare din partea lui Dumnezeu. De aceea va doresc luminare dumnezeiascd si pace in acest dumnezeiesc post si cat mai mult dialog cu Dumnezeu si intre noi. Amin! 54 Predica la Duminica a 8 -a dupa Rusalii [2011] 1 7 Iubiti frati si surori intru Domnul , dupa praznicul preaslavit al Schimbarii Domnului la fatal la trup, schimbare/ transfigurare care a constat in faptul ca slava Sa cea vesnica a fost vazuta in mod extatic/ mistic de catre cei 3 Sfmti Apostoli, cum a tasnit/ a iradiat din intregul Sau trup, Evanghelia de astazi [Mt. 14, 14-22 18 ] ne vorbeste despre dorinta impdrtdsirii cu Domnul, tot la fel de delicat, de frumos ca si pe Tabor, prin inmultirea painilor si a pestilor. Pentru ca multimea a mancat paine si peste de la Domnul, inmultite in mod minunat, ca si apa devenita vin din Cana Galileei, pentru ca Biserica lui Hristos, plina de slava Sa, sa doreascd neincetat impartasirea nu cu cele trecdtoare, ci cu Cel netrecator, cu Mirele ei, cu Hristos euharistic, care e Mancarea si Bautura noastra dumnezeiasca spre viata vesnica. Si intelegem din alaturarea aceasta sfdntd intre cele doua zile liturgice, ca in experienta teologica si duhovniceasca a Bisericii, vederea 17 Predica scrisa in data de 5 august 2011. 18 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/07/10/evanghelia- dupa-matei-cap-14/. 55 extatica nu exclude impartasirea euharistica, ci ceea ce traim prin unirea cu Hristos euharistic primim, in mod extatic, in alt f el si la alt grad, si in vederea misticd, in extaz. Iar ambele experience bisericesti sunt mari si dumnezeiesti si indumnezeitoare. Pentru ca si vederea lui Dumnezeu si impartasirea euharistica cu Domnul sunt realitdti existentiale ale omului Bisericii, ale omului botezat si introdus continuu in teologia si viata Bisericii si care traieste continuu in ritmul curatirii de patimi. Pentru ca numai cei curati II vad si II primesc pe Cel preacurat intra cunostinta si intra simtirea lor plina de har. Si intra curatie, intra smerenie, intra dragoste netarmurita pentru Dumnezeu si pentru oameni II intelegem pe Hristos, Cel cu care ne impdrtdsim si ardem de dor pentru a-L vedea pe El, pe Cel preafrumos si preasfdnt. Versetul al 19-lea („a luat cele cinci paini si doi pesti, a privit in cer, a binecuvdntat si a frdnt [si] a dat painile Ucenicilor, iar Ucenicii multimilor") vorbeste, in rezumat, despre lucrarea divino-umand a Sfintei Liturghii dar si a lucrdrii lui Dumnezeu, in general sau in mod personal, cu creatia Sa. Pentru ca numai ceea ce-I dai lui Dumnezeu si e binecuvdntat de catre Dumnezeu devine Euharistie, care se frange pentru toti, spre iertarea pacatelor si spre viata vesnica. Si numai cand itifrdngil infrdngi patimile si poftele si te lasi umplut de slava lui Dumnezeu poti sa dai pdinea cuvdntului si altora, care flamdnzesc dupa ea. Insa Dumnezeu asteapta rugdciunile credintei noastre pentru ca sa inmulteasca binecuvdntarea si pacea Sa in fiecare om. Dupa cum El asteapta ca fiecare dintre noi sa recunoascd in El pe izvoral vietii si al tuturor bunatatilor. Viata, sanatate si bunuri materiale fata de care trebuie sa fim responsabili. Domnul a vrat sa ii faca pe Sfintii Apostoli martori directi ai minunii pentru ca a dorit sa ii 56 faca foarte sensibili, atenti, grijulii la nevoia de viata duhovniceascd a oamenilor. Painea si pestii au trecut prin mainile lor. . . Iar cosurile pline, de dupa saturarea multimii, erau o evidentd. Belsugul de hrana, pe care Dumnezeu il revarsa pe pamant, e o evidentd a bundtdtii Sale. A. Insa, si mai evident, pentru cei vii duhovniceste, e belsugul de har si de viata dumnezeiascd pe care Dumnezeul nostru il revarsa lumii prin Biserica Sa si prin toata averea cereascd a Bisericii Sale. Pentru ca hrana inmultitd de Domnul in Biserica Sa sunt cuvintele Sale si minunile Sale si 5 5 vederile Sale si vietile Sfmtilor Sai cei atat de 5 5 5 preaminunati. Tot ce se petrece cu noi in mod mdntuitor e inmultire, coborare, primire de har din belsug. Ne vindecam de pacate prin har. Ne vindecam de tristete, de singuratate, de boala prin har. Ne vindecam de iubirea de sine si de inconsistenta interioara prin umplerea de slava Sa. Si taina schimbdrii noastre sta in strdpungerea mintii, si a inimii si a trupului nostru de mila Lui, de iubirea Lui, de frumusetea Lui, de curatia Lui. 5 Inmultirea a tot binele in noi incepe odata cu lasarea izvorului de viata al harului Sau sa ne inunde prin spartura umilintei, a increderii in El si a lasarii in mana Lui. Totul incepe curat si lin in relatia cu Dumnezeu ! Ne dam Lui cu adevdrat si pentru totdeauna, pentru ca simtim ca atingerea Lui de noi e cuvioasa, e frumoasa, e placuta si plina de curatie. Si asta se simte si se trdieste de catre duhul 5 i y nostru, cand ne unim cu El euharistic: curatie, iertare, umplerea noastra de foe ceresc, de bucurie, de placere dumnezeiasca. Si tot la fel traim cand primim marele dar de a-L vedea pe El cu ochii infocati ai inimii, cei plini de dragoste: ne umplem de multa curatie, de multa 57 luminare, de multa intelegere, de multa incredintare, de multa intelepciune si dorinta de sfintenie. 5 Pentru ca binele harului Sau coboara de la Dumnezeu si el se inmulteste in noi prin stradanie/ lucrare/ nevointa continua din partea noastra. In Biserica suntem ca intr-o mare de lumina, inconjurati din toate partile de slava Lui. Numai daca ne deschidem mintea si inima si 5 5 trupul nostra spre simtirea slavei lui Dumnezeu ea intra ca un foe dumnezeiesc in noi si ne sfinteste si ne face casa a Stapanului. Singura reticenta noastra ne face goi de slava lui Dumnezeu. Pentru ca nu exista niciun motiv real ca vreun ortodox sa nu fie simtitor si vazator de Dumnezeu, atata timp cat intreaga umanitate restaurata in Hristos e chemata la comuniunea vesnica cu El. Si comuniunea vesnica cu El vine de la simtirea Lui in Biserica si in creatia Sa si de la t 5 5 5 vederea slavei Sale, care sunt uniri cu El, intimizdri preafrumoase cu Dumnezeul nostra treimic. Traim din bucurie in bucurie. Pentru ca bucuria reald e consistentd, tine de ~ 5 foame, fiindca e dumnezeiascd. Si in comparatie cu mancarea trupeasca, care se consuma, se pierde, mancarea duhovniceasca (adica fapta buna si contemplatia plina de har) se inmulteste continuu, fara sa se diminueze si poate hrani si pe altii nu numai pe tine insuti. De aceea masa duhovniceasca a teologiei Sfmtilor si a marturiilor despre indumnezeirea lor sunt mancarea esentiald a duhului nostra. Mintea noastra are nevoie de intelegere, de conexiuni, de organicitate in intelegere, pe cand duhul/ spiritul nostra, partea cea mai curata a sufletului nostru, are nevoie de vederi dumnezeiesti, de iertarea lui Dumnezeu, de curatie, de framusete duhovniceasca, de intelegeri si luminari dumnezeiesti pentru ca sa se simtd implinit. 58 Un crestin ortodox autentic se hraneste 5 5 triplu: cu gura, cu mintea si cu inima si cu duhul sau. Si mancam de post in aceste zile, patrandem cu mintea si cu inima pe cele pe care le traim, le vedem, le auzim, ni se povestesc. . . Dar pentru a fi cu adevdrat impliniti trebuie sd scdlddm duhul nostra in slava Sa, prin ragaciune, curatie, intelegeri sfinte, impartasire euharistica cu Domnul, pentru ca sa fim cu totul plini, satisfacuti si veseli in viata noastra. Si de aici diferenta intre oamenii trupesti, oamenii sufletesti si oamenii duhovnicesti. A trai doar pentru ca sd trdiesti de pe o zi pe alta inseamna a fi trupesc, grosier. A nu vedea nimic mai departe de bani, placere, desertaciune. A vedea sensuri, a le intui, a cunoaste, a depasi simplul utilitarism cotidian inseamna a trdi sufleteste sau intelectual. Insa viata sufleteasca, cunoasterea primita in scoli, educatia de orice fel isi gaseste implinirea in viata duhovniceasca. Nu e de ajuns sa fii alfabetizat, initiat si specializat in tot felul de stiinte si moduri de cunoastere! Implinirea reald e viata duhovniceasca, adica viata care decurge din cunoasterea lui Dumnezeu si dintr-o viata de sfintenie. 3 5 5 Numai aceasta din urma umple de sens hrana biologica cat si pe cea intelectuala. Pentru ca noi ne hranim si suntem atenti la 5 5 sanatatea si viata noastra pentru ca prin starea noastra de bine sa putem sa-I slujim lui Dumnezeu si oamenilor. Tot la fel studiile, cunostintele, educatia 7 5 5™ 5 noastra nu ne chinuim sa le dobandim pentru a deveni niste brute, niste instinctuali cu bani si cu 5 ~ 5 5 functii, care nu au nicio coloana vertebrala si bun 5 ~ 5 simt, ci pentru ca sa fie o treaptd in aprofundarea teologiei si a cunoasterii duhovnicesti. O 5 5 5 Ca sa citesti in limba romana Sfanta 5 Scriptura si Vietile Sfmtilor trebuie sa inveti, mai intai, sa scrii si sa citesti. Inseamna ani de studii. ~ 5 5 59 Daca vrei mai mult, trebuie sa inveti cat mai multe limbi straine, sa te specializezi in diverse paliere ale teologiei si vietii Bisericii daca vrei sa aprofundezi o anume latura de cunoastere. Insa in orice clipa a specializarii noastre intelectuale si profesionale trebuie sa fim oameni ai Bisericii, care ne instruim cu scopul superior, nobil, acela de a-Z cunoaste pe Dumnezeu si de a ne cunoaste, totodata, si pe noi insine, pentru a fi proprii unor relatii sociale pline deprofunzime. Multimea a mdncat si s-a sdturat, pentru ca a mdncat duhovniceste. A mancat si cu duhul lor nu numai cu trupul lor. Si intotdeauna cand binecuvintez masa, mancarurile, cand fac slujba de pomenire pentru cei adormiti...simt ca mancarea e plind de har, de acel altceva dupa care fugim toti si se numeste doar intr-un singur fel: slava lui Dumnezeu. De aceea omul nu va trai doar cu paine, carne, oua, lapte, branza. . . De aceea postim de multe ori in an, tocmai pentru a arata ca nu doar cu paine. . .ci si cu har, cu adevar, cu curatie, cu pace, cu blandete, cu intelepciune traieste omul. Si fie ca sa intelegem tot mai mult ca viata ortodoxa e viata trditd in harul lui Dumnezeu si in tot adevarul Lui indumnezeitor! Ca nu e ceva de ochii lumii ci o realitate foarte serioasa, cea mai serioasa de pe pamant, pentru ca prezinta, in fapt, cele mai curate si sfinte exemple de umanitate. Amin! 60 Predica la Duminica a 10-a dupa Rusalii[2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 19 pana cand ne va mai rabda Dumnezeu pe noi, cei atat de indiferenti, de duplicitari, de aroganti, de nesimtitori? Pana cand ne va mai astepta sa intelegem ca de demonizare scapam numai prin renuntarea la noi si prin privirea, cu toata fiinta, catre El? Cand ne vom simti crezdnd in El si indrdznind in El? Indraznind nu din obrdznicie ci din smerenie... Pentru ca Evanghelia de astdzi [Mt. 17, 14- 23 20 ] ne face sa ne punem astfel de intrebari si ne invata ca credinta nu e doar cunoastere intelectuald 5 5 t despre El, nu e doar mers la Bisericd si rdtdcirea cu mintea prin toate pdrtile, nu e doar legitimare tantosa cu numele Lui si cu apartenenta la Biserica 5 5 5 5 X 5 Lui ci, in primul rand, e viata cu totul ddruitd Lui si increderea ca intru Elputem toate. Predica scrisa in data de 1 9 august 20 1 1 . " A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/07/23/evanghelia- dupa-matei-cap-17/. 61 Putem sa trecem de focul foamei pentru lucruri rele si perverse si de apa maniei, a insingurarii trufase, a racelii egoiste. Putem sa mutam muntii neincrederii si ai indoielii din noi, prin aceea ca devenim abisuri ale smereniei si ale lasarii in voia lui Dumnezeu. 5 Da, demonii creau impresia ca luna e de vind pentru demonizarea epilepticd a tanarului! Mutau atentia de la rdddcina posesiei demonice, care e indiferenta fata de Dumnezeu si de voia Lui, la aspecte care nu aveau nimic de-a face cu posesia. Asa fac si in cazul pisicii care iti taie calea, a iesitului cu gdleata goald, a trecerii preotului prin fata noastra, a ideii ca unele zile sau lucruri iti aduc noroc, te umplu de bani, pe cand altele sunt ghinioniste si pdguboase. Insa Domnul comuta atentia pe esentialul problemei: pe rugaciune si post. Pentru ca ele sunt unele (nu singurelel) dintre armele care ii alungd pe demoni din noi. Si cand vorbim despre demonizare, vorbim despre sdldsluirea unor fiinte spirituale in noi, care vor raul in mod asumat, si transformarea noastra ™ 5 intr-un teatru de operatiuni in care ele isi arata rautatea, invidia, indiferenta fata de linistea si 7 ™ 5 5 5 5 mantuirea noastra. Tocmai de aceea prezenta lor in oameni creeaza tot felul de boli aparente, care nu tin de latura somatica/ trupeasca a oamenilor posedati de ei...si care dispar odata cu iesirea demonilor din oameni. Acesta e motivul pentru care in v. al 18-lea, Sfantul Matei vorbeste despre iesirea demonului si despre vindecarea instantanee a tanarului. . . Pentru ca iesirea demonului din tanar stopeaza manifestable falsei epilepsii de care suferise pana atunci, care il apucau la luna plina si care il aruncau, spre a-1 omori, ba in foe, ba in apa. Rautatea demonilor, dorinta lor de a-1 rani, de a-1 omori cu zile pe baiat e descrisa de tatal sau capatimire/ suferintd rea (v. 15). 62 Si el fusese martorul indurerat al acestei suferinte rele, pentru ca nu stia antidotul impotriva acestui „neam de demoni" (v. 21). Si Sfintii Apostoli aveau nevoie sa inteleaga rolul de mare constiintd al intrajutordrii duhovnicesti a oamenilor prin rugaciune si post. Pentru ca nu e nevoie doar de cuvinte iluminatoare fata de altii, nu e nevoie doar de zdmbet si candoare, de primirea cu bratele deschise a altora ci si de nevointa pentru ei. Pentru ca sa ii intelegem pe oameni trebuie sa II intelegem tot mai mult pe Dumnezeu. Sa fim intimiil prietenii Lui. Astfel putem sa ne incredem in El mereu si sa mutdm toti muntii care ne despart, care ne uratesc, care ne stau pe suflet. Si II intelegem pe Dumnezeu vorbind continuu cu El in rugaciune, iubindu-L si ascultandu-L, pentru ca sa ne umple de intelegere si de pace, de candoare si de frumusete. Retinandu-ne de la ceea ce e in plus pentru noi, postind cu mintea si cu inima si cu tot trupul nostru distrugem indiferenta si reticenta fata de oameni, grijile si obsesiile noastre, impostura si deresponsabilizarea noastra fata de nedreptatea si de saraciadinjur. Pana cand El, Cel Preaiubitor, ne va suporta pe noi, care nu murim pentru rdu ca sa trdim intru innoirea vietii duhovnicestil Pentru ca Evanghelia acestei duminici ne aminteste ca Domnul nostru a murit pentru noi. Insa nu de moarte bund ci de moarte violenta, de moarte pe cruce, de moartea iscata de invidia si de rdutatea unor oameni. Insa moartea Sa a fost spre inviere si spre viata, pentru ca sa ne invie pe noi si sa ne umple de viata Sa cea dumnezeiasca, oricand vom accepta ca numai El e privirea noastra, atentia noastra, iubirea noastra. Si prin toate faptele si cuvintele Lui, Domnul nostru ne-a invatat ascezal suferinta pentru cei care sufera de boli, de nestiinta sau din cauza 7 5 5 indiferentei altora. 63 Iar motivul pentru care suntem plini de demoni, de patimi, de mraurirea demonilor in viata noastra e pentru ca nu traim evanghelic/ ascetic/ bisericeste/ duhovniceste. 5 5 Nu gandim, nu simtim, nu actionam, nu ne comportam ca niste crestini plini de slava lui Dumnezeu ci ca niste oameni scufundati in istorie, in materie, in lucruri minore. Insa nu ne comportam ca niste purtdtori de Dumnezeu.. .pentru ca nici nu suntem. Si nu suntem pentru ca nu vrem sdfim . . . Avem toate conditiile sau posibilitdtile sa traim duhovniceste. Pentru ca viata in Biserica e 5 5 tocmai viata duhovniceasca/ dumnezeiasca/ plina de prezenta lui Dumnezeu. E viata cobordtd de la Dumnezeu pentru ca e viata plina de slava Sa si conform cuvintelor, a faptelor Lui si ale Sfmtilor Lui, in care El straluceste, Se vede intr-o multitudine de nuante aparte, unice. Dumnezeiescul Botez ne mdturd casa sufletului si a trupului de demoni. Orice Dumnezeiasca Spovedanie e o eliberare de demoni. Una simtita, traita cu mare bucurie, cu mare larghete de inima. Muntii, pietrele de pe inima, torentele de durere si de nefericire se farama/ dispar/ se preling din noi prin spovedanie. Devenim tdceri bucuroase. Devenim bucurii care vorbesc, care laudd iubirea lui Dumnezeu, care constientizeaza nevoia evacudrii din noi a tot ce e rau pentru a ne mobila fiinta cu toata virtutea si frumusetea 5 5 5 duhovniceasca. Si oricand facem loc unei gandiri si unei simtiri si unei lucrari tot mai mari si mai 5 5 5 responsabile, atunci Ii facem loc lui Dumnezeu in noi si oamenilor. Si atunci intelegem ca nu e nimic mai uman si mai valoros pe pamant decat intrajutorarea reald a oamenilor. Sa faci ceva real pentru mintea, inima, experienta, viata lor inseamna sa muti muntii. 64 Si numai cand il ajutam pe om sa fie mereu altul, sa fie mereu dupa voia lui Dumnezeu, muntii satanici ai pierderii timpului si ai indiferentei pierd teren in fata grijii pentru el. De aceea, iubitii mei, sa privim profund in noi si sa vedem daca trdim in mod real cu 5 Dumnezeu si facem lucruri reale pentru oameni reali. Daca El e cu noi si ne umple de slava Sa si de tot adevaral si daca ii intelegem pe oameni cu adevarat si ii putem ajuta la modulfoarte concret. Pentru ca fiecare om are nevoie de cuvinte doar pentru el, de cuvinte unice fata de el, de o atentie unicd fata de el pentru ca sa devina unic. Si unicitatea mseamna personalitate. Inseamna o experientd vie, care are la fundamentul ei relatii multiple. Iar din vindecarile Domnului si din 5 convorbirile Sale observam ca rezolvarea problemelor reale nu se face doar prin predici generate, prin uitatul pe deasupra multimilor ci si prin plecarea urechii si prin privirea in ochi, prin prietenia speciald cu oamenii. Asadar, Evanghelia de azi ne atentioneaza asupra importantei absolute a relatiilor umane reale. Tatal nu se uita la sine ci la iubirea pentru fiul lui si ii cautd vindecarea. Tanarul se vindeca pentru ascezd si rugdciune, pentru ca sa devina om evlavios. Sfintii Apostoli sunt povatuiti sa isi asume nestiinta, bolile si neputintele oamenilor si sa incerce sa le rezolve pas cu pas. Iar noi, fiecare dintre noi, suntem pusi in fata faptului de a ne vedea statutul conditiei umane: acela dcfiinte comunionale si responsabile, care se patrund atat de bucuriile cat si de tristetile si nevoile oamenilor. Pentru ca iresponsabilitatea fata, de aproapele nostra inseamna indiferentd fata de viata lui. Si cand suntem indiferenti fata de viata 1 5 5 5 lumii, a umanitatii intregi si a fiecaraia in parte 65 suntem inconsistenti interior, goi, fara prea multe valente umane. Pana cand vom ramane munti de nesimtire fata de nestiinta, bolile, neimplinirile oamenilor? Pana cand vom fi niste fiinte lamentabile si ranchiunoasel Domnul ne intreaba in mod abisal aceste lucruri. Raspunsul nostru nu trebuie sd intdrzie... Amin! 66 Predica la Duminica a 11 -a dupa Rusalii[2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 21 , in niste zile ca ale noastre, cand aurul, in mod ilogic, e mai important decat omul si viata lui, Domnul ne vorbeste despre noi ca despre niste datornici ai Sai. Pentru ca Evanghelia zilei [Mt. 18, 23-35] 22 ne cere sa avem inimd de aur, adica miloasd, buna, care a invatat sd ierte de la Insusi Stapanul ei, Hristos, Care a suferit toate relele si pana si moarte pe cruce pentru ea. Pentru ca nici Sfantul loan Gura de Aur nu avea gura poleitd cu aur dar o avea plind de har, pentru ca inima lui era plina de harul Treimii, care e subliniat de galbenul strdlucitor al aurului. Si cand scoti aurul harului din tine el infrumuseteazd toate. Despre aurul sfinteniei ne vorbeste Domnul. 21 Predica scrisa in data de 25 august 2011. 22 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/07/26/evanghelia- dupa-matei-cap- 1 8/. 23 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Gur%C4%83_de_Aur. 67 Despre aural pe care Domnul l-a varsat in noi in apa Botezului, cand slava Sa a cobordt in trapul nostra si pe care il revarsa permanent, daca suntem potire ale slavei lui Dumnezeu. Si El se socoteste si se va socoti cu noi in cuvdnt, in mod rational, potrivit constiintei si a inimii noastre. Si noi trebuie sa aratam ca aveam un tezaur imens in inima noastra, tezaural faptelor bune, al gandului cuvios, drept, al buneivoiri fata de toti. In aceasta ultima duminicd a anului bisericesc 2010-2011, a vorbi despre judecata lui Dumnezeu cu noi inseamna sa vorbim despre cele din urmd ale noastre si ale intregii lumi. Inseamna a vedea cine suntem noi pe langd Dumnezeul nostra Cel prea milostiv. Inseamna sa vedem ce suntem noi, in inima noastra, vizavi de tot ceea ce Dumnezeu ne-a aratat, pas cu pas, in istoria Bisericii si a lumii. Si pentra acest lucra Domnul ne aminteste ca daca nu am invatat sa fim buni si iertdtori nu am 9 3 invatat nimic esential. 9 ? Ca tot ceea ce e important pentru noi e ceea ce ne apropie de Dumnezeu si de oameni si nu ceea ce ne pervertestel urdteste. Insa pentra a trai cu grija raspunsului la judecata Sa cea dreapta trebuie sa ne facem sensibili, atenti, trezvitori fata de orice cuvdnt al Lui. Sa vedem care e sensul lor pentru noi. Ce ne cere Dumnezeu. Ce vrea sa devenim noi. Si El vrea sa ne umplem de aurul sfinteniei, de faptele bune izvorate dintr-o gandire cuvioasa, plina de atentie si de evlavie. Dumnezeu nu ne vrea strdngdtori de bani in exces, ci excedentari in ceea ce priveste atentia si bundtatea. Atentia fata de orice fila a Scripturii, a cartilor Parintilor, fata de orice slujba si fapta buna. Atentia fata de orice suferinta si bucurie. 9 5 9 5 Atentie plina de bunatate. O bunatate atentd si grijulie fata de toti. 68 Pentru ca asa Se comporta si Dumnezeu fata de noi: cu atentie maxima, cu grija si cu multa bunatate, cu multa intelegere. . . Cand vedeti ca prostia sau rdutatea vorbesc din cineva dar ca acestea nu i-au distrus, in mod profund, inima, atunci puteti gasi un mod/ o cale spre discutie. Cand omul cautd, dar nu stie prea bine nici ce si nici cum, bunatatea noastra trebuie sa ii vind in ajutor si sa nu ii cerem marea cu sarea cand e\...bdjbdie. Nu poti sa ceri totul de la oricine. Insa oricine se bucurd de ingaduinta, intelegere, bunatate, cand le primeste din partea cuiva. Si se bucura de ele pentru ca stie ca nu le meritd. Stie ca ele sunt o mdnd intinsd pentru mai mult. Iar Dumnezeu ne-a dat totul pentru ca sa fim buni si fericiti. Tocmai de aceea nu avem nicio scuzd in fata Lui. Datoria noastra fata de El nu inseamna decat mild si iertare fata de aproapele nostra. Ingaduinta. Omenie. Simplitate... Toate acestea fiind virtuti care se nasc din umplerea noastra de slava Lui si de cunoasterea Sa, de teologia Lui practicd si sfintitoare. Pentru ca in Ortodoxie toata teologia il sfinteste pe om. Ea nu e doar un discurs despre El ci adevdrul si viata Lui, sfintenia Lui, curdtia si frumusetea Lui, care se revarsd in viata si in faptele noastre. De aceea orice necunoastere sau rdstdlmdcire a adevaralui teologic al Ortodoxiei inseamna o viata amprentata de minciuna, de nedreptate, de desuetudine. Pentru ca orice minciuna e desuetd, fiindca prin ea nu trece harul, viata lui Dumnezeu. Insa harul lui Dumnezeu ne umple de viata prin orice text al Scripturii, prin orice adevar teologic, prin orice viata a Sfintilor Lui, prin orice ragaciune ortodoxa, prin orice nevointa ortodoxa. Pentru ca harul Lui viazd in adevaral Lui. 69 Si harul, bucuria Lui pentru noi e sfintenie si adevdr. Si sfintenia nu poate fi disociatd de adevar niciodata, pentru ca sfintenia e tocmai trdirea adevdrului total al vietii cu Dumnezeu. Vom fi iudecati dumnezeieste si nu omenestel Vom fi judecati cu sfintenie, intru adevar de Dumnezeu si nu cupatimd. Acest lucru ar trebui sa ne dea foarte mult de gdndit, pentru ca orice lucru pe care il facem trebuie sa fie facut cu mintea lui Dumnezeu, cu luminare de sus si nu dupa moda veacului, care nu percepe decat utilul si pldcutul . . .nu si folositorul. Pentru ca folositorul e eel ce te sfinteste...pe cand utilul si pldcutul te fac frumos si propriu lumii tale doar in aparenta. Sunt utile scoala, civilizatia, relatiile. Sunt pldcute viata in bunastare, calatoriile, elogiile. Insa cu adevdrat folositoare, pentru acum si pentru vesnicie, sunt lucrurile care te umplu de sfintenie si de bundtate. Scoala si invatatura sunt bune daca intelegi ca ele te due spre o tot mai mare cunoastere a lui Dumnezeu si a oamenilor si nu spre indiferenta si 5 5 ± 5 5 rautate. Civilizatia e buna daca e un motiv de crestere 5 t in demnitatea umana si in responsabilitate. Relatiile sociale sunt benefice daca au drept scop zidirea si nu demoralizarea noastra. Viata in bunastare e pldcutd si nu e nicio problema daca ai proprietati si bunuri multiple, atata timp cat nu devii sclavul bogatiei si al arogantei. Nici calatoriile, nici elogiile si nici demnitdtile publice nu te fac sa iti pierzi capul, daca in orice clipa noi cautam sa intelegem tot mai mult prezenta si lucrarea lui Dumnezeu in istorie. Pentru ca atunci cand propovdduim voia lui Dumnezeu si cand sfintim pe cele primite de la El aratam ca El e prezent peste tot si ca nicio clipa a istoriei nu se petrece in afara Lui. 70 Dar ca, in acelasi timp, cele ale Lui ne depasesc cu totul si cele pe care le intelegem le-am primit prin bunatatea si luminarea Lui prea frumoasa. Asa stand lucrurile, iubitii mei, va doresc un sfarsit de an bisericesc cu gandul la recolta inimii noastre ! Cate mere si cati struguri si cat aur am scos noi din lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si le-am depozitat in inima noastra? Cat dQfrumosi am devenit noi fata de cei din jurul nostru? Cat de mult a stralucit viata noastra in viata altora, in asa fel incat vazandu-ne pe noi oamenii, au vazut in noi pe Cel care ne umple pe noi de frumusetea Sa? Pentru ca mila si iertarea pe care ni le cere Domnul sunt cele pe care El Insusi ne-a invatat sa le simtim. Fiindca El ne cere numai pe ale Sale, pe cele pe Care El ni le-a sadit in noi si nu aur strain. Dati Domnului in dar inima voastra, iubiti frati si surori intra Domnul, adica inima plina de harul Sau, de lumina Sa, acum si purarea si in vecii vecilor! Amin. 71 Predica la Duminica a 18-a dupa Rusalii[2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 24 cred ca cea mai importantd actiune/ lucrare a copilariei si a adolescentei noastre e aceea de a ne identifica vocatia si de a o urma. Adica aceea de a intelege spre ce ne cheama Dumnezeu sa facem. Pentru ca pe unii Dumnezeu ii cheama spre arte, spre stiinte, spre cercetare, spre sport, pe cand pe altii spre lucruri aplicate, spre munci tehnice, care trebuie urmarite pas cu pas. Si e nevoie sa ne descoperim vocatia/ chemarea/ potentele pentru ca sa nu bdjbdim la nesfdrsit in viata noastra si sa ne canalizdm exclusiv spre ceea ce ne implineste. Trebuie sa recunoastem, foarte cinstit, de ce suntem in stare. Pentru ca vocatia nu e un ideal, ceva dupa care alergam, ci e puterea de a transpune chemarea noastra in act. 24 Predica scrisa in data de 23 septembrie 2011. 72 Si vedem acest lucru, in mod elocvent, de la varste foarte fragede . Are chemarel vocatie pentru muzica...la 3 ani canta la vioara, pian sau tobe. La patru ani e gimnasta, balerina sau cantareata. La 5 ani stie deja 3 limbi straine, scrie poezie sau face colaje. De mic copil a inteles cum sa descompuna o masina si sa o recompuna la loc. Are zeci de tablouri pictate la 6 ani, stie sa sculpteze, stie sa faca traforaj sau sa faca mancare... Toate aceste performance sunt reale si normale pentru cine si-a descoperit vocatia si a fost ajutat sa si-opund inpracticd. E anormal insa sa fii gelos pe eel care isi lucreazd vocatia, cand tu nu vrei sa vezi care e scopull rostul tau in lume. Sau sa il gelozesti pe altul tocmai pentru ca tu nu vrei sd iti implinesti vocatia/ chemarea si, fugind de ea, te simti un ratat/ un neimplinit/ un nerecunoscator fata de darurile si chemarea lui Dumnezeu. Si Dumnezeu il cheamd pe fiecare om la ceea ce omul poate s a faca. El nu ii cere omului mai mult decat poate sa faca. Si nici nu il lasd singur pe om, pe omul caruia i-a dat o misiunel un scop in viata, ci il ajutd in mod continuu, in masura in care acesta cere ajutorul lui Dumnezeu in mod continuu. Si daca Dumnezeu e generosl e bun cu toti, cu atat mai bun este insa cu cei pe care ii cheama spre slujirea Sa, spre preotie. Si tinerii care simt aceasta chemare dumnezeiascd spre preotie au inteles de la bun inceput cat de serioasd, importantd, inexprimabil de mdreatd si de infricosdtoare e chemarea lui Dumnezeu catre ei. Si chemarea spre preotie e o putere mult mai coplesitoare ca cea prin care ajungi matematician, gimnast, cercetator, inventator, pentru ca 73 Dumnezeu te vrea ca intim al Lui, pentru ca sa ai grija, sub continua Sa povatuire, de Biserica Sa. Adica iti da sa ai din constiinta, grija, delicatetea, iubirea, jertfelnicia, ravna si dorul Lui fata de Biserica Sa. Pentru ca fara aceste virtuti sfinte nu poti sa fii duhovnic, nu poti sa fii invdtdtor, nu poti sa fii pdrinte duhovnicesc nimanui. Si cand simti ca Dumnezeu te vrea al Lui trebuie sa te pregdtesti din rdsputeri: sa fii profund in gandire, suplu in simtire, atent la detalii, cunoscator in mod extins si acrivic al teologiei Lui, un experimentator al vietii mistice/ tainice/ sfinte cu El. Pentru ca simti ca asta vrea Dumnezeu si spre asta te lumineazd, te intareste, te ajuta, te duce... In mod evident, aceste lucruri nu le-a simtit eel care s-a preotit pentru ca,...si tatdl lui a fast preot sau l-a trimis mama lui la seminar si facultate pentru ca preotii au bani sau pentru ca a crezut cdpreotia e o muncd usoard si linistitd. Si nici acum nu simte ce vrea Dumnezeu de la el, de la preotul care s-a preotit pentru ca asa a vrut el sau asa au vrut parintii lui. Si nici monahul, care si-a ales Manastirea pe care si-a dorit-o dar in care nu se simte implinit sau mireanul care si-a ales sotia pe care a vrut-o... dar cu care nu are niciun proiect bifat/ dorit/ cerut de Dumnezeu. Si pentru ca nu ai vrut sa asculti de glasul Lui...tocmai de aceea esti preot, monah sau casatorit trist si neimplinit, pentru ca nimic nu sporeste in mod real in viata ta. Cu siguranta, George Enescu putea sa faca in viata lui si altceva decat muzicd. Insa niciodata nu si-ar fi implinit vocatia lui si niciodata nu s-ar fi simtit implinit, chiar daca implinirea vocatiei a insemnat multd durere pe langa o bucurie imensd. Pe de alta parte, vocatia este o performantd de o viata. Daca ai vocatia sa scrii, sa canti, sa faci sport, sa cunosti. . .incepi de la inceput. 74 Pentru ca vocatia e ceea ce iti place eel mai mult safaci si care te implineste. E ceea ce iti place eel mai mult safaci si e lucru bun, personalizator si nu opatima. Nu exista vocatia de...consumator de droguri sau cea de betivan. Nici de actor porno sau hot. Nici de dansatoare la bard sau fotomodel. Postmodernitatea a strecurat pe langa vocatii si „meserii" sau „apetente" care mai de care mai josnice si mai depersonalizante . Si nu trebuie sd le confunddm cu chemarea lui Dumnezeu care ne implineste. De aceea, in prezent, unele chemdri au ajuns hobbyuril ceva de timpul liber, pe care le faci dupa ce vii de la un serviciu fara nicio perspectivd personalizantd. Sa fii paznic sau vdnzdtor sau manechin nu inseamna nimic creator. Insa a modela oale, a sculpta, a coase, a tese, a gradinarii o portiune de pamant, a cultiva pomi, cereale, a crea instrumente, a picta, a scrie carti, a face mancare, a crea haine, a inventa masini, a creste si a educa un copil...a face toate acestea in urma unei pasiuni, a unei dorinte vii, care ne produce bucurie si la un anume grad de excelenta inseamna a ne implini vocatia, chemarea spre acel lucru. Chemarea spre preotie e chemarea spre faptul de a modela oameni in mod fundamental, esential. A-i modela spre a intelege, simti, dori, vedea lucrarea lui Dumnezeu in ei si in intreaga creatie. Daca educatorul, profesorul, scriitorul, actorul il invata pe om sd cunoascd o limba, sa stie sd se exprime in ea, sa invete modul de a-si exprima si plasticiza interiorul, preotul il invata pe om cum sa lase vesnicia lui Dumnezeu sd pdtrundd in viata lui, pentru ca sa ii dea implinirea intelegerii profunde si a intimitdtii cu El. Si pentru ca sa se faca un cdlduzitor al nostru spre Dumnezeu, un initiator al nostru in bucuria 75 comimiunii cu Dumnezeu, preotul trebuie sa isi lucreze vocatia intr-un mod plurivalent. Sa stie tot ce inseamna lucru esential despre viata oamenilor si despre relatia cu oamenii. Sa stie sa vorbeasca personalizat cu oamenii, sa vada dintr-o privire addncul oamenilor, sa aiba o intrare atdt de fireascd in viata oamenilor incat ei sa il simta din prima ca al lor, ca unul care ii cunoaste, le este aproape, ii sustine, ii ajuta, ii ocroteste. Pentru ca eel care e chemat de Dumnezeu la preotie e umplut de catre El de harul acestei intelegeri profunde a oamenilor si a modului cum trebuie sa vorbesti, sa ii asculti si sa ii vindeci pe oameni de nestiintd si pdcate... lucru pe care nu il inveti in nicio facultate de teologie. Sahistul de vocatie vede cateva variante de mutare de fiecare data. Atletul de vocatie stie ce trebuie sa faca ca sa reziste la o cursa de 10.000 de metri. Violonistul de vocatie stie sa puna si mai mult suflet in cateva miscari de arcus din care sa rezulte ceva surprinzdtor defrumos. Preotul de vocatie, la randul lui, stie ce sa 5 7 7 5 spund, cat sa spund si pdnd unde trebuie sa duca o idee, o confesiune, o pledoarie pentru ca cineva sa inteleagd lucruri esentiale. Insa vocatia preoteascd nu Q...umana, ci divino-umand. E intimitateal prietenial iubirea mea cu Dumnezeu prin care sunt invatat pas cu pas ce sa fac, sa spun, sa vreau...chiar daca, de multe ori, cad in pacate groaznice, datorita alegerilor mele rele/ pacatoase. De aceea nu toti suntem pescari de oameni chiar daca toti suntem preoti. Pentru ca pescarii de oameni sunt chemati de Dumnezeu, condusi de El, ajutati de El, sprijiniti de El si nu se sprijina pe...dorinta ingrata de parvenire. Unde exista chemare se vede: omul face din destul ceea ce e chemat sa faca si nu isi epuizeaza deloc sursa de creatie. 76 Pentru ca sursa aceasta e harul lui Dumnezeu, care ne ajuta sa facem ceea ce e spre folosul nostru si al tuturor. Amin! 77 Predica la Duminica a 20-a dupa Rusalii [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 25 , 5 5 5 7 nu stiu cati dintre dumneavoastra ati inteles 5 5 5 5 ca Sfanta Scriptura este un ocean de lumind dumnezeiascd, in care, scufundandu-ne, cu smerenie si cu atentie, nu ne asfixiem ci, dimpotriva, ne umplem de o ratiune plind de lumind, de o iluminatoare intelegere si bucurie, care ne umple din destul. Si ca ea, Scriptura, trebuie sa fie preocuparea noastrd zilnicd, la care fiecare Evanghelie duminicala ne imbie. Insa nu Scriptura ca litem, pe care sa o memordm si cu care sa ne impdundm tot timpul, ci Scriptura ca gdndire si simtire care ne schimbd, ca realitate care a devenit una cu noi. Si in Biserica lui Dumnezeu, Scriptura a devenit si imn, si icoand, si mod de viata, fara a 5 "5 "5 > " pierde ceva din substanta ei, pentru ca ea a devenit traditie actualizatd, adica aprofundare continua, cu evlavie, a intelesurilor ei dumnezeiesti. 7 5 5 Scriptura, ea insasi revelare a lui Dumnezeu fata de oameni sfinti si pdstratd traditional, e continuu reactualizatd ori de cate ori gandurile, simtirile si faptele ei devin faptele, simtirile si gandurile noastre. Insa Biserica are un ritm scriptural inscris in modul ei liturgic de existenta. Fiecare slujba a noastra are mireasma incdntdtoare a Scripturii si a Traditiei pentru ca slujbele sunt cugetari la si in cadrul Traditiei ale unora dintre marii oameni duhovnicesti ai Bisericii. 5 Si noi cinstim si iubim Scriptura ca pe locul de intdlnire incalculabil de vast, de profund si de actual in care ne aducem aminte de Sfintii Bisericii, 25 Predica scrisa in data de 5 octombrie 20 1 1 . 78 de vietile lor, de moartea cu care s-au nascut in 5 ™ Imparatia lui Dumnezeu. Pentru ca Scriptura e o deschidere permanentd spre toti cei care au citit-o, au trait-o si s-au sfmtit prin ea intr-un mod autentic, ortodox. Sfintii Parinti ai Bisericii au tradus si 5 5 5 comentat Scriptura jura sa o despartd de viata Bisericii si fara sa o considere o carte din trecut. 5 Pentru ei ea era cartea lor de cdpdtdi si deplin actuald. Insa cand o intelegeau prin trairea lor duhovniceasca o vedeau ca avand ramificatii in fiecare latura a vietii eclesiale. 5 Plecand de la un verset anume ajungeau sa vorbeasca despre o realitate din vremea lor cu foarte multa usurinta, pentru ca considerau ca problemele Scripturii sunt problemele fiecdrei epoci. Si problemele epocii sunt parte integrantd din problematica traditionala a Bisericii, la care Biserica, printr-un reprezentat sau altul, dupa voia si luminarea lui Dumnezeu, sepronuntd despre ele. Cum sa vorbim, asadar, despre Scriptura, fara comentatorii sfinti ai Scripturii? Insa, pe de alta parte, cum sa identificdm epoca noastra cu o alta epoca, cand problemele noastre au si reliefdri unice, proprii vremii in care traim? Nu putem sa reinviem viata Imperiului Roman in secolul al 21 -lea, dupa cum nici nu putem introduce avionul sau computerul in cotidianitatea Constantinopolului Sfantului loan Gura de Aur. Fapt pentru care, atunci cand intelegem Scriptura, trebuie sa vedem traditia interpretarii ei dinspre prezent spre trecut, incercand sa intelegem ca Scriptura nu s-a scris azi. . .ci cu mult in urmd. Si coborarea in oceanul Scripturii inseamna coborarea, deopotriva, prin ascezd si prin cunoastere detaliatd a ei, la cat putem sa cuprindem din ea. Cunoastere, care nu e niciodata bdtutd in 5 ™ cuie, ci e mereu maleabila, intr-o continua 79 aprofundare, vedere si mai luminoasd a adevarurilor ei. Citim Evanghelia zilei [Lc. 7, 11-16] si in litere si iconic si imnografic si ascetic in Biserica. Toate aceste citiri se completeazd reciproc si ne dau sa inspirdml sa tragem in piept, profunda frumusete a aerului evenimentului evanghelic pe care il reactualizam. „, illHKTftS IMVSMb l'% TVih Iar daca in icoana o vedem pe vaduva din Nain in rosu, cazand la picioarele Domnului, vedem dragostea care se roagd. E dragostea Bisericii fata de fiii ei. E constiinta fiecaruia dintre noi, care cere, prin lacrimi, invierea din moartea patimilor. Iar daca fml ei, in giulgiu, se ridica din morti si priveste spre Domnul, inseamna ca orice zi a vietii noastre trebuie sa fie o privire spre Stapanul nostru, o privire continud care sa ne scoata din orbirea pacatului. Daca am privi cuvios in fiecare zi am vedea foarte multe lucruri incredibil de frumoase in oameni, in lucruri, in carti, in noi. . . Pentru ca aceasta cuviinta a privirii naste frumusetea. Insafuga de lumea noastra nu inseamna a nu privi, a nu simti, a nu intelege binele si raul lumii 80 noastre, ci a nu socoti mai presus pe cele vdzute in schimbul/ in detrimentul celor nevdzute. Pentru ca asta e intelegerea: sa pleci de la ce se vede spre ce nu vad toti, fara multa curatire de patimi si cunoastere iluminatoare. Insa scufundarea cu mintea si cu inima in textele Traditiei, in simtirea Bisericii, in modul de a vedea al Ortodoxiei se face plecand de la pierderea timpului cu cititul, cu rugaciunea, cu comentariul, cu traducerea, cu introducerea lor in modul nostru de a ne misca si de a fi. Ortodoxia e calea sfinteniei cotidiene, a acelei uimitoare si imbatabile concentrdri doar spre cele care ne imprimd de har pentru vesnicie. Acesta e motivul pentru care ea nu poate fi traita la fara frecventd. Nu poti sa citesti o carte sfanta azi si peste trei luni alta, sa te rogi azi si la Pasti, sa faci numai in anumite momente ale vietii niste metanii, sa tii niste post, sa ai niste incercdri de intelegere. Ea e ceva continuu sau nu e deloc. Motiv pentru care inteleg reticenta, rusinea, stinghereala multora de a vorbi despre sufletul lor, despre probleme teologice, despre probleme capitate intr-un cuvant. Pentru ca acestea nu sunt probleme cotidiene ci ultraspeciale . Insa pentru un om duhovnicesc, pacatele lui, citirea Scripturii, metaniile, rugaciunile, ce trebuie sa spovedeasca, traducerile, intalnirile, viata lui, munca lui, familia lui, comunitatea lui sunt probleme comune, care se intrepdtrund cu alte o mie de probleme culturale, filosofice, economice, politice... Si asa vedem/ intelegem efortul duhovnicesc al ortodocsilor trezvitori/ atenti/ coerenti cu viata 5 5 5 5 lor la tot ce trdiesc ei si intreaga lume. De unde atata forth si timpl E o intrebare falsal Pentru ca traim cat putem, pe masura programului nostru... dar fiind mereu deschisi spre tot ce inseamna intelegere, cunoastere, experienta. 81 Si deschiderea, deschiderea aceasta ortodoxa spre tot ce e de cercetat pleaca de la faptul ca Scriptura, Traditia, Biserica sunt vazute ca medii deschise, care te pun in relatie cu Dumnezeu in mod continuu si nu ca feliile de pepene, disparate, ale aceleiasi realitati. Sa privim, deci, prin lucruri dincolo de lucruri! Caci mintea luminata de har e strdvdzdtoare, trece ca un laser prin toate, fara sa strice nimic, pentru ca sa uneascd pe toate in sine, in relatie cu Dumnezeu. Si cand intelegi iconomia lui Dumnezeu cu lumea, dragostea cu care ne iubeste Dumnezeu, nu maipldngil Nu mai plangi copildreste, ci duhovnicestel Pentru ca de pacatele noastre trebuie sa ne para rdu si sa pldngem.. .dar nu trebuie sa plangem pentru imaginea publica mototolita, pentru nefericiri trecatoare, pentru durerile care survin in urma pacatelor noastre. Caci plansul bun ne umple de har, pe cand plansul pdcdtos ne umple de disperare si de tristete. Iar pocainta, dorinta indreptarii, e durerea/ plansul/ revenirea la bine. Si de fiecare data cand ne venim in fire, in normalitate, inviem ca fiul vaduvei din Nain. Ne trezim la o noud viata. Si aceasta minune trebuie sa ne bucure eel mai mult dintre toate, pentru ca ea e bucuria prin care noi suntem vii. Amin ! 82 Predica la pomenirea Sfintei Maicii noaste Parascheva [14 octombrie 2011] 26 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 anul acesta sarbatoarea cazand vineri, cade tocmai in ziua de la care i s-a derivat numele. Sfdnta Vineri, cum e cunoscuta in popor, e Sfanta Parascheva 27 , numele sau, nume grecesc, insemnand vineri. Dar vinerea, dupa cum stim cu totii, e ziua Rdstignirii Domnului, a Sfintelor Sale Patimi. Si Parascheva e cea care, in tota viata ei, a 5 ™ 5 7 urmat Celui rdstignit pentru noi, pentru ca s-a nevoit pentru sfintenie. Cei in varsta, adesea, au tendinta de a se uita de susl de a minimaliza potentele si eforturile tinerilor. De aceea ii auzi ca spun:...„sa mai astepte". . .„ce stiu ei". . .„ei nu au experientd". . . Insa Sfintei Parascheva i-au trebuit doar 27 de ani... pentru ca milioane de oameni sd ii sdrute Sfmtele Moaste. ' Predica scrisa in data de 12 octombrie 2011. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cuvioasa_Parascheva. 83 Doar 27 de ani. . .adica, dupa regula mioapa a vdrstei, fiind „o tanara neimportanta". Numai ca tanara asta „neimportanta", pe care mai nimeni nu a bagat-o in seama la modul serios...pe care mai toti au minimalizat-o (fapt pentru care avem doar cdteva date despre viata ei)...si care nu a avut parte de o ingropare „ca lumea"...a iesit din mormant prin Sfmtele sale Moaste si ne impodobeste vietile cu buna evlavie. Si ea nu este singura tanara sau copild a Bisericii, din calendarul Bisericii, care uimeste o intreaga posteritate! Pentru ca sfmtenia nu tine de vdrstd ci de 5 5 sinceritatea credintei si a evlaviei.. . Si sfmtenia nu e doar pentru trecut... ci e si pentru prezent si viitor. . .pentru o intreaga vesnicie. Cine e Sfanta Parascheva de la Iasi...nascuta in Turcia de azi, in secolul al 11 -lea? O straina. O straina despre care nu stim mare lucru. Nu stim mare lucru despre cum a trait... ci mai multe stim despre posteritatea ei, adica despre minunile ei in viata Bisericii. 5 Insa posteritatea ei explicd si certified existenta sa atdt de incandescentd. 5 Daca acum e atat de prezentd si de grijulie cu cei care ii cer ajutorul e pentru ca aceasta grijd fata de altii a inceput atunci cand a inceput sa isi impartd toate ale ei saracilor. Personal nu m-am inchinat niciodata Sfmtelor ei Moaste. . . Insa citind viata ei, rugandu-ma ei, imprietenindu-ma cu ea, cu aceasta Maicd preafrumoasd, am simtit-o si o simt prezentd in viata mea...in inima mea, langa mine, pe ea si alti multi Sfinti. 5 5 O prezenta duhovniceasca care imi face un nespus bine. Si aceasta prezenta a ei, cotidiana, alunga din mine tristetea de a nu sefi consemnat, cu lux de amanunte, viata ei. O alunga.. .dar nu o elimind.. . Insa cine sa o bage in seama? Cine sa o vaddl 84 Unde erau ochii altora, ochii duhovnicesti ai altora, ca sd ii vadd pe Sfinti? Pentru ca atunci cand punem problema vietilor Sfintilor, punem, de fapt, problema celor care le-au sesizat sfintenia si au scris despre ea. Insa cum ii putem cataloga pe contemporanii aceia, care nu au sesizat nimic si daca au sesizat au preferat mai degraba sa fie indiferenti, si nu au scris nimic despre Sfinti? Pentru ca lipsa unor vieti bogate ale Sfintilor vorbeste despre carenta de evlavie a crestinilor din vremea lor. Daca nu s-a gasit nimeni sa scrie despre un Sfant inseamna ca orbirea si rdutatea erau enorme injurul lui. Astfel, prezenta ei langa noi e si o mustrare pentru trecut si prezent. Nici minunile ei nu au fost consemnate cu atentie. . .si stim, iarasi, doar cdteva. Cateva binefaceri consemnate... in comparatie cu izvorul de binefaceri datorat prezentei ei. Insa Sfanta Parascheva e si o lectie de bucurie, de indrdzneald bund, tinereasca. Cand si-a dat seama ca trebuie sd facd milostenie a facut milostenie. Cand s-a simtit chematd spre monahism...a devenit monahie. Cand a fost luminatd sa mearga in pelerinaj a mers...si cand Ingerul Domnului a trimis-o in Epivata (aproape de Istanbulul de azi, fostul Constantinopol), acasa la ea...a mers si a adormit ca o straina. O straina insa care nu e indiferentd fata de noi. O tanara care nu ne invata sd ne prostitudm ci sd ne imbrdcdm evlavios si sa ne traim viata in evlavie, in sinceritate, in frumusete duhovniceasca. Si ne putem oare da seama ce curdtie a avut si are Sfanta Parascheva, de nu a putut sd il suporte langa ea, in mormant, pe barbatul pacatos mort in mare? 85 Si astfel am descoperit-o in pamant: pentru ca nu a suportat pacatele mortului ingropat langa ea! Teologi si nevoitori romani au scris despre viata si minunile ei. Insa minunile ei sunt mai multe... decat cele consemnate. Din cele consemnate insa aflam ca focul s-a oprit si nu i-a ars Sfmtele Moaste. Si-a ridicat capul si a primit perna data in dar. A vindecat, a alinat, a intarit, a scos din neliniste si necredinta oameni. 5 3 5 Si nu e uimitor cat de eficienta e credinta ortodoxa? Pentru ca acum ni se cere eficienta si lucrare soclald, munca de intrajutorare. Si Sfanta Parascheva, numai ea, face atata munca de intrajutorare, este atat de eficienta, incat nimeni nu ar mai trebui sd intrebe, in mod prosteste, ce iti aduc credinta si nevointa si cunoasterea teologicd in viata ta? Asta aduc: sfintenie. Si daca te umpli de slava lui Dumnezeu, ajuti si acum si dupa moartea ta milioane de oameni sa vada sensul bun al vietii, singurul: indumnezeirea omului. Pentru ca viata noastrd, care e darul lui Dumnezeu, nu am primit-o pentru confort exagerat, pentru pldceri ametitoare, pentru arderea gazului de pomand... ci pentru ca sa facem din noi o minune, o minune vie pentru toate secolele dar, mai ales, pentru toata vesnicia. Nu e profitabild Ortodoxia pentru contemporaneitate? Nu te ajuta? Nu te scapa din disperare si non-sens, daca iti da posibilitatea sd devil Sfdntl Pai cine iti ofera mai mult decat atat? 5 Cine iti garanteazd nemurirea in afara de Biserica? Cine iti da exemple de nemurlre decat Biserica? 86 Iar Sfanta Parascheva, pentru toti cei care acum stau la rand ca sa i se inchine. . .si pentru toti, din toata lumea, e un exemplu viu de vesnicie care nu se demodeazd. Pentru ca Sfmtele sale Moaste nu sunt un trup mumificat in mod natural si nicio escrocherie de ultima ora, prin care, o masa de „natangi" cred in ceva care nu existd. Nu! Ele sunt trupul unei tinere ortodoxe, de 27 de ani, care de vreo 10 secole (peste 350 de ani numai la Iasi) sta in ochii oamenilor. . .si ii ajutd. Ele, Sfintele ei Moaste, sunt cele care fac misiune ortodoxd serioasd, autentica, daca noi mai avem si alte treburi de facut. . .in afara de mdntuire. Ele sunt aici, cu noi, pentru ca si sufletul ei e continuu rugdtor pentru noi. Insa trupul sau indumnezeit, pe care il avem in racla...si al carei vesmant e schimbat adesea si 5 5 5 coboara mult har acolo unde e daruit, e materie induhovnicita partial. Nu deplin...asa. cum va fi la invierea de obstel universalal Acum, in Sfintele ei Moaste, ca in toate ramasitele pamantesti transfigurate ale Sfintilor lui Dumnezeu, se vede si umilinta si mdretia omului. E trupul unui mort dar al unui mort plin de har. Ele, Sfintele Moaste, sunt capodoperele lui Dumnezeu pe care Biserica le cinsteste si le pastreaza cu grija. Soarele e o capodoperd divina universal recunoscutd... Dar cand Domnul va veni plin de slava Sa, El, nemurirea noastra, si mortii vor invia transfigurati, plini de slava... atunci sufletul Sfintei Parascheva va straluci prin trupul ei mult mai puternic decat soarele. Pentru ca cele vazute sunt o icoand palidd a lucrarii de taina a sfmteniei. 5 Iar acolo unde va fi sfintenie, in acel om, va fi lumind dumnezeiascd imensd. Si trupurile lor vor fi fdclii de lumind pentru ca sunt locasuri indumnezeite ale Stapanului. Da, prietenii lui Dumnezeu nu put ca un hoit! 87 Prietenii lui Dumnezeu sunt mereu parfumati. Dar nu de miruri produse tehnologic ci de mirul ceresc al slavei Sale, care e parfumul, hrana, bucuria, vederea, cunoasterea, nemurirea Sfintilor. Nemurirea lor e plind de fericire .. .si despre aceasta, ei, prietenii Stapanului ne dau marturie prin minunile si ajutorul lor... si ne fac partasi, cate putin, la bogatia de viata din ei. Asa ca, daca vreti sd vd luptati cu Dumnezeu si sd minimalizati pe Sfintii Lui, nu faceti altceva decat sa va luptati, in mod juvenil, cu Dumnezeul Cel Prea puternic, cu Facatorul cerului si al pamantului, cu Domnul si Stapanul intregii lumi, cu Mantuitorul si Judecatorul intregii fapturi. Insa, daca vreti sd-i cunoasteti si sd-i cinstiti pe Sfintii Lui, apropiati-va astazi de Sfanta Parascheva si spuneti-i din inima dorurile dumnevoastra! Ea va va auzi si va va bucura cu bucurie multa. Amin! 88 Predica la Duminica a 21 -a dupa Rusalii[2011] no Iubiti frati si surori intru Domnul , in 2010, la aceasta duminica, am vorbit despre predica 29 . Despre rostul si importanta ei. Pentru ca astazi avem Pilda semanatorului (Lc. 8, 5-15) dar si pomenirea Sfintilor Parinti care an au participat la Sinodul al Vll-lea ecumenic si care au reafirmat inchinarea si evlavia fata de Sfmtele Icoane, de Sfintele Moaste si de toata vizualitatea teologicd a podoabei Bisericii, pentru ca ele se fundamenteazd pe iconomia lui Hristos in viata lumii. Tocmai de aceea, acum, vreau sa vorbim despre gesturi... daca. atunci am vorbit despre cuvinte. Pentru ca gesturile subliniazd cuvintele sau ne trddeazd cuvintele. 28 Predica scrisa in data de 1 3 octombrie 20 1 1 . 29 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/15/predica-la- duminica-a-2 1 -a-dupa-rusalii-20 1 0/. 30 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_VII_Ecumenic. 89 Daca una spunem din gurd si alta spunem din ochi si din maini si din pozitia corpului. . .inseamna ca suntem duplicitari. Dar daca gesturile trupului vorbesc despre inima noastra, atunci inima noastra este in toate gesturile noastre. A sta picior peste picior la slujba sau ca la bar, stand pe spate si cu picioarele larg desfacute... inseamna a nu sti ca aici se sta cu evlavie: in genunchi sau in picioare, cu fiinta aplecatd in smerenie, in contemplatie. Gatul teapan si privirea in tavan... vorbesc despre semetia noastra. Gatul care nu se pleaca niciodata, capul care nu se incovoaie, privirea care nu se pironeste in cugetare nu au invatat inca decenta ortodoxd. La Biserica nu e loc de foiald, de du-te-vino continuu. Daca nu ai venit devreme pentru ca sa poti sd te inchini la Sfintele Icoane sau daca nu e loc pentru asta. . .ocupa-ti locul care mai existdl A-l da pe altul de pe scaun sau a sta in capul altuia la Biserica inseamna neatentie si prost gust. Fiecare are nevoie de spatiu ca sa se roage, ca sa planga, ca sa priveasca, ca sa respire. Si daca noi, unii altora, nu ne dam spatiu... n\x are cine sa ne dea spatiu/ intimitate in Biserica. Trebuie sa inveti sd mergi in Biserica. Pe unde se merge, cum se face inchindciunea, ce parti din trupurile iconizate ale Sfmtilor poti saruta...ca sa dovedesti ca esti evlavios. Nu o poti saruta pe Maica Domnului pe fata sau/?e gurd.. .pentru ca asta e indecentd maxima. Mdinile si picioarele Sfmtilor sunt locurile pe care noi trebuie sd le sdrutdm cu evlavie si cu umilinta, ca unor persoane vii, pentru ca inchinarea e fata de Sfintii lui Dumnezeu. Si cand suntem la rand la Sfinte Moastc.nu trebuie sa stam minute intregi ca sa ne rugam in fata lor. . .daca mai sunt si altii la rand. 90 Ne rugam in sinea noastra pana ajungem acolo, de acasa pana la Biserica si acolo doar sarutam cufocul inimii noastre Sfintele Moaste si ii lasam si pe altii, tot la fel de doritori, ca si noi, sa se inchine. Sfintii ne cunosc daca ii cunoastem zilnic. Nu trebuie sa fim prieteni cu Sfintii doar cdnd vrem . . .ci in mod continuu. Daca facem cu ochiul in mod pervers sau zeflemitor, daca imbracam haine transparente ca sa ni se vada sanii la slujba, daca vorbim tare si degeaba, daca stam cu fundul in sus cand stam in genunchi, iarasi in mod pervers sau nesimtit, daca uitam sa inchidem telefonul mobil si stricam atmosfera de rugaciune...inca nu am invatat ce gesturi trebuie sa facem, aici, in Biserica lui Dumnezeu. Pentru unii, aceste atentiondri sunt banale.. .pentru ca sunt intelese de la sine. Numai ca, in viata reala, avem nevoie sa vorbim si despre asa ceva... pentru ca nu multi se autoeducd continuu. Putem sa venim murdari la slujba? Mirosind a usturoi sau a urinal Putem sa venim cu noroiul pe covoare? Putem aduce si catelul la Biserica... sau sa bagam bicicleta cu noi? Nu! Nu se face... La Biserica vii ca sa te regasesti in comuniune, ca sa te marturisesti Domnului, ca sa asculti cu evlavie slujba, ca sa participi la slujba prin rugaciunea si cantarea ta, ca sa inveti sa te bucuri, ascultand si impartasindu-te cu Domnul. Haina scumpa nu aduce un plus de valoare rugaciunii, dupa cum nervozitatea, gesturile necontrolate, ticurile de tot felul nu aduc un spor de liniste in inima celor din jurul tau. Trebuie sa intelegem ca indispunem pana la refuz pe cei din jur, daca nu venim cu liniste in suflet si daca nu sporim linistea in timpul slujbei. Trebuie sa invatam sa zdmbim ortodox. Nu sa ne aratam toti dintii, asa, americaneste y y " i " i si nici sa dam aerul ca sxmtGm foarte simtitori, dar, 91 cand vine vorba sa facem ceva concret . . .ne retragem vexati. . .si plecam indiferenti. Zdmbetul ortodox iti rasare pe fata din pacea si evlavia inimii si nu din manierism ieftin. Nu are nimic de-a face cu politetea seculard ci cu increderea in Dumnezeu si cu vederea profunda a sufletului oamenilor. Invatam sd ne inchindm cu evlavie cand ajungem sa avem fried de Dumnezeu reald si bucurie pentru intdlnirea cu Sfintii. Pana atunci ne inchinam ca si cand am cdnta la mandolind sau ca si cand ne-amferi de muste. Cum ne alegem hainele, faptul de a ne uita la calitatea si decenta lor mai degraba decat la faptul daca sunt sau nu la modd, se invata. Haina trebuie sa fie f« ton cu noutatea interioard continud a omului si nu trebuie sa se transforme in lucrul pentru care el e remarcat din punct de vedere social. Nimeni nu spune sa vii imbracat doar la negru, maro si vernil. Insa a imbraca haine cat toata paleta unui pictor inseamna a sari in ochi la modul nesanatos. Trebuie sa invatam mdretia simplitdtii vestimentare si ca podoaba cea mai de pret e cumintenia mintii noastre. Caci de aici, din cumintenia plind de dorul de Dumnezeu vine decenta, vin ochii neperfizi si necurvari, fata luminata, gesturile atente, ingrijite. . .fara mers de statuie sau de curva de lux. La Biserica nu trebuie sa fim confundati cu stdlpii de sustinere ai Bisericii. . .pentru ca nu asta e evlavia. Dar nici cu niste persoane care/ac balet in Biserica. Si nu vom invata sa zambim, sa mergem, sa ne inchinam, sa fim noi insine, impdeati interior si concentrati in acelasi timp, daca nu suntem in noi insine stabili, fermi, calzi, bucurosi de faptul ca suntem in Casa Domnului. A vorbi incet nu e, in mod neaparat, semn de buna crestere... dupa cum a vorbi cu toata gura si cu gesturi aiuritoare nu inseamna, in mod neaparat, ca suntem mari oratori. 92 Vorbirea si mersul trebuie sa iasa dinauntrul nostru si trebuie sa ne impace pe noi insine in primul rand. Daca ne impaca pe noi, la modul adevarat, cu siguranta ii va binedispune si pe altii. Da, a fi cuviincios in Biserica si in societate...inseamna a merge cu multa-multa-multa atentiel Atentie interioara la ce iese din tinc.pentru ca ce iese din tine.. .e mai grav. . .decat cuvintele pe care le maipoti spune. Si, o, adesea, vad ochi plini de drdcism care vorbesc frumos, ochi desfranati care vorbesc politicos, manierati cu inimi pline de patimi si badarani cu aceleasi patimi, cu aceleasi patimi grosiere, ca si ale celor „educati"! Perversitatea asta care emana dincolo de cuvinte...sauy5ra cuvinte din oamenii Bisericii ii fac.pe perversii care nu vin la Biserica sa se recunoascd in noi. . .si sa spuna ca suntem ca ei. Da, in adancul nostru, suntem plini de aceleasi patimil Insa noi vrem sa ne eliberdm de patimi, sa luptam cu ele...pe cand cei care zac in ele...^ bucurd de patimi. . .si se mira cum de noi nu suntem lafel de inrobiti ca ei acelorasi patimi. Si cum facem atunci, daca simtim una si spunem alta? Ce facem cand suntem hdituiti de patimi spre rdul Trebuie sa acceptam ca noi am ndscut si noi am hrdnit acele patimi in noi, ca ele nu cresc si nu ne intristeazd degeaba... si ca trebuie sa luptam cu ele duhovniceste, prin post, rugaciune, citire, abtinere, pocainta. . .si nu prin enervare. A veni la Biserica sau a iesi in societate inseamna a ne abtine de la faptul de a ne crede singuri pe lume. Trebuie sa vezi ce place sau ce nu place din ceea ce faci. Ce nu place la modul serios si nu ca toand. Gesturile sunt cuvintele noastre nonverbale. 93 Ele sunt tacerile noastre care vorbesc, exemplul care uimeste sau indispune, cartea noastra de vizita. Dar, mai ales, ele sunt expresia credintei noastre, daca sunt nascute din ascultarea de Dumnezeu. Gesturile cuvioase, alaturi de cuvintele intelepte, dau nastere la comportamentul care naste Sfinte Moaste dupa adormirea noastra. De aceea subliniez si acum constiental 1 9 f constientizarea profunda a ceea ce spunem si facem...pentru ca ele sunt cele care ne schimbd duhovniceste. Nu ajungem Sfinti pentru ca nu vrem sau din intdmplare . . .ci pentru ca ne strdduim pe fiecare zi sdfim altii. O straduinta reald... cu efecte reale. Pentru ca Sfintele Moaste atesta ca Sfantul, in viata sa pamanteasca, a trait si a crezut in mod constient, ca a fost plin de slava lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne lumineze, pentru a invata cat, cum si unde se pot face si se pot spune cuvintele inimii noastre. Amin! 94 Predica la Duminica a 23 -a dupa Rusalii[2011] 31 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' in Evanghelia zilei [Lc. 8, 26-39] e vorba despre demoni reali . . . Dar nu demonologia e scopul ei, ci tocmai vindecarea de patimi. Pentru ca patimile atrag in noi demonii si ele sunt. . .peretii hotelului unde demonii prefer a sa locuiasca. Si noi suntem niste „slugi supuse" in aceasta afacere gretoasa, care ii incalzim pe demoni cu tot ce avem la indemana. . . Ce sa caute demonii acolo unde nu gasesc nimic de-al lorl Predica scrisa in data de 1 9 octombrie 20 1 1 . : A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/10/19/sennon-on- sunday-the-23rd-after-pentecost-2011/. 95 Ei vin in oamenii cu o buna pdrere despre ei insisi, care nu recunosc nimic mai presus de propriile lor ganduri, care contesta prezenta lui Dumnezeu si normalitatea lor creaturald. Pentru ca demonii asta si fac clipa de clipa: fug de propria lor vocatie de creaturi ale lui Dumnezeu, nu vor sa asculte de Dumnezeu ci vor sa traiasca dupa mintea lor. O rautate constienta, doritd... dar care ii nefericeste continuu. . . Dupa cum si noi, pe cat ne impotrivim lui Dumnezeu, pe cat credem ca noi suntem singurii care stim ce trebuie... si nu ne trebuie altcineva sa ne invetc.ne acumulam suferinta peste suferinta in inima noastra. Si pe cat ne impotrivim ratiunilor/ gandurilor lui Dumnezeu pentru noi...pe atat ni se infldcdreazd ura, titanismul demonic, obraznicia, cutezanta prostuta, dorinta de libertate absolutd, dramatica si caraghioasd in acelasi timp, aia in care ne vrem binele netrecdtor . . . dar care e un bine fdrd Dumnezeu. .. si fdrd oameni. Nu v-ati intalnit niciodata in inima dumneavoastra, cu demonul „destept" de prost, care v-a spus ca banii va asigura linistea mai presus de Dumnezeu? Nu a venit niciodata la dumneavoastra demonul, acela foarte grdbit si „prieten" cu dumneavoastra, sa va spuna ca sunteti „mai important" decat toti, „mai frumos" decat nimeni, ca viata dumneavoastra „merita" sa fie salvata cu mii de sacrificii, pentru ca sunteti „singurul si unicul" important, „extrem de important" pentru umanitate? Cu siguranta. ..cadal Pentru ca demonii nu isi iau liber niciodata, nu pleaca in vacanta precum crestinii...ci fac muncd de pisdlogi, de persoane care te bat la cap continuu... pana reusesc sa ii accepti sau-.-macar...^ te enervezi din cauza sicanelor lor. In filme... demonii au si sex, pot fi si „draguti", iti ofera „favoruri". . . 96 Iadul pare un fel de „salon" in care experimentezi „senzatii hard". Intr-un cuvant: nu par nici ei si nici Iadul o mare calamitate. In Evanghelia noastra insa demonii nu par cool 33 , nu sunt deloc „agreabili", nu iti garanteaza „prosperitatea", nu te pun „in lumina reflectoarelor". . .ci tefac de rdsul curcilor. Pentru ca demonizatul nostru de azi, prea- indureratul demonizat vindecat de catre Domnul in Evanghelia de fata. . .era demonizat de multd vreme, mergea dezbrdcat, nu mai locuia in casd, precum oamenii, ci in morminte, si era tinut in lanturi si in cdtuse, „obezile" 34 [v. 29] din editiile sinodale romanesti fiind tocmai un corelativ al cdtuselor. Deci nu era „de joaca" cu demonii din el. . .si demonii (atat de chemati astazi, peste tot, unde auzi o drdcuiturd la trei froze) nu erau „agreabili"...ci ii facusera o viata de marginal, de omfdra cdpdtdi, de „nebun". Numai ca nu era nebunl... Nebunul, in mod fundamental, nu e logic, nu e coerent, nu e linistit si impdcat cu sine, ci el delireaza, se infricoseaza, vede lucruri doar de el vazute, nu se poate controla. . . Nebunia e o urmare a vdtdmdrilor la nivelul creierului. Creierul se imbolnaveste si ne joaca 5 5 J feste. Demonizarea insa e luarea noastra in posesie de demoni, de fiinte cu ratiune folosita rau, care intra in noi si vor sd se lipeascd de mintea si de inima noastra, pentru ca sa le trdim propriile lor intentii. 5 E coabitare cu demonii. . . Si cand incepem sd ne schimbdm viata, cand tindem sp re bine...Q\, cei care ne paraziteazd interior, incep sd tipe din noi, sa se foiascd in noi... pentru ca vor altceva decat...am inceput sd dorim noi, cei care, pana atunci...ne-am compldcut in „amabilitatea" fata de ei. 33 In engleza: calmi, de treaba. 34 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/obezi. 97 Pentru ca aceasta coabitarel viata impreuna cu ei, care e demonizarea, ne-a facut sa fim un fel de „frati siamezeF cu demonii. Si ca sa taiem portiunea de carne... care ne lipeste de ei...avem nevoie de „medici specialisti" in domeniu. Acum, orice preot poate sa slujeascd Molitvele de exorcizarc.dar nu orice preot are si experientd reald in domeniul acestei vindecdri duhovnicesti. Pentru ca exorcizarea nu este ojoacd sau un hocus-pocus ci o slujbd de vindecare interioard a celui demonizat. In vechime, cei care veneau spre Botez, pentru ca erau tineri sau adulti, erau exorcizati zile in sir...iar exorcizarile de dupa Botez, cand cineva se demoniza . . .se faceau de catre oameni duhovnicesti, care ii vedeau pe demoni in oameni... si stiau ce vor, de ce actioneaza intr-un anume fel, care le sunt gandurile. . . Insa cand vine vorba de demoni... si de locuirea lor in noi...acest lucru se petrece ca o ingdduintd a lui Dumnezeu, ca o lectie pedagogicd spre indreptarea celui in cauza. . .dar si a noastra. Din exemplul evanghelic de azi, vedem ca demonii vorbeau din eel demonizat [v. 28 si 30] dar si ca intrarea lor in oameni, ca si in porci [v. 33], s- a facut cu ingdduinta lui Dumnezeu, spre mustrarea si indreptarea omului si nu spre omordrea lui. Ce ar fi facut aceasta legiune [v. 30], de 5-6 mii de demoni, din acest biet om, daca ar fi fost lasatd de Dumnezeu sa isi manifeste rdutatea pana la capat? L-ar fi omorat intr-o secundd.. . Insa, pe de alta parte, vedem si tdria de caracter a acestui om, rezistibilitatea lui extraordinary... ca, desi era bolnav de demonizare de mult timp...desi traia prin morminte...era legat in lanturi, probabil si bdtut bine de conationalii sai...a putut sa rdmdnd cu mintea pe umeri...dupa asemenea torent zilnic de agresiuni interne. De aceea va spuneam la inceput ca nu e o lectie de demonologie, in primul rand (desi este si 98 asta), Evanghelia de fata...ci de luptd cu patimile si de vindecare de ele. Domnul ne arata ca lupta cu demonii si cu patimile e inexprimabil de dura (si Biserica ne pune in fata aceasta Evanghelie tocmai acum...cand se lasa frigul, cand vine iarna...si suntem pusi sd rezistdm la tot felul de agresiuni externe ale vremii) dar ca ea nu este imposibild, pentru ca Cel care ne ajutd pe noi...e Acelasi care l-a ajutat si pe el. Gheata, frig, apa intrata in ghete, viscol. . .lucruri venite din afard . . . Insa ce s-ar petrece cu noi, daca, din nduntrul nostru, am simti ca ne sufocdm, dupa care ca inlemnim defrig, ca ne vine sd ne aruncdm in fata trenului, ca ne vine sa ne culcam cu oricine, ca ne vine sa mancam excremente, ca ne vine sa omoram, ca ne sfdsie interior prezenta harului lui Dumnezeu, pentru ca demonii din noi se misca ca niste porci, ca niste vite lovite pe spate? Am mai rddel Am mai glumi prosteste, daca s-ar petrece si cu noi asa ceva, macar pentru 3 ore... si nu pentru 11 anil Acum, privind din interior lucrurile, ni se zburleste pielea pe noi...Rasul ni se stinge... Si asa e normal sa fie! Pentru ca demonizarea e o problemd duhovniceasca si ea trebuie rezolvata duhovniceste, in Biserica, prin rugdciunea si mila tuturor fata de cei demonizati...asa cum trebuie sa avem mila de cei cu handicap, de CQifdra casd, de cei fara loc de muncd... Mii de demoni intr-un singur om... Domnul le ingdduie demonilor sa intre in porci, ei isi arata toata „intentia buna" fata de porci... si ii ineacd in lac [v. 33]...vin stapanii porcilor si se arata „baieti de zahar" cu Domnul: adica „I1 invita" sd piece [v. 35]. Si Sfantul Luca nu lasa lucrurile in uitare... ci subliniaza: „toata multimea din tinutul Gherasinilor "[v. 37, cf. GNT], I-a cerut „sa piece/ sa Se indeparteze de la ei" [Ibidem]. 99 Unul singur II intdmpinase [v. 27]: demonizatul care era de rdsul lumii. Si tot el devine Apostolul Domnului, eel care a predicat intregii cetati, despre „cate a facut pentru el Iisus" [v. 39]. Si istoria in cauza are ironia ei. . . Pentru ca demonizatul i-a bdtut la cap pe concetatenii sai cu Iisus .. .tocmai pe aceia care... 7- au cerut sa piece de la ei. L-au izgonit pe El, El a plecat... dar a ramas eel vindecat de demonizare . . .acum fiind Jmbrdcat si intreg la minte" [v. 35], care le-a propovaduit continuu, si prin cuvdnt si prin persoana lui, despre Cel alungat. Iar eel vindecat de demonizare este imaginea fiecdruia dintre noi. . .dar si a Bisericii in lume. Inainte de Botez suntem exorcizati de demoni. Nu venim spre Botez ca niste „Sfmti", ci ca niste „comunionali cu demonii". Inainte de Botez ne lepdddm de demoni ca sa ne unim cu Hristos, ca sa devenim comunionali cu Hristos, pentru ca sa fim plini de slava Treimii. Recaderea noastra, dupa Botez, in „pacate si in patimi grele" ne face sa ne intoarcem acolo de unde am plecat: la comuniunea cu demonii. Asa ca „a te face /rate cu dracu" nu este doar o vorba. . .ci o realitate dramaticd. „Reinfratirea" noastra cu demonii e spdlatd constant prin Spovedanie. Dar daca nu apelezi la serviciile „spalatoriei" duhovnicesti, care e Sfdnta Spovedanie... ramai cu „masina" sufletului nespalata ani intregi. Si de aici...demonizarea ca realitate cotidiand ! Pe de alta parte, Biserica Ortodoxa, in postmodernitate, e o vindecatd de Hristos, care propovaduieste adevarul si sfintenia in mijlocul unei lumi, pe care n-o doare nici in cot de Hristos. Unei lumi care, la recensdmdntul national de anul acesta se poate declara „credincioasa" in Marele Arhitect, in Satana, in „Nimeni", in zei si 100 dumnezei de tot felul...pentru ca nu o poate constrdnge nimeni. Si de aceea Biserica este privita „cu ironie" si „cu indiferenta" de catre multi... pentru ca postmodernul nu are nevoie decat de bani si de mancare, de sex si de distractie, si nu de Evanghelie, canoane, preoti, posturi sau donatii pentru Biserica. El n-are nevoie de nimeni... si de aceea si atacurile, ironiile, evenimentele create din taste .. .care trebuie sd mdzgdleascd sufletul credinciosilor Bisericii cand le e praznicul mai dulce. Dar cand si oamenii Bisericii sunt mai mult decat iresponsabili, bineinteles ca bascalia ca „stare de spirit" si „gluma" printre sprituri si seminte scuipate pe jos... gdlgdie din peisajul online, TV, citadin sau anodin. Pentru ca noi ne rugam, noi, oamenii Bisericii, sub o ploaie de sdgeti ale nesimtirii si ale urii...tocmai pentru lumea care ne omoard cu o satisfactie rara. Rugdciun i . . .pentru dracuituri, cdntdri... pentru nesimtire.../a/?te bune... pentru o lume curvara, ipocrita si demonizata. Asa ca Evanghelia de azi, deplin actuald si actualizantd, vorbeste mai degrabd despre prezent decat despre trecut. Pentru ca in materie de demonizare nu ne-am „civilizat" deloc ci suntem mai „barbari" ca in vremurile de mult apuse. Sa dezertam cu totul din bine! Ajungem jalnici. Atunci ce sd faceml Sa ne opunem raului in noi si in jurul nostra... chiar daca suntem slabi si pdcdtuim zilnic, pentru ca Domnul e cu noi... chiar daca toti sunt impotriva noastrd. Amin! 101 Predica la cei doi Sfinti Dimitrie [26-27 octombrie 2011] 35 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 in 2010 am scris doua predici in aceasta perioada preabinecuvantata: una la pomenirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir (26 octombrie) , ale carui Sfinte Moaste sunt in Grecia, la Salonic 37 si alta la pomenirea Sfantului Preacuvios Parinte Dimitrie Basarabov 35 Predica scrisa in data de 22 octombrie 20 1 1 . 36 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/25/predica-la- sfantul-mare-mucenic-dimitrie-26-octombrie-2010/. 37 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki. 102 ,38 (27 octombrie) , ale carui Sfinte Moaste sunt in Romania, in Catedrala Patriarhala de la Bucuresti. Insa anul acesta vreau sa ii punem impreund pe cei doi Sfmti Dimitrie, pentru ca asa ii si serbam in Romania: unul dupa altul, trecand de la praznuirea celui vechi.. .la eel nou. Numai ca in Imparatia lui Dumnezeu nu e nimeni vechi, vetust, invechit, ci cu totii sunt noi, mereu noi, traind intru cunoastere si experienta tot mai indumnezeitoare. Iar diferenta de sfintenie dintre ce au trait Sfintii pe pdmdnt si ce sunt ei acum, in slava lui Dumnezeu, nu suporta termeni de comparatie. Asa ca, oricat de extinsd si de amdnuntitd ar fi viata unui Slant in cartile Traditiei noastre, ea exprima experienta lui pdmdnteascd si nu pe cea cer eased. Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/20 1 0/1 0/26/predica-la- pomenirea-sfantului-dimitrie-basarabov-27-octombrie-2010/. 39 Idem: http://www.basilica.ro/ro/stiri/bprogramul_sarbatorii_cuviosului_dimitri e_cel_nou_ocrotitorul_bucurestilor_24_28_octombrie_2011b_9562.htm 1. 103 Statura actuald a Sfintilor se intrevede, intr-o anume intensitate, in minunile, descoperirile si lumindrile pe care le dau celor care ii iubesc din inima. Si aceste ajutordri ale noastre de catre Sfintii lui Dumnezeu noi nu trebuie sa le tinem ascunse.. .ci sa le devoalam spre folosul tuturor. Dar pentru a ajunge sa-i cunoastem pe Sfinti in mod personal, intr-o relatie de mare prietenie si frumusete. . .trebuie sa plecam de la vietile lor, de la icoanele lor, de la Sfintele lor Moaste. Si de fiecare data, Sfintii lui Dumnezeu sunt strdinii frumosi si dumnezeiesti de langd noi, cei care vor sa fie descoperiti personal de catre noi si cu care sa legam prietenii irevocabile. Prietenii nu pentru o viata... ci pentru o vesnicie. Si daca privim retrospectiv in viata noastra, observam ca Sfintii lui Dumnezeu au intrat rand pe rand in atentia noastra... si ca ei au devenit familiari noua, chiar daca la unii doar ne-am rugat, despre altii stim cateva lucruri, unora le-am vazut vreo icoana iar la altii le-am sarutat Sfintele Moaste. Insa daca am dorit sa ii lasdm pe Sfinti in inima noastra... ei au intrat intr-un mod cuviincios si dulce, care ne linisteste intreaga fiinta. Avand o asemenea experienta, pe aceea a intdlnirii cu Sfintii, putem sa distingem intre ce e intalnire si prietenie reald si ce e non-relatie. Pe Sfantul Dimitrie al Tesalonicului il cunosc din vedere si din spusele altora. Mi s-a daruit o icoana a lui, de langa Sfintele sale Moaste... si am fost, in rugaciune, impreund cu el. Bineinteles: il cunosc pe mdsura mea, in felul meu.. .dar prin atingerea lui de mine. Pentru ca cunoasterea e prin atingere, prin apropiere, prin vedere si nu fara intersectare directd cu eel care ti se deschide spre intelegere. Sfintele lui Moaste, vazandu-le in fotografii si Sfintele sale Icoane. . .s-au atins de inima mea. . . 104 Si cuvintele despre el... si cdntdrile lui liturgice, pe care Sfanta Biserica i le-a inchinat, au intrat in mine. De aceea e atdt de important, de foarte important, ca vietile Sfmtilor si icoanele lor sa fie autentice, sa nu fie falsificate, sa nu fie edulcorate .. .pentru ca Sfmtii sa intre in noi, prin intermediul imaginilor si cuvintelor sfinte si sa se creeze o prietenie bazata pe realitati dare, nemincinoase, pline de ei. O fotografie fotosopatd, schimbata pe ici pe colo, e o fotografie falsifwatd. O icoana nepictata traditional, ci asa, cum ni se ndzare, e o non-icoand.. . Pentru ca nu ne duce la sfmtenia, curatia, sfiala, bucuria, atentia persoanei sfinte ca atare...ci la o imagine exclusiv antropomorfd. Icoana trebuie sa ne duca spre interiorul Sfmtilor... sau sa ne coboare in noi, in inima 5 7 noastra, pentru un dialog cu Sfmtii... si nu sa fie prilejul unor imaginatii bolnave. O Maica a Domnului catolica, cu sanii reliefati de corset si rumena in obraji...cu un Iisus dolofan si cu fundul gol...e o invitatie la excitare .. .si nu la rugdciune, dupa cum o viata a unui Slant, deformata ideologic, ajunge sa propage tot felul de lucruri extremiste sifdrd sens.. .in loc sa ne uneasca, in prietenie sfanta, cu acesta. De aceea e important ce stim despre Sfmti...si, mai ales, e important sa nu broddm tot felul de povesti despre Sfinti sau sa nu presupunem ca arfi zis, ca arfi trait si ar fi sustinut lucruri. . .pe care noi nu le putem proba. Pentru ca in materie de sanctologie primeaza documentele Traditiei, ce se cunoaste si se recunoaste in mod unanim, si nu fanteziile despre Sfinti sau „rescrierile" vietilor Sfintilor din diverse motive stupefiante. Acesta e motivul pentru care am atras si atrag atentia ca nu putem modifica/ rescrie/ reinterpreta viata unui Sfant dupa nu stiu cate secolc.sau sa ne exprimam indoiala asupra existentei unui Sfant... atata timp cat el e cinstit 105 intr-un anume fel, de secole, in Biserica lui Dumnezeu. Daca suntem si vrem sa rdmdnem ortodocsi, atunci documentele Traditiei Bisericii Ortodoxe de pretutindeni nu sunt modificabile . . .pe motivul ca noi avem alte interese . . .sau vrem sa stipuldm, in mod utopic, pe baza lor, cine stie ce lucruri penibile. Pe Sfantul Dimitrie Basarabov insa, ca multi dintre dumneavoastra, il cunosc prin atingere si prin vedere, si din prea putinele date biografice despre el. Daca Dimitrie eel vechi era guvernator... Dimitrie eel nou, de la Bucuresti 40 , care e, de fapt, bulgar, era sihastru... si vietile lor, cele prea scurte... ni-i prezinta ca pe niste aparitii fulminante fara cifru. Intr-o predica a sa de praznic, de 27 octombrie, PFP Teoctist al Romaniei 41 , amintea faptul ca Sfantul Dimitrie Basarabov, pe cand era vacarul satului, a calcat, din greseald, pe un cuib de pasare aflat in iarba (sau cam asa ceva; nu mai imi aduc bine aminte acest amanunt)...si ca s-a pedepsit pentru acest lucru timp de 3 ani de zile...neincaltandu-si piciorul cu care a omordt vietatea. Nu stiu de unde cunostea acest 5 y amanunt. . .dar el e unul edificator. Caci pentru asa sensibilitate, atentie si seriozitate... trebuie ani de intelegere teologicd sau o viatd foarte profunda . La fel, Sfantul Dimitrios al Tessalonicului, un tanar, adormit la 290 d. Hr. 42 , se dovedeste mult prea bdrbat, mult prea serios pentru varsta lui... si prea teolog pentru un guvernator. Daca astazi, nasul vine la Botez si abia poate citi Crezul de pe Molitfelnic . . . sau un cadru universitar, ortodox fiind, poate sa nu fi citit nici 40 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Dimitrie_cel_Nou_din_Basarabi. 41 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 42 Idem: http://www.basilica.ro/ro/stiri- patriarhie/viaa_sfantului_cuvios_dimi trie_cel_nou_7977.html. 106 macar odata Sfanta Scriptura...guvernatorul Dimitrie e omordt cu sulita pentru credinta lui. Sfantul Dimitrie Basarabov, sihastrul, moare neingropat . . .intre doua pietrc.il ia apa...si ni-l pune in Biserica. Primul: din sec. al Ill-lea, celalalt: din secolul al XHI-lea. Si s-au mdntuit amandoi, in contexte diferite.. .nu pentru ca unul era grec si altul bulgar, nu pentru ca unul a fast ucis cu sulita iar celalalt pentru ca a fast monah... ci pentru ca amandoi au fost ortodocsi autentici. Si spun asta, pentru ca suferim de multd miopie cand vine vorba despre Sfinti, asa cum evreii sufera de cecitate absolutd cand vine vorba de Mesia. Pentru ca, intr-o Ortodoxie romaneasca, cu ortodocsi intregi la minte si responsabili, nu s-ar pune niciodata problema care se pune la noi: „sunt Sfinti cei care au suferit in inchisori pentru ca...au fost legionari". Sau tocmai pentru acest lucru sunt „Sfmti", pentru ca au fost „legionari" si nu: „doar ortodocsi". Insa de cand „ne sfinteste"...<2/?<2rte«e«to political Sau de cand „ne canonizeaza" puscaria prin ea insasi, o facultate de teologie, simplul fapt ca suntem monahi sau ierarhi, ca suntem de la Bucuresti si nu de la Iasil Si oricat de penibile sunt aceste discutii... pentru unii sunt „singurele discutii" care „conteaza". Insa, dupa cum vedem in Vietile Sfintilor, scrise de oameni cu Ortodoxia in minte si in inima, niciodata meseria, numarul de carti citite, la cate Biserici a fost, daca avea 1, 95 sau 1, 35 m, daca a fost „de dreapta" sau „de stanga", daca avea barba sau nu, daca statea in capul satului sau mai la margine...nu sunt cele care „i-au facut Sfinti" pe Sfinti, ci curdtirea lor de patimi si umplerea lor de har din perspectiva unei atente, echilibrate si profunde cunoasteri a Ortodoxiei. 107 Cu indiferenta noastra actuald fata de militari, daca ar fi fost dupd noi, nu 1-am mai fi cinstit niciodatd pe Sfantul Dimitrie de la Tessalonic. Ce au militarii. . .nu, cu teologial Iar pentru faptul ca e grec..A-am. fi lasat „la grecii lui". . .ca noua „nu ne trebuie Sfintii altora". Si pentru ca strambam din nas fata de „vacari" si „saracani" [pentru ca noua ne plac numai „cei cu bani, avutii"]...l-am fi lasat bulgarilor pe „Sfantul Dimitrie al lor", ca noua nu ne trebuie „scursura societatii". . . Insa, iubitii mei, Ortodoxia este singura cale a sfinteniei nu pentru fandositii penibili, nici pentru elitistii goi de sfintenie, nici pentru lenesii cu Ortodoxia la poartd... ci pentru oamenii paradoxals Pentru oameni care imbind in viata lor lucruri de neimbinat pentru altii: excelenta cu smerenia, mintea inaltd cu cererea iertarii, sdrdcia cu simtul pentru ordine, echilibrul cu ravna, curatia cu cunoasterea diversa, fecioria cu bunul simt, munca cu necautarea la sine, responsabilitatea cu spontaneitatea, umorul cu zambetul, curatia cu jovialitatea, graba cu linistea inimii. . . Caci Sfintii nostri nu au fost niste inculti, niste bdddrani, niste fricosi, niste iresponsabili... ci oameni paradoxali, care au imbinat zed de virtuti in fiinta lor, ca niste arhitecturi unice, ca niste sculpturi ale harului dumnezeiesc.care nu se confundd una cu alta. Doar statistica il poate confunda pe om cu un numdr. Sanctologia insa vorbeste despre fiecare Sfant in parte, reliefand particularitdtile sale...intotdeauna cu numitori comuni cu toti ceilalti Sfinti. Pentru ca Sfintii sunt infelul /or...chiar daca sunt impreund. Si noi suntem in felul nostru, si intelegem in felul nostru, chiar daca toti ascultdm si citim aceleasi texte. 108 Si niciodata nu trebuie sa ne inchipuim ca suntem altii, ca traim in alte locuri si timpuri... ci trebuie sa traim ca astdzi. Nu sa imbracam costum national la Biserica. . .si sa avem iPadul in poseta. Iile, fotele, bracinarele si traistele sunt istorie... si reactualizarea lor nu mai e posibild . . .dar noi parem penibili. Si in loc sa fim ca acum, in loc sa invatam cum sa ne comportam astdzi... si cum sa vorbim astdzi... si ce culturd si sperante putem avea astazi...noi suntem pierduti in istorie... si ^Sra «erv pentru prezent. Dialog ioc, la nivel larg, cu cultura, cu stiinta, cu alte religii si experience. Daca nu contacte reale cu altii... macar citiri despre ei, acasa. Insa nu se vede coerentd cu lumea noastra la ortodocsii romani, pentru ca nu se vad proiecte de ansamblu in care sa fie integrati. Ne e frica de bombe, de cataclisme, de sperietori. . .dar nu ne e frica de noi, de cum aratam pe dinduntru. Si pe mine asta ma infioara: faptul ca gasim negura in alta parte. . .si nu in noil Starea in fata Sfintilor insa ne face sa ne observam putindtatea interioard. Zilele noastre de praznic nu sunt zile cu sarmale, vin si cozonaci in primul rand...ci zile de reflectie serioasdl riguroasa/ neiertatoare fata de viata noastra. Te bucuri .. .daca. iti detesti pacatelc.si vrei viata Sfintilor. Praznuiesti duhovniceste daca te bucuri cu bucurie venitd de la Dumnezeu si nu de la mdncat cateva grame de coliva. Coliva, vinul, cantarea impreuna sunt bune si te-ngrasd la inima daca esti bucuros, daca esti bucurat de Dumnezeu, daca te veselesti in inima ta, cu toata intretinerea mare sifrigul de afard. Iar in lipsa bucuriei. . .nu e praznic. 109 Pentru a fi praznic in noi, cu adevarat, trebuie sa sondam in mintea si in inima noastra dupa izvorul bucuriei duhovnicesti. Trebuie sa il facem sa tdsneasca in noi prin spovedanie, prin impartasirea cu Domnul, prin rugaciune, prin iertarea aproapelui, prin pocainta, prin cumsecadenie. Asa vom fi in praznic I Amin! 110 Predica la Duminica a 22 -a dupa Rusalii[2011] 43 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' de deasupra, de foarte de sus, pamantul e doar un punct... Cu cat te apropii, cu cat scala devine mai mare, cu cat ne oprim privirea pe detalii. . .pe detaliile vietii. . .pe atat suntem de atenti la dramele umanitatii si la bucuriile ei. 43 Predica scrisa in data de 27 octombrie 2011. Ill Nesimtitul e intotdeauna un tren care circula cu 300 km la ord... si care nu vede niciodata ce se intdmpld in jurul lui. Mergand mai mereu cu masina sau cu avionul, neintersectandu-se mai deloc cu viata scapatata si adusa de spate... avand viata asigurata, nesimtind o afectiune profunda decat pentru el si imaginea lui...nu are grijd... nici timp... nici atentie. . Aafata altora. Fetele ii tree prin fata ochilor ca niste picturi. . .la care nu reflecta. Si chiar si atunci cand afla, ca o anumita fata e fata unui om profundi, valoros, fundamental pentru aceasta lume...el nestand toata ziua la masa cu valoarea...nu ii face nici aceea o prea mare impresie. De aceea nu trebuie sa ne mire insensibilitatea din jur...nesimtirea cat cuprinde. . .badarania nesatioasa. Pentru ca acestea sunt normale in viata unor oameni care nu mai reflecta. . .care nu se mai opresc sa mediteze, sa contemple, sa planga sau sa se bucure in/ prin intermediul a ceea ce vad. A trecut vremea scrisorilor: necesita mult efort. . .si chiar stiintd de carte. Un telefon rapid si neglijent... sau un sms inexpresiv consuma repede „relatia" dintre noi. Ne uram ca si cand ne-am iubi. Ne privim ca si cand ne-am intelege reciproc. Ne dam cu parerea ca si cand am intelege. Stam o viata unii langa altii si abia intelegem treifire de adevar despre ceilalti. Ba suntem prea grabiti sa vedem, prea prosti ca sa intelegem, prea meticulosi ca sa apreciem sau prea neindulgenti ca sa iertdm. O sete dupa autodistrugerc.dupa smulgerea carnii dupa altul...un dor de moarte si de ticneala...o aspiratie spre aventura si spre indecenta...exploram toata murdaria...calcam in picioare toata frumusetea... suntem noi fara sa fim noi, cei care ar trebui sa fim ... si nu mai stim care sunt paleativele, medicamentele, remediile. 112 Si pentru ca nu mai stim ce sa facem... dax dorim o lume de vis, o lume doar pentru noi, o lume „impecabil de curata"...ne retinem si de la cele mai elementare gesturi de normalitate. A da o bucatd de pdine sau un pahar de apd...Q eel mai usor lucru... pentru ca aruncam zilnic tone de resturi la gunoi. A ajuta cu un zdmbet si cu un cuvdnt, a sta de vorba, a mangaia, a face ceva pentru cineva e eel mai natural lucru cu putintd . . . Pentru ca noi nu suntem roboti si nici fiare sdlbatice... ci oameni, creati dupd chipul lui Dumnezeu, cu dorul de El si de comuniune. Bogatul de azi, din parabola [Lc. 16, 19-31] nu e pus la zid de Domnul... pentru ca nu 1-a ajutat pe Sfantul Lazaros in mod zilnic... ci pentru ca nu l-a vdzut niciodatd. Sau l-a vdzut de fiecare data, i-a stat ca un nod in gat...dar nu a aruncat in el cu nicio paine. . .macar de nervi. . .daca nu din umanitate. Iar Sfantul Lazaros, sarac si bolnav, nu a fost primit in Rai din cauza ca a murit la poarta bogatului...ci pentru ca a stat in credintd pdnd la sfdrsit. . .chiar daca ar fi avut o mie de motive sa nu fie om curat la suflet... in mijlocul unei lumi mai cdinoasd decat cainii. Da, e o palmd imensd data constiintei noastre amanuntul, cum ca cainii ii lingeau bubele [v. 21] ! Si cainii nu merg la Biserica, ca sa audd Evanghelia! Cainii nu sunt ortodocsi. . .dar se comportd ca niste ortodocsi, ei, si alte multe feluri de animale si pasari...dandu-ne prilejul sa ne minundm de curajul lor, de rabdarea lor, de sagacitatea si de paternitatea lor. Pentru ca din fire fac aceste lucruri...si firea lor e bund... ca si a omului . . .pentru ca suntem creatia lui Dumnezeu, a Celui Preabun si Preaintelept. De ce ne comportam ca neoameniil Din cauza patimilor pe care le-am ndscut in noi si fata de care ne comportam ca fata de adevdrata noastrd fire I normalitate. 113 Insa patima e tocmai ceea ce nu ne caracterizeazd ca oameni! Rautatea, pofta de placere, dorinta de bani, mandria, mania, nesimtirea, necredinta, nedreptatea, minciuna, violenta si tot sirul lor imens, al patimilor, sunt vatamarea grava a umanitatii, sunt rusinea si nu bucuria si demnitatea noastra! De aceea, in lad, in locul de chin [v. 28], bogatul nesimtit e in vapaie [v. 24], in vapaia neiubirii de Dumnezeu, in vapaia iubirii de sine... care e inconsistent^ si chinuitoare. Sfantul Lazaros e in comuniune cu cei pe care nu ii cunoscuse in viata lui, pe viu. . .dar la care s-a alaturat prin viata lui martirica. . . Pentru ca a rabda boala, suferinta si saracia e un martiriu imens. S-a curatit prin suferinta, s-a luminat prin rabdare, s-a inteleptit din relatia lui cu Dumnezeu. El, Sfantul Lazaros, nebagatul in seama, umilitul, fata de care oamenii erau indiferenti. In timp ce bogatul s-a umplut de orgoliu, s-a afundat in placere, a vrut vesnicia clipei... si a ramas, si dupa moarte, in dorinta dupd materie, in dorinta dupd placere... pe care slava lui Dumnezeu nu i-o alind ci i-o inmulteste in fiinta lui. O, da, suntem pusi sd alegem ! Deja ne trdim alegerea. Unii se prefac ca sunt ortodocsi . . . altii chiar sunt... unii fac ceva concret pentru ei si pentru intreaga umanitatc.pe cand altii picteaza ndluciri in fiinta lor. Inca de acum ne alegem/ ne separam unii de altii interior prin dorurile noastre. Mi-am dat seama ca m-am dezlipit de lumea de dinaintc.din momentul cand am inceput sa fiu om al Bisericii. Eu am simtit asta din plin... dar si cei care md cunoscuserd mai inainte. Si cu cat m-am dezlipit de un mod lumesc de a gandi si de a exista...cu atat mi-am pierdut prietenii care gandeau lumesc... si mi-am castigat, de partea mea, prietenia si atentia celor duhovnicesti. 114 Ma refer aici la prietenia de intimitate .. .si nu la vorbitul cu toata lumea. Dimpotriva, vorbesc cu mai mult curaj si cu mai multa bucurie cu toata lumea... pentru ca stiu ca acum. . .sau pe viitor. . .oamenii se pot schimba. Ieri, dupa Sfanta Liturghie, o doamna cu care am vorbit ceva intim, acum vreo 10 ani de zile, pe cand nu eram preot. . .a venit sd imi multumeascd. Atunci i-am destainuit niste taine ale vietii 5 5 duhovnicesti...ce simti si traiesti in anumite 5 5 5 5 momente, tu, crestinul ortodox, si dupa 10 ani. . .traind o anume experienta mistica. . .a venit sa imi multumeasca pentru faptul ca i-am spus despre ea, inainte cu mult ca sa fie proprie ei...si acum a inteles. A inteles concretetea cuvintelor...sau cum 5 t cuvintele au devenit realitate... pentru ca erau realitate. Si asta ma face sa vorbesc lucruri mari, de 5 ~ multa finete, cu multi oameni...cu toate ca stiu si 5 ™ 5 f 5 inteleg nivelul lor... pentru ca nu stiu ce vrea sd facd Dumnezeu cu semintele adevdrului din mintea si din inima oamenilor. Noi trebuie sd semdndm cuvantul, sa il impartasim oamenilor... si sa II lasam pe Dumnezeu sd ne uimeascd. Pentru ca nu stim care vor fi Sfintii lui Dumnezeu, unde sunt acum viitorii lui Sfinti, ce fac ei...si cine sunt. 5 Pentru ca si eu eram unul nesimtitor . . . si 5 y 5 neatent la voia lui Dumnezeu. De aceea grija mea, efortul meu pentru a predica...p& oboseala si neoboseala...in graba sau mai extins: pentru ca cineva sau mai multi au nevoie intotdeauna de cuvinte din partea lui Dumnezeu. Si azi, in aceasta duminica, tinand cont de 5 ™ ™ 5 faptul ca maine, 31 octombrie 2011 implinesc 34 de ani de viata, sunt recunoscdtor celor care au 5 ~ scris, au vorbit, mi-au vorbit... pentru ca m-au umplut de experienta lor si de viata lui Dumnezeu. Daca ei tdceau...eu eram mai putin frumos in ganduri si in simtaminte. 115 Frumusetea lor m-a inundat si pe mine... si pe toti cei care citim cartile si cuvintele Sfintilor si XT S 5 5 5 5 ale Parintilor nostri. 5 5 In concluzie: sa nu asteptam minuni ca sa fim oameni credinciosi ci sa fim credinciosi tocmai pentru a vedea minunile lui Dumnezeu inundandu- ne. Pentru ca fiecare zi e o minune . . .daca. II lasam pe Cel Preaminunat sa ne umple de vapaia iubirii Sale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! 116 Predica la Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si al tuturor Puterilor ceresti 3 3 3 [8 noiembrie 2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 44 , praznuirea de astazi, aceea a soboruluil a comunitdtii tuturor Puterilor ceresti, subliniindu-se aici numele Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, are rolul de a ne aminti faptul, ca viata ortodoxa e o viata intraripatd de dumnezeiescul dor. Ca viata ortodoxa e o viata pe care Dumnezeu a initiat-o in noi la Botez, pe care El o face sa se dezvolte in noi, impreuna cu alegerea si efortul nostru de fiecare clipa si ca El este telul/ sensul/ telosul/ implinirea noastra, pentru ca El a pus dorul de El in noi ca pe o dispozitie continud spre comuniune si dialog preaiubitor. Cum am fi venit la Biserica, daca El nu ne-ar fi chematl Si cum sa nu acceptam aceasta profunda si preafrumoasd chemare a. lui Dumnezeu, daca, odata acceptatd, ea ne schimbd continuu, ne face plini dcfrumusete si de veselie dumnezeiascdl Si cum am fi auzit despre El si L-am fi inteles, pe masura noastra, daca El nu ne-ar fi cdlduzit mintea spre intelegere si inima spre dorirea a ceea ce intelegem, pentru ca ceea ce gandim si simtim sa facem sa devina act, fapta, expresie reliefatd a interioritatii noastre? Iar daca suntem capabili de a sesiza lucruri care depdsesc materialitatea trupului si puterea noastra de intelegere si coordonatele noastre temporal-spatiale, iesind spre Dumnezeu in vedere dumnezeiascd, asta ne arata ca dumnezeiescul dor ne conduce spre Dumnezeul treimic, ca si pe Puterile ceresti, pentru ca e lucrarea Sa necreatd in noi, care ne strange la Sine, impreuna cu intreaga creatie. 44 Predica scrisa in data de 7 noiembrie 20 1 1 . 117 Caci soborul/ comunitatea Ingerilor nu e separata de comunitatea oamenilor in cer si pe pamant, chiar daca noi avem trupuri iar ei sunt netrupestil Ei si noi suntem creatia lui Dumnezeu, expresia voii lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este dorirea noastrd autenticd, mistuitoarea noastra dorintd de viatd, de bucurie, de nemurire. Pentru ca nemurirea frumoasd pe care teologia Bisericii o propovaduieste e nemurirea prin iubirea cutremurdtoare fata de Dumnezeu si de oameni. Prin iubirea care te cutremurd, pentru ca te inaltd. Care te cutremurd, pentru ca te uimeste. Care te cutremurd pentru ca te umple de umilintd vdzdtoare de noi si noi sensuri dumnezeiesti sadite in creatia Sa. Si asa intelegand lucrurile nu putem fi bdddrani sau indiferenti vizavi de Sfintii Ingeri...ci plini de dragoste, de iubire, de sfiala... pentru ca suntem co-slujitori ai lui Dumnezeu. Suntem impreund slugi cu Ingerii si ne bucuram si ne vom bucura impreuna cu ei de continua revdrsare de lumina, cunoastere si iubire a Dumnezeului nostru treimic, care e nemurirea noastrd. In mod textual, numele Sfmtilor Arhangheli Mihail si Gavriil le gasim in cartea Sfantului Profet Daniil. Gavriil, la Dan. 8, 16, e pus sa tdlcuiascd o vedenie avuta de Sfantul Daniil, adica sd-l lumineze asupra intelesurilor ei...iar Mihail, la Dan. 10, 13, e prezentat ca fiind „unul [dintre] primii arhonti [eic, twv ap^ovTwy twv iTpcoTcov/ is ton arhonton ton proton]" [cf. LXX] ai Puterilor ceresti, lucru confirmat si de VUL: „unus de principibus primis". In ed. BOR 1988, spre exemplu, acest unu din greaca si latina a fost inteles ca „cel dintdi dintre Ingerii pazitori"...iar arhontiil principii au fost tradusi prin „mai mari voievozi" ai lui Dumnezeu, voievodul fiind conducatorul armatei, 118 iar aici, armata lui Dumnezeu fiind armata/ ostirea Ingerilor Lui. Insa Traditia Bisericii, dupa cum spuneam in predica din 20 10 45 , ii identified pe cei doi arhonti/ principi/ arhistrategi/ voievozi/ conducatori ai Puterilor ceresti in mai multe puncte esentiale ale istoriei mantuirii. Iar Mihail este iconizat cu sabia in mana, pentru ca el pedepseste nedreptatea/ injustitia, lupta impotriva lui Dumnezeu. . .pe cand Gavriil poarta in maini semne de bucurie si de pace, el fiind acela care ne-a adus vestea cea bund a mantuirii. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/07/predica-la- soborul-sfintilor-arhistrategi-mihail-si-gavriil-si-a-tuturor-puterilor- ceresti-2010/. 119 In slujba zilei, cf. Mineiului pe noiembrie, ed. 1927, romaneasca, sunt pomeniti nominal numai Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Mai nou insa se incearca o extindere 46 a icoanei praznicului de fata, incluzandu-se in ea si Sfantul Arhanghel Rafail 4 l --_ ' ( mM HH L __^^__f j JBI iv\i ^nHl^k ma&k BP'Vij toy |Nsl wiPI lw ■ ^ ^P§^ ' y^^I^: If 7/ S^^^^l Hi mm In J ■ik ,. ___ JpT- ~J|^^^^" '"*■ Lr. _^H ^^^^ . ^^^1 ____?_«_ -ilS Ca este Arhanghel o spune chiar el in Tobit 12, 15: „Eu sunt Rafail, www/ dzVtfre cez 7 £/?«# Ingeri {Ac, 4k twv eirucc 'Ayicov 'kyykX^vl is ec ton epta Aghion Anghelon], care stow si zwfra inaintea slavei Domnului" [c/*. LXX]. Idem: http://www.icones-grecques.com/icones_saints/8-saints- archanges.html. 47 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Rafail_%28Arhanghelul%29. 120 Insa daca il includem in icoana praznicului...trebuie sa extindem si slujba zilei, adaugand cantari care sa i se adreseze. O alta icoana, numita sinaxa/ adunarea/ soborul Arhanghelilor ii egalizeaza pe toti, nemaiiesind in relief Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, asa cum ies, in mod traditional, din slujba de azi a Bisericii. Insa ea prezinta iconic a doua parte a titlului praznicului...pentru ca azi e soborul tuturor Puterilor ceres ti...chiar daca doar numele lui Mihail si Gavriil sunt pomenite nominal. Jl CVMfIC IUK 4C»N4ruK Insa ultimele doua icoane prezentate, dupa cum observati, pun in prim-plan pe Hristos, icoana lui Hristos, aratand faptul ca Puterile ceresti au contribuit si contribuie activ la iconomia lui Hristos cu lumea pamanteasca...sau ca si ei fac parte din Biserica, din care, un anume curent teologic recent, vrea sd-i excludd. 121 Eu le vad ca pe doua icoane apologetice, care polemizeaza cu tendinte teologice contemporane...numai ca ele nu se inscriu in traditia primei icoane prezentate aici, care e o imagine clara a slujbei zilei, asa cum o avem si noi, in limba romana. Adica aceasta e icoana praznicului de fata! i i is JL1 ot arw !%'■■■• to -raiiapxat- r a ; ■ ■ ,' /f^'i-- i i$M ' /""■>{ Mihail si Gavriil sunt pomeniti nominal... dar cantarile se refera si la toate Puterile ceresti. Asta insemnand ca putem discuta si despre ceilalti Sfinti Arhangheli dar numai conform Traditiei Bisericii. 5 Intr-un acatist romanesc al Sfantului Arhanghel Rafail 48 se subliniaza faptul ca el e calauzitorul celor care calatoresc in pamanturi straine, a pribegilor dar si eel care ii pazeste pe cei casatoriti. Datele acestea, in mod evident, sunt extrase din intelegerea cartii Tobit. Idem: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/07/27/acatistul- sfantului-arhanghel-rafail/. 122 Sfantul Nicolae Velimirovici [conform editiei romanesti recente a Proloagelor sale, vol. al 2- lea 49 ] spune faptul ca sarbatoarea de astazi a fost instituitd in secolul al IV-lea de Sfantul Papa Silvestru al Romei 50 ...si ca a fost aleasd lima noiembrie ca zi de pomenire, pentru ca e luna a noua dupa luna martie, luna in care a fost ziditd lumea. Si astfel pomenim pe toate Puterile ceresti in luna a Howa...datorita numarului de noua cete Ingeresti, pe care le-a vazut in mod extatic si le-a descris cu multd acrivie teologicd si dragoste dumnezeiasca Sfantul Sfintit Mucenic Dionisie Areopagitul 51 (pomenit la 3 octombrie in intreaga Biserica), „marele ucenic al Sfantului Apostol Pavel", dupa cum spune Sfantul Nicolae Velimirovici aici. . .in comparatie cu teologii care se luptd cu intreaga Traditie a Bisericii si care ii neaga istoricitatea si autenticitatea operei. . .evacudndu-l din secolul I in secolul al Vl-lea. Si asta numai pentru faptul, ca Sfantul Maxim Marturisitorul l-a comentat in secolul al VH-lea... Insa toata Traditia Bisericii cinsteste persoana si opera Sfantului Dionisie Areopagitul, anghelologia Bisericii neputand sa renunte vreodata la contributia sa. . .pentru ca e capitald. Si Sfantul Nicolae Velimirovici redd insiruirea dionisiana a Ierarhiilor ingeresti: Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Puterile, Stapaniile, Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii... Arhanghelii fiind numai a 8 ierarhie de sus injos. Si se observa de aici abordarea paradoxald a Bisericii, aceea de a pune in prim-plan pe Arhangheli, si dintre Arhangheli doar pe doi dintre ei. . .desi ei sunt din ultima triadd angelica. 49 Idem: http://www.scribd.com/doc/2052666/sf-n-velimiroviciproloagele2. 50 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Silvestru_I. 51 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Dionisie_Areopagitul. 52 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 123 Care este motivul unei asemenea „rasturnari" aparente de functii? Pentru ca Sfmtii Arhangheli Mihail si Gavriil au avut, din partea lui Dumnezeu, misiuni speciale in interiorul iconomiei lui Dumnezeu cu lumea. Si Biserica ii pune in prim-plan pentru a lega Vechiul si Noul Testament intr-un tot unitar, pentru a ne arata ca tot demersul revelational, ca toata descoperirea dumnezeiascd si toata ocrotirea noastrd din partea Puterilor ceresti e vointa lui Dumnezeu, pentru ca toti suntem ai Lui si toti trebuie sdfim impreund. Insa tot Sfantul Nicolae Velimirovici, in cartea citata supra, reda numele celor 7 Arhangheli: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Iegudiil, Varahil...dupa care precizeaza faptul ca a gasit si numele unui al 8-lea in Traditie: Ieremiil. Numai ca numarul Sfintilor Ingeri este imens... si despre ei nu stim decat ca slujesc lui Dumnezeu si ca ei sunt apdrdtorii nostri, dar si mustrdtorii nostri. Viata noastra e plina de luminarea si frumusetea lor. . . Si tocmai de aceea trebuie sa le fim recunoscdtori... si cu umilinta sa ne rugam lor mereu...ca sa se roage pentru noi...sa fie cu noi in bucuriile si incercarile noastrc.ca sa ne putem mantui. Caci mdntuirea e dialog, e comuniune, e intrajutorare, e impreund-locuire cu Dumnezeu si cu oamenii. Ea e o continua ddrdmare a barierelor din noi si dintre noi, prin harul lui Dumnezeu, pentru ca sa traim in libertatea slavei lui Dumnezeu. Cine ne va da noua aripi, ca ale porumbelului, ca sa zburdm spre El si sa ne odihnim? Cine ne va da aripi de curdtie, de har, de lumina, ca sa zburam spre Tine, Doamne? Si cine poate sa Iti slujeascd Tie dupa cuviinta si dupa dreptate, Preacurata si Preasfanta 124 Treime, Dumnezeul nostru, cand nici Puterile cele de sus nu sunt vrednice de vederea slavei Tale? Si cu toate acestea, din mila Ta cea prea mare, ai venit si Te-ai intrupat si Te-ai facut om ca noi, afara de pacat, caci ai vrut sd ne sui pe noi mai presus de Ingeri, prin umanitatea Ta si ai facut din corul Ingerilor si din eel al oamenilor o singurd os tire a Ta. y Pentru aceasta Tie Iti multumim si pe Tine 5 5 5 5 X Te binecuvantam Prea Sfanta Treime, Dumnezeul nostru Cel Preabun si Preamilostiv, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! 125 Predica la Duminica a 25 -a dupa Rusalii[2011] 53 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 cine este departele nostru? Cine este eel de care, apropiindu-ne prin intelegerea lui, ni-1 facem aproapel Pentru ca aproapele nostru real nu este eel pe care noi il alegem la vot dar el nu ne cunoaste, nu e eel care std langd noi in tren sau la Biserica si cu care nu schimbam doua vorbe, nu e eel pe care il vedem la fata la TV sau intr-o reclama stradala dar care nu ne vorbeste intim, personal... ci aproapele nostru real...e eel care are nevoie interioara enorma de noi, care are nevoie sd ne vadd si sd ne ~ 5 vorbeascd si sd ne audd, si sa ne imbrdtiseze... si 5 ™ 5 t t 5 care nu vrea sd se mai despartd de noi vreodata. Aproapele nostru este departele care s-a apropiat de noi. Aproapele nostru este intotdeauna eel care ne-a fast departe . . .dar care ne-a vdzut si ne-a inteles... si s-a lipit de noi, reinvigorandu-ne amandoi prin aceasta relatie. 53 Predica scrisa in data de 9 noiembrie 20 1 1 . 126 Si Evangheliile duminicale recente ne pregatesc pentru venirea in lume a Departelui care S-a apropiat de noi. . . A celui departe si mai presus de toate dupa fiinta Lui, Care S-a facut om, ca noi, afara de pacat. . .si a locuit cu noi... si a mers printre noi... si a trait toate bucuriile si dramele noastre impreuna cu noi. El 1-a facut pe demonizat om intreg la minte (duminica a 23-a dupa Rusalii)... pentru ca S-a facut aproapele lui... venind la el si facand ceva concret si mdntuitor pentru el. El a devenit aproapele femeii cu scurgerea de sange pentru ca S-a lasat atins si aproapele lui Iairos pentru ca S-a facut ascultdtor cererii lui si a inviat-o pe fiica acestuia (duminica a 24-a dupa Rusalii). In duminica de astazi insa, Samariteanul care a facut mild cu eel cazut intre talhari (a se vedea Evanghelia zilei 54 , conform GNT), e acelasi Departe care S-a apropiat de noi, pentru ca Fiul lui Dumnezeu intrupat a venit dupa noi, dupa noi cei cdzuti, ca sa ne reintroduce in comuniunea cu Dumnezeul treimic, cu Dumnezeul intregii creatii. Asa ca intrebarea ramane statornica: cine este departele nostru? Tot eel fata de care nu manifestam niciun interes. Iar interesul real e interesul cunoasterii dezinteresate, al prieteniei, al simpatiei, al uimirii fata de ceea ce face, al milei, al responsabilitatii fata de el...adica al intrarii intr-o relatiel raportare fata de el. Da, nu putem sa salvam toata lumea de la saracie, boala, neputinta, moarte! Da, nu putem sa ne imprietenim cu intreg mapamondul! Insa predica Domnului din aceasta zi nu ne imputa ca nu am facut imposibilul... ci ca nu am facut posibilul. 54 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/12/predica-la- duminica-a-25-a-dupa-rusalii-20 1 0/. 127 Pentru ca viata noastra e plina de posibil, adica de intdlniri cu tot felul de oameni si situatii...si in aceste momente concrete de viata... ni se cere sa nu fim impasibili, sa nu ne cautam interesul ingust... ci interesul frumos, acela al relatiei ortodoxe cu alti oameni, al prieteniilor de suflet, de constiinta. 7 i r> Trecerea/?e langd altul...e trecerea/?e langd tine. Tu iesi in pierdere daca nu citesti si cartea lui, daca nu vezi si creatia lui, daca nu vrei sa afli si drama vietii lui, daca nu vrei sa afli ce il bucura si $7 5 ce il necajeste. Interviurile reale sunt strigate spre departele nostra. . .pentru ca el sa nefie aproape. Cdrtile reale sunt mdini intinse spre inima departelui si spre constiinta lui...prin care il imbratisam pe eel departe...si il facem sa se simtd aproape de inima si de adevararile expuse de noi. Si predicam mereu, si ne zbatem la nivel online... in ciuda singurdtdtii vii din jural nostra... si a necomunicdrii comunicate . . .tocmsti pentru a ne arata disponibilitatea spre normalitate . . .care inseamna dialog, intercunoastere, bucurie... Si cine se expune privirii altora prin scris, prin imagine, prin creatia lui nu este decat aproapele lor... Pentru ca el iese din sine spre altii, aduce departele lui in apropierea lor... pentru ca sa il cunoascd si sa se cunoascd. Cine e departele nostru insa, in primul rand. . .mai mult decat noi insinel Cat timp ne ia ca sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne exploram pas cu pas? Dar oare devenim vreodata, noi pentru noi, mai aproape ca la inceputul cdutdrii de sinel Necunoscutul nostru, cu alte cuvinte, trebuie sa se intalneasca cu necunoscutul altora. Preconceptiile sunt cele care ne opresc din asteptare, din cautari, din descoperirile noastre. 128 Pentru ca, uneori, ni se pare ca unul e necomunicativ si rdutdcios . . .si il gasim, mai apoi, ca e tocmai contrariul a ceea ce credeam noi ca ar //...pe cand altadata mergem la altul, cu faima de om care ti se lipeste la inima...si simtim tocmai invers: ca nu ne incdlzeste cu nimic. . . Insa relatia nu e fara suspansuri. Relatia presupune si dialog dar si cearta, dovezi dar si munca, constiinta dar si valoare, experienta dar si statornicie. Si cei care vor o relatie autenticd de prietenie, de duhovnicie, de casatorie, de camaraderie sau una profesionala stiu sa treaca peste suspansuri, pentru ca mizeaza pe celalalt. Si atunci cand doar unul mizeaza pe celalalt iar celalalt nu mai mizeaza pe primul... relatia se autodesfiinteaza pentru ca unul a abdicat in mod las. Si in aceasta situatie vorbim de lipsa de caracter, de lipsa de fidelitate, de lipsa de incredere si de perspective. Atunci cand treci de partea cealaltd a drumului...intr-o prietenie... arati ca nu ai avut niciodata ceva sfdnt in inima ta. Sau daca totusi ai rdtdcit un timp...si ti-ai dat seama de ce oroare ai facut aproapelui tm...intoarcerea in prietenie e o dovada de mult caracter si nu de lasitate. Si nu trebuie sa uitam faptul ca minunea de parabola a Evangheliei de astazi s-a nascut pentru posteritate din cauza unui nomicosl a unui invdtdtor de Lege, care a vrut sa II ispiteascd pe Domnul. De-a lungul timpului, multi Sfmti Parinti au scris carti din cauza unor astfel de ispitiri sau din cauza unor acuze nefondate la adresa lor sau din cauza unor prostii cu carul, pe care anumiti eretici sau pagani le inventau si isi faceau adepti pe baza lor. Cartile au ramas...unele dintre ele...si au ramas tocmai pentru ca sunt contrariul motivatiei lor. Motivul era sa se rdspundd mojiciei, imposturii si ateismului cu adevarul experential. 129 Si adevarul acesta experential, trait in mod deplin, care a tasnit din intreaga fiinta a celui care 1-a scris, se dovedeste iluminativ, mantuitor, descoperitor de sine pentru secole la rand... pentru ca adevarul nu e doar subiectiv... ci si obiectiv in 5 acelasi timp, si el face parte din nevoia universale, din nevoia intregii umanitdtii. Cine e aproapele nostra... si cum ne apropiem departele sunt nevoi universale, obiectivc.dar sunt nevoi, in acelasi timp, ale fiecdruia dintre noi. Dupa cum toti avem nevoie de mdncare si de somn... tot la fel toti avem nevoie de adevdr si de 5 5 frumusete, de pace si de bucurie duhovniceasca, chiar daca nu toti am constientizat acest lucru. Neimplinirile noastre au de-a face cu lipsa virtutilor din noi si a cunostintelor si a t 5 5 5 5 experientelor de care suntem avizi. Pentru ca noi avem nevoie si de har si de 5 5 literatura, si de stiri din actualitate dar si de ~ 5 5 5 filosofie, de post dar si de paza gandurilor, de bani dar si de iubire, de loc de munca dar si de liniste 5 ™ 5 5 conjugala, de aer proaspat dar si de clipe de relaxare, de lucrari incitante dar si de epuizarea care ne implineste, de epuizarea cautatoare si iluminativa. Chiar daca nu ne-ar lipsi nimic ca sa traim decent. . .ne lipsesc relatiile daca nu le avem. Ne lipsGSte prietenia dezinteresatd. Ne lipseste naturaletea vietii si a cautarilor. r i y 55 Studiile si creatiile noastre au nevoie si de 5 5 5 iubirea si aprecierea altora. Casatoriile nu traiesc prin sine ci si prin altii. Inchiderea in sine, caderea din dialog, fuga din fata greului nu sunt solutii... ci descurajdri, teritorii deschise pentru frustrare, pentru angoase de tot felul. Trebuie sa mergi si sa vezi... si sa nu ramai indiferentl Trebuie sa porti in tine dramele si bucuriile lumii, sa faci din ele ragaciune, dor, nevoie de schimbare continua. . .pentru ca sa fii aproapele lor, al tuturor! 130 Sa punem din uleiul si din vinul nostru peste ranile altora! Pentru ca uleiul si vinul nostru pentru altii e tot ceea ce putem sa facem, cu slabele noastre puteri sau cu mai marile noastre puteri, pentru ca oamenii sa se simta altfel. Sa dam exemple de umanitate ortodoxa, adica de simtire plind de har, de grijd plind de har, de atentie plind de harl Pentru ca ne indreptdm spre Postul Nasterii Domnului, care incepe marti, 15 noiembrie 20 11... si mergem astfel spre intdlnirea cu Necunoscutul din pestera, spre Necunoscutul care ne iubeste si ni se ofera vederii ca Prune infdsat si culcat in iesle. Si ca sa fii sensibil trebuie sa te sensibilizezi de la Hristos ! Ca sa plangi ortodox... trebuie ca iubirea Lui sa se reverse peste ochii inimii tale. Caci altfel cum sa facem cadouri...daca nu stim cu ce inimd sa le facem? Si cum sa stim ce sa daruim . . Aslcsl nu invatam de la Hristos, de la Cel neapropiat care S-a apropiat de noi, ce si cum se daruie ceva cuiva? Si cine e departele nostru? Cel care nu intra niciodatd sub privirea atentiei noastre. Si cine e aproapele nostru? Cel pentru care ne-am ostenit, cel pe care l-am cdutat si l-am descoperit, cel pe care l-am cunoscut si ni s-a spus, cel care s-a amestecat cu rugaciunile si sperantele noastre, cel fata de care nu suntem niciodata indiferenti. Eu il am pe aproapele meu, ca si dumneavoastra, nu numai departe de mine...dar si in viata cealaltd. Sfinti, scriitori, eroi, diversi oameni...sunt apropiatii mei, desi sunt adormiti...dupa cum aproapele meu nu sta neapdrat langa usa mea...ci la multi, uneori foarte multi kilometri de mine. Si e dramatic ca vecinul meu sa nici nu stie cum ma cheamd... si sa ma cunoasca cineva de la mii de kilometri distanta de mine, care palpitd 131 pentru mine... si care vorbeste cu mine, in ciuda distantei... Vecinul meu imi este departele . . .desi e proximul meu...iar eel din depdrtare e aproapele meu, pentru ca ma cunoaste . . .si ma doreste, pentru ca ma descoperd zilnic. Da, si dumneavoastra ne descoperiti zilnic! Si daca atunci cand ati venit prima data la noi credeati ca ne stiti... ca puteti aproxima deciziile noastre editoriale, articolele, proiectele nostre ulterioare...ati inteles ca aveati preconceptii fata de noi... pentru ca nu puteti aproxima ce nu cunoasteti. Va bucurati mereu de noul nostru...va revizuiti mereu opiniile in fata a ceea ce e viu si creator. . .pentru ca necunoscutul nostru va devine prieten tocmai pentru ca va devine cunoscut. De aceea va multumim ca veniti... si ca plecati altiil Ca fiecare venire inseamna o altfel de plecare. Si aceasta plecare altfel consta in faptul ca, pe fiecare zi, cu harul lui Dumnezeu, incercam sa fim cei care nu trecem strada...cand va vedem nevoia de nou.. .ci va venim in intdmpinare. Dumnezeu sa va lumineze si sa ne lumineze cu pacea si iubirea Sa, ca sa stim sa ne intdmpindm frumos unii pe altii! Intoarcerea fetei cand ne intalnim...f« toarcerea cu fundul . . .uitarea. la nori. . .tYGCGYGa. pe partea cealaltd e o carte de vizitd depersonalizantd. Aceste gesturi spun ceea ce nu suntem... nu ceea ce suntem. Pentru ca ceea ce suntem se spune luminos, frumos, cu zambet, cu delicatete, cu moderatie, cu intindere de brate. . .Amin! Predica la Duminica a 26-a dupa Rusalii[2011] 132 L ... _ \ 55 Iubiti frati si surori intru Domnul , ca Evanghelia de astazi [Lc. 12, 16-21], la nivel literal, vorbeste despre bogati nesimtiti, autosuficienti, cazuti in letargia pacatului e un lucru evident 56 ... Si ii putem mustra din plin pe grosii la inima.. .pe nemilostivi. . . Mai putin evident insa, dar tot la fel de real e si faptul, ca Evanghelia de astazi vorbeste despre Predica scrisa in data de 14 noiembrie 2011. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/19/predica-la- duminica-a-26-a-dupa-rusalii-20 1 0/. 133 cei „bogati duhovniceste" in inchipuirea lor, despre „sfmtii" care dorm sub patimi multe, despre „teologii" eretici, care au o mare experientd lingvisticd... dar nu si una reala, intrupatd, in fiinta lor...avand cu totii o prea buna pdrere despre ei insisi. Pentru ca, mai cu seama a celor din urma, a „sfmtilor" inchipuiti, e nebunia mai marc.atata timp cat nu se vad. . .dar vddpe toti. Dupa revolutia romana din decembrie 19 89... Romania a devenit o pepiniera de „sfinti" inchipuiti. . .pe motivul ca noi traduceri. . .noi scrieri teologice au iesit pe piata...au fost la pret mic, accesibil...fiecare a putut sa citeasca...si sa isi faca, de unii singuri, catalogul de harisme, de daruri dumnezeiesti, de revelatii. . . Au citit...au facut unele experience... unele dintre ele, fara doar si poate, bune . . .a\tQ\Q nu, s-au bucurat de o anume crestere in intelegere si in asceza...si apoi...au lasat-o mai moa/e...stabilindu-si insa gradul de sfintenie si de autoritate. . .pe care cred ca il au. Si de la „inaltimea" cugetarii lor, a pdrerii bune despre ei...vorbesc, isi fac ucenici...sunt si monahi dar si miren /...dezbat, scriu, vorbesc.dar se tern sa dea amanunte despre un singur lucru: cum de au ajuns „atat de sfinti". . .dar nu pot explica transformarile/ preschimbarile fiintei lor de la rdu. . .la bine. . .ca asa e sfintenia. Pe scurt: Evanghelia zilei vorbeste si despre bogati inchipuiti la nivelul induhovnicirii. Pentru ca intr-un «n...adica intr-o clipd, Dumnezeu iti poate deschide mintea ca sa vezi cum arata multimea slavei Sale. Fiinta ta poate rodi mult si bine, harul te poate inunda... pentru ca e darul lui Dumnezeu... si El nu da harul cu mdsurd... ci dupa cuprinderea, rdvna si puterea omului de intelegere, de conlucrare si iubire. . . Insa revelatiile dumnezeiesti, luminarile, umplerea de cunoastere si intelepciune nu sunt date 134 de Dumnezeu pentru ca sa iti creased coarne... ci pentru ca sa iti creasca smerenie in minte, bun simt, buna cuviinta, iertare, iubire, frumusete. . . Iar toate aceste daruri dumnezeiesti nu te cocoseazd si nici nu te urdtesc... ci te umanizeazd y 5 y tot mai mult, te fac normal, te fac o frumusete rara. S*7 Am lasat Cursul nostru online de Teologie Misticd Ortodoxd parut w Jen'v«...tocmai pentru acest lucru: pentru ca naratiunea despre inselare (unde am ramas cm discutia) e si mai de neaccep tof...decat cxtozw/...desi despre extaz lumea vorbeste doar cu referire la Sfinti... si nu la orice fel de crestin ortodox, care ^e nevoieste. . . De ce e mai zdrobitoare discutia despre inselare? Pentru ca vederea extaticd e fulgerdtoare sau mai lungd in viata noastra...e de la Dumnezeu pentru noi...odata cu ea incepem sa vedem, cu adevarat, patimile din noi...pe cand inselarea reprezinta insasi aerul fiecarei zile. Si cum noi suntem inselati de demoni in tot ceea ce suntem, avem si credem: in modul de-a fi, de-a simti, de a ne misca, de a gandi, de a reactiona, de a interrelationa...a arata cat de decdzuti suntem... e o cutremurare fiintiald. Ce inseamna trdire in har, ce inseamna lupta cu patimile, ce inseamna lupta cu gandurile, sentimentele si impulsurile de tot felul ale fiintei noastre inseamna a ne lupta cu nefirescul/ cu negura/ cu inselarea/ cu decadenta noastra. Si cum noi, smecheri la culme, catapultam vederea lui Dumnezeu numai in vietile Sfmtilor...iar de la noi nu cerem nici vederea Lui, nici simtirea Lui, nici simtirea si vederea propriei noastre decadente . . .a vorbi despre inselare inseamna a irita pe toata lumea... pentru ca nimeni nu e nebolnav de ea. Insa, in acelasi timp, nu suntem bolnavi de inselare/ decadenta/ mentalitate decazuta in mod Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/cv-pr-dr-dorin-octavian- piciorus/curs-online-de-teologie-mistica-ortodoxa/. Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/category/curs-online-de- teologie-mistica-ortodoxa-continuare/. 135 e gal... si niciunul dintre noi nu ramane la fel de corupt la nivelul ideilor, sentimentelor, actiunilor...daca intelege unde e greseala...si se dezbard de ea... Si acum vine greul! Ca sa te deparazitezi de idei relet de inselare la nivel mental... trebuie sa studiezi toate ereziile, religiile, sectele lumii...in paralel cu teologia ortodoxa... pentru ca sa intelegi ce e adevdr si ce e minciund. Pentru asta trebuie sa fii toba de Scriptura, de Sfmti Parinti, de Vietile Sfmtilor, de cartile de cult... si toata viata invatam sa dejucdm idei, chichite demonice la nivel mental... lucruri care ne fac, cu timpul, niste supli si profunzi filosofi si teologi ai ideilor si ai dogmelor. La fel, la nivelul sentimentelor, al impulsurilor sufletesti si trupesti, la nivelul actiunilor, in ani de truda, de efort, de chin, de caderi si ridicari, trebuie sa invatam ce e omul, cum e omul real, eel plin de har... si ce simte si trdieste el... Iar daca nu incepem sa simtim, sa trdim, sa gdndim precum Sfintii, daca nu semdndm din ce in ce mai mult cu ei...ramanem, pe scara asta a intelegerii si a experientei...la o anume treapta...n& mandrim cu ea...batem apa in piua de dimineata pana seara...credem ca nimic nu e mai sus decat starea pe care am atins-o noi... si suntem bogatul caruia i-a rodit tarina din belsug...si nu s-a mai gandit ca si la anul... trebuie sa are... si sa semene . . . sa privegheze . . . si sa recolteze . . . E vorba despre ratarea duhovniceasca.. .aici. Despre a confunda pe Dumnezeu cu darurile Sale. Sau a dori de la El vedenii, minuni, veneratia oamenilor...dar nu si palmele iubirii Lui, nu si insultele oamenilor, nu si neincrederea si dusmania lor. . .nu si rdul. . .pentru bine. . . Insa, daca noi ne facem treaba, asa cum putem. . .si Dumnezeu Isiface treaba in noi. Si Dumnezeu lucreazd in noi, in mod evident, cu evidente. . .si nu in mod inconstientl 136 El ne lumineaza sa facem anumite lucruri, El ne ridica din diverse erori...viata cu El inseamna ascensiune, o continud ascensiunc.si cei care suntem schimbati de Dumnezeu putem da detalii despre ce se petrece cu noi, in noi, cum ne-am schimbat. . .de ce. . .de ce am ales sa facem una. . .de ce am ales sa facem alta...care e substratul actiunilor noastre. . . Nu, nu e mandrie sa vorbesti despre lucrdrile harice ale lui Dumnezeu din viata ta! Vorbesti spre a incita si pe altii la viata cu Dumnezeu, cum vorbesti despre cdsdtorie sau monahism... pentru a aprinde si in altii dorul de ele... Obrdznicie colosald e sa vorbesti despre har, harisme, vedenii si minuni...in absenta lor! Asa...pe burta goala...tu nemdncdnd nimic din ele. . .dar fiind expert in toate. . . Si ma intorc la bogatul... inchipuit al „dimovniciei". Pentru ca mai nimeni nu iti cere experientd misticd si asceticd pentru hirotonie ci doar studii teologice, la sau fara frGcventa.... pdrintele slujitor... nu cam stie nici el ce e harul... cum lucreazd in om...cum te schimbd... si cum ii schimbd si pe altii. E lucrare a celor preasfinte . . .in orb: fara sa vezi, fara sa simti, fara sa intelegi ce slujesti. Spui din gura una... si nu simti nimic pe dinduntru... De aceea, marea... si neagra secularizare . . .sau despiritualizare a teologiei, a slujirii si a predicii Bisericii...se face in Bisericd si de cdtre oamenii Bisericii...in primul rand si nu in afara ei ! E normal ca in afara Bisericii sa fie negurd deasd . . . Insa, cand negura e si in capul oamenilor Bisericii... vorbirea improprie despre Biserica si despre ce se petrece in ea e de la sine inteleasd... pentru ca oamenii nu inteleg, faptic, ce se petrece. 137 De aceea, fiecare imbratiseaza cu placere ideea relaxant de relaxatd: fa slujba, nu trebuie sa simti, sa vezi, sa traiesti ceva. . .dar trebuie sa crezi, pe neexperiate. . .ca harul sepogoard la noi. Si indiferenta incatalogabild fata de miezul experientei eclesiale, si anume simtirea si vederea slavei lui Dumnezeu, care inundd si sustine toata Biserica, pentru ca e fundamentul ei real si experiabil, e promotoarea transformdrii Bisericii dintr-un spatiu al sfinteniei intr-unul al culturii si al istoriei. Sfintenia nu poate fi povestitd ci pe ea o intrupezi, devii tu insuti Sfdnt. . .si atat! Pentru ca sfintenia nu are niciun sens... daca nu o cunostipe mdsura ta. . .dupa cum nu are niciun sens, pentru cineva, o limbd strdind. Daca incepi sa fii invatat de Dumnezeu cele ale sfinteniei .. .o iubesti, rezonezi cu ea... o aperi...o intelegi...pe fiecare zi mai mult... Daca nu, nu! Si suna fals... dupa. cum ati vazut...si ati auzit. . .predicile celor care nu au nimic de-aface cu subiectul. Bogatului i-a rodit tarina sufletului. . .a primit un dar anume de la Dumnezeu. . .nu 1-a lucrat, nu 1- a inmultit. . .si s-a apucat sa vdndd darul. . . Si cand vinzi darul lui Dumnezeu sau cand il folosesti impotriva lui Dumnezeu... se nasc lucruri monstruoase. O minte brici...folosita pentru a extermina maselc.sau o pozitie sociala dobandita pentru a umili maselc.sunt daruri dumnezeiesti terf elite, luate in deradere de catre noi. Un trap framos folosit pentru prostitutie, o voce buna folosita pentru cantece aiurea, o sanatate irosita prosteste...o avere sufleteasca neddruitd... sunt tot atatea bdtdi dejoc la adresa lui Dumnezeu... Care a mizat pe noi...ne-a dat viata...ne-a dat aceste daruri... si noi n-am facut nimic cu ele... 138 Da, e o nebunie sa mimezi sfmtenia...o viata intreaga...sa dobandesti demnitati in Biserica...in lumc.si sa te vedem, cu totii, in vesnicie, in fundul Iadului! E o drama . . .una vie . . . Si de nebunia asta suferim cu totii... pentru ca e nebunia inseldrii, a decadentei de care vrem sa scdpdm. Si nu trebuie niciodata sa ne mintim ca am scapat...de ea... Nu, iubitii mei, induhovnicirea nu poate fi plagiatd... pentru ca plagierea asta e comicd la culme ! Ea e reald, ea e treptatd, ea e abisald, ea e in toatd fiinta noastra, ea e o bucurie, o drama, un chin imens, o fericire inexprimabila, ea e in noi... saunue... Si cand e se vede prin aceea, ca Dumnezeu o inmulteste continuu. . .si nu o scadel Dumnezeu inmulteste sfintenia in noi, pe fiecare zi...si cine traieste acest lucru nu se teme decat de a iesi din comuniunea cu El, de a fi bdddran in relatia cu El si cu orice om! Am intrat in post in aceasta saptamana...ne indreptam spre mult sfioasa si prea delicata venire in lume, in istorie a Fiului lui Dumnezeu intrupat...si cine se simte Sfdnt si propriu lui Dumnezeu?! Cel care se umple de sfintenie pe fiecare zi, de sfintenia lui Dumnezeu, nu se poate simti vrednic de Dumnezeu... pentru ca sfintenia Lui ne mdreste continuu constiinta pacatoseniei noastre si a nevoii de tot mai multd delicatete, frumusete, voiosie duhovniceasca. Va doresc sa ne bucurdm intru Domnul in simplitate si cu inimd larga ! Cu omenia asta ortodoxa, a noastra, care nu se gandeste la sine.. .ci mereu la altul. . . Sa fim ca un colind de frumosi...maz" albi decat zapada si mai incdntdtori decat florile cele mai frumoase ! 139 Pentru ca Domnul vine, si Se face Prune pentru noi, ca sa ne invete ca inceputul vietii e curatia. Amin! 140 Predica la Intrarea in Bisericd a Maicii Domnului [21 noiembrie 2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 59 la intrarea in J past...praznicul de astazi ne vorbeste despre intrarea/ daruirea cu totul in slujire, despre asumarea deplina a voii lui Dumnezeu de catre Prunca Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. Pentru ca Prea Fericirea sa nu a intrat doar fizic in Templul iudaic de la Ierusalim, in forma eclesiala premergatoare Bisericii crestine, ci a 59 Predica scrisa in data de 18 noiembrie 2011. 141 intrat dorind cu totul implinirea fagaduintei parintilor ei. Intrare, Biserica si Maica lui Dumnezeu: sunt trei termeni crucialil definitorii pentru un crestin ortodox. Pentru ca adevarata intrare in Biserica se face prin Botez. Dar intreaga viata e un timp continuu de constientizare si asumare cat mai deplind a consecintelor sfmtitoare, indumnezeitoare ale Botezului in viata noastra. Si ca sd intri la Dumnezeu... trebuie sa te simti chemat de El, sa simti dorul de El. Si credinta noastra e plina de dorul de Dumnezeu, de nevoia presanta de afi cu EL.Aq a nu putea trai fdra El... Intrare. . .Unde? In Biserica. Si Biserica e privita aici ca ultima dorinta, ca dorinta prin excelentd a omului...ca locul de intdlnire cu Cel iubit. Imbisericirea de fiecare clipd e totuna cu dorul nostru de Dumnezeu. Prunca Maria, „roada fagaduintei" parintilor ei si „jertfa bine primita" de Dumnezeu [Mineiul pe noiembrie, ed. BOR 1927, p. 319], vine cu dor spre Dumnezeu, pentru a locui in Templu, in Biserica Sa, in intimitate cu El. Si cine intra... si rdmdne... in Biserica, cine e 5 5 ™ statornic in bucuria lui, in descoperirea lui Dumnezeu fata de el...nu mai vrea sd piece, sa se desparta de El niciodata. Si astazi prdznuim bucuria Prea Curatei Stapane, Nascatoarea de Dumnezeu, implinirea dorului ei de Dumnezeu, desi evenimentul acesta capital pentru intreaga umanitate s-a petrecut pe cand Maica lui Dumnezeu avea...J ani [Idem, p. 334]! Da, 3 ani... si nu 30 de ani, ca sa delibereze indelung, sa imparta firul in patru! 142 Pentru ca copilul stie sa decidd . . .pentru ca se decide cu toatdfiinta lui pentru bine... si nu doar cu mintea . . . Pentru ca omul nu e doar minte, ci omul e om cand cu totul doreste binele, frumosul, curatia! A fost adusa de Sfintii ei Parinti, Ioachim si Ana/ Anna, la Templu pentru ca astfel sa-si implineasca fdgdduinta pe care o facusera lui Dumnezeu inainte de nasterea ei. Si Sfantul Zaharia, arhiereul, spune acelasi Sinaxar, care era tatal Sfantului loan Botezatorul, „o a bagat in cele mai dinlduntru ale Bisericii, unde numai singur arhiereul, odata in an, intra" [Ibidem], adica in Sfdnta Sfintelor, sinonima cu altarul de astazi al Bisericii. Si Sfantul Zaharia face acest lucru in mod profetic, fiind luminat de Dumnezeu, pentru a arata ca adevdratul chivot al lui Dumnezeu este tocmai ea, cea care II va naste cu trup pe Fiul lui Dumnezeu. In secolul al 5 -lea dupa Hr, Nestorie, patriarh al Constantinopolului, alaturi de alti teologi ai vremii, au indraznit sa spuna hula ca Prea Curata Fecioara nu e Ndscdtoare de Dumnezeu ci ndscdtoare de Hristos, de om. Al 4-lea Sinod Ecumenic 60 1-a anatematizat pe Nestorie, si a reafirmat adevarul Bisericii, cum ca Pururea Fecioara Maria e Ndscdtoare de Dumnezeu, pentru ca din ea S-a nascut Fiul lui Dumnezeu intrupat, Care este Dumnezeu adevarat si om adevarat, cele doua firi ale Sale fiind unite in singura Sa persoand preexistentd. De aceea adevdratul credincios, ortodoxul, nu poate nega niciodata aceasta dogma mariologicd, adica adevarul ca Fecioara Maria e Maica lui Dumnezeu, e Ndscdtoarea de Dumnezeu. Si eel care intra in Biserica, intra si se inchind Icoanei Domnului si celei a Maicii Sale, 60 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Nestorianism. 143 pentru ca ea este reala Mama a lui Hristos Dumnezeu. Insa, dupa cum vedeti, pentru a fi Maica a Stapanului, Prea Curata Maica a lui Dumnezeu s-a pregatit din zorii vietii ei, de foarte devreme.. . De foarte devreme incepe pregdtirea pentru vocatia vietii noastre. Daca vrem preotie, daca vrem monahism, daca vrem casatorie, daca vrem performance muzicale, atletice, stiintifice...trebuie sa ne ajutam copiii sa mearga, de foarte devreme, pe calea lor, spre unde sunt condusi de Dumnezeu. Prea Curata Fecioara va locui in Sfanta Sfmtelor de la 3 ani si pana la 12 ani, „cu straina cuviinta, hranindu-se cu hrana cereasca de catre Arhanghelul Gavriil" [Ibidem], da, acelasi care ii va vesti bucuria intregii creatii. Si numai pentru un om fara intelegere duhovniceasca... prsLznicul de astazi e unul lip sit de importanta. Pentru ca astazi, de fapt, ne sarbatorim calea credintei, dorul nostru de Dumnezeu, tdnjirea dupa El . . .tdnjire care inseamna dezlipire de tot ceea ce ne desparte de El. Pentru ca avem aceeasi cale cu Maica lui Dumnezeu: calea curdtiei, a umplerii de vederea si de simtirea lui Dumnezeu. Si astazi ii cerem ajutorul pentru ca si noi sa intrdm la Dumnezeu... sau pentru ca si noi sa devenim locasuri ale Lui... sau sa ne bucurdm cu El intru cele din launtru ale noastre. Bucuria reala e o stare totald. E o stare care ne umple toatdfiinta. E tresdltare duhovniceasca. Si cand suntem bucurosi ne bucuram cu toate i y simturile noastre sufletesti si trupesti de Dumnezeu, de bogatia slavei Sale. Ca asta inseamna praznic: bucurie fara marginil Sa te bucuri in intelegere, in curatie, in rugaciune, in asteptarea lui Dumnezeu, in bucuria deEl. 144 Astazi ne bucuram de si impreund cu „Biserica Imparatului tuturor" [Idem, p. 320], cu Biserica Lui insufletitd, cu Maica lui Dumnezeu, de la care invatam ce e aceea o mama si cum ar trebui sa se comporte o mama fata de fiii ei. Caci de la cine altcineva am putea invata ce e maternitatea sifiliatial De la cine am putea invata ce e ascultarea si curdtial De la cine am putea invata cu ce sfintenie trebuie sa iubesti si sa doresti pe Dumnezeu? Si e normal ca acolo unde nu e reald dragoste de Dumnezeu sa nu fie nici reald dragoste fata de Maica lui Dumnezeu si fata de Sfintii si Ingerii Lui. Daca ne imaginam un Rai „doar" pentru noi...sau ca noi suntem „cei mai sfinti din istorie"...e normal ca nu avem nimic de-a face cu aceste milioane si milioane de Sfinti si de Ingeri ai lui Dumnezeu si, in primul rand, cu Maica lui Dumnezeu. Insa noi ne pregatim pentru conlocuirea vesnicd cu toti acestia si nu pentru un Rai in singurdtatea noastrd. Ne pregatim pentru vederea continud a celor iubiti de noi, pentru ca aici, pe pamant, ne-am intimizat cu ei, cu Sfintii lui Dumnezeu. Pe cine vedem cu foe aici...pe aceiasi ii vedem si in cer, pentru ca stau in slava Lui, a Celui care e Foe mistuitor. Astazi vine cea profetitd de Profeti si intra in Templu. Intra in Templu ca sa contemple pe Dumnezeul slavei...pe Dumnezeul Parintilor nostri, pe Cel care face minuni mari si neinchipuite, pentru ca „Lumina cea intreit stralucitoare", Prea Curata Treime, a aprins-o pe ea, ca pe o fdclie, in „Biserica slavei" Sale [Ibidem]. Vine in Biserica si II prevesteste pe Hristos [Ibidem]. Tocmai de aceea „astazi, [noi], credinciosii, [trebuie] sa ddntuim in psalmi si in cantari, Domnului cdntdnd si cinstind sfintit cortul Lui", 145 [Idem, p. 321] cortul eel sfintit fiind Maica lui Dumnezeu. Si nu dansam ca la discotecd in Biserica... ci ne danseazd sufletul de bucurie la slujba. O, da, auzind teologia slujbei, ce se spune la slujba, intelegem ce distantd este intre rdceala noastrd sufleteasca, intre picoteala noastra... si bucuria plind de entuziasm a Sfmtilor scriitori care au scris slujba! Adica se poate si altfell Se poate si altfel prdznui... nu uitandu-ne mereu la ce fac altii... ci la ce face Dumnezeu cu noi, in inima si mintea noastra. Pentru ca ceea ce conteazd din mersul la Biserica e ce face Dumnezeu cu noi, cum ne schimbd, cu ce rdmdnem in noi. Si pe nimeni nu intereseazd de cate ori am fost noi la Biserica, de cate ori ne-am spovedit, cate milostenii am dat...daca atunci cand trebuie sd spunem sau sdfacem ceva suntem oligofreni in cele ale sensibilitatii, ne fastacim, ne panicam sau pur si simplu dam din umeri. Ce suntem si ce-am fdcut cu noi se vede cand vorbim, cand facem ceva, cand ne angajam intr-o lucrare. Si noi am intrat de o saptamana in lucrarea postului...pe care o lucrdm zi de zi, in fiinta noastra. Postire pentru luminare. Postire pentru curdtie. Postire pentru imprietenirea cu toti. Postire ca revederel reevaluare de sine. Postire ca citire, ca ascultare de cevafrumos, ca bucurie de colind. Postire si iar doinire. Pentru ca trebuie sd ne doiniml sa ne spunem cu durere pacatele in fata lui Dumnezeu. Pentru ca o sa cadem, de nu stiu cate ori, si in postul asta. . .dar ndddjduim ! Nadajduim la tine, Prea Curata Stapana, sa ne ajuti noua, impreuna cu toti Sfintii si cu toate 146 Puterile ceresti, ca sa ne pocaim frumos si sa ne bucuram intru iertarea Domnului nostru! Postim, nadajduim, ne privim, ne doinim, ne iubim... Da, fie ca sa ne iubim, Doamne, pentru ca sa intram la Tine, in Biserica Ta, mereu cu suflet de sarbatoare. Amin! Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii[2011] 147 ■ «-' / ii'filW : --^A- / ■ \$ ■'7 # I : / 61 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' eel mai /« indemdnd lucru e sa fii tortionar si...lucrul care ne entuziasmeazd eel mai mult 5 orgoliul e sa fim „contabili de fapte bune". Daca sunt mai bogat ca tine, daca am o functie de conducere si tu esti subsecventul meu, J > 5 5 ~ daca sunt mai sdndtos ca tine... si cu forta fizica 5 5 mai mare decat tine...mi-e foarte usor sa te 5 umilesc, sa te port prin tribunale, sa te desconsider, sa scornesc tot felul de lucruri mincinoase la adresa ta. . .pentru ca stiu ca tu esti vulnerabil, esti slab. . . Si devin tortionarull cdldul tau...prin tot ceea ce fac. . .pentru ca stiu ca am ceea ce nu ai Predica scrisa in data de 22 noiembrie 2011. 148 tu...si, mai ales, pentru ca imi place... sa te vad cum suferi, cum nu ai ce manca, cum te tarasti, de pe o zi pe alta, cu tristetile vietii in spate. . . Sunt calaul care te asurzeste cu muzica proasta, sunt nesimtitul care iti face zile fripte la serviciu pentru ca sunt seful tau, sunt sotia ta care nu te asculta, sunt rudele tale care nu te baga in seamd... sunt anonimul care te calca pe zebra... sunt eel pe care l-ai votat... si ai ramas cu buza umflata . . . Si sunt tortionar. . .numai pentru faptul ca am ajuns intr-un post de conducere pe care nu-1 merit... si in scaunul caruia nu stiu cum sa reactionez ca un domn... si sunt ceea ce sunt eu de toata viata mea: o bruta. 5 Tortionarul se bazeaza pe ascendentul sau fata de altii ... si nu pe sine. El ii corupe pe altii prin spaga pe care o cere... pentru o semnatura, pentru o inchidere de ochi. . .pentru un matrapazlac. El corupe prin functie . . .si nu prin persoana sa. Pentru ca, in sine, el e o nulitate . . .dar una cu functie in stat. Contabilul defapte bune e lupul moralist. El pare un om de cinstel admirabil... pentru ca il cunosc atatia, a facut atatea, este in diverse comisii, asociatii si institutii...indiferent de cum 7 5 5 5 este el in inimalui... Dar contabilul defapte bune nu e numai „cel al lumii", ci si „omul Bisericii", care se lauda tot timpul cu ceea ce a facut... dar nu dovedeste niciodata cine este. Si omul valoreaza prin prisma a cine este in fata lui Dumnezeu, in primul rand, prin cine este datorita relatiei cu El. Caci cum altfel am putea sa le intelegem pe „cele cu neputinta" 62 , cum am putea sa intelegem de neimaginatull paradoxalul mod al relatiei cu 62 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/26/predica-la- duminica-a-30-a-dupa-rusalii-2010/. 149 Dumnezeu, daca nu am fi cu El ci doar ne-am contoriza faptele facute „in numele Lui"? Astazi exista gdndul extremist, in mintea multora, ca monahism inseamna doar sa mergi la manastire, sa te supui tuturor ascultarilor manastiresti si prin asta implinesti v. 22 al Evangheliei de astazi. Si, ca o prelungire a acestuia, exista alt gdnd prostut, acela ca monahismul ortodox reprezinta singura modalitate de sfintire a omului...reducandu-se Biserica la spatiul manastirilor...iar societatea larga si Bisericile ei ramanand in afara acestui „singur mod de a fi" al Ortodoxiei. Insa lucrurile stau altfel...pentru ca adevarul nu e reductionist. . . Biserica, cu toata sfintenia si rectitudinea ei, nu e prezenta numai in manastire... ci e prezenta pana in ultimul cdtun si in ultima casd... si in ultima persoand botezata ortodox si care trdieste in harul lui Dumnezeu. A reduce Biserica Ortodoxa la Manastirile ei inseamna a-i nega universalitatea si vocatia transfiguratoare, indumnezeitoare pentru intreaga umanitate si creatie. Dar, pe de alta parte, a minimaliza aportul si vitalitatea Manastirilor la viata Bisericii inseamna a privi secularist lucrurile, pentru ca scopul fiecaruia dintre noi este acela de a ne dezlipi de lucruri, de a ne dezlipi interior de lucruri...si nu sa inotam, pana in gat, in materie si in placeri. Pe baza Evangheliei de astazi [Lc. 18, 18-27] insa, deducem faptul ca viata monahald sau viata mireneascd nu sunt importante in primul rand pentru locatie ci pentru intensitatea vietii duhovnicesti. Ca eu ma nevoiesc in munti ca sihastru...sau sunt preot... sau sunt monahie... sau traiesc la Brasov sau la Piatra Neamt si sunt cdsdtorit, sunt familist nu sunt lucruri mdntuitoare pentru mine prin ele insele. 150 Ci mdntuirea e cu dovezi, cu dovezi de induhovnicire . . .indiferent daca sunt preot, monah, copil, profesor universitar, femeie casnica, pensionara sau persoana cu handicap. Mantuirea e realitate personald... si nu fapte insiratepe atdl Si ce credem noi azi, despre contorizareal numdrarea faptelor bunc.pe care le vedem ca pe o comoard pe care o purtdm in spate sau pe care Dumnezeu ne-o depoziteazd in cer, pentru ca numdrd continuu toate faptele noastre bunc.ca urmare a intelegerii literale a expresiei „comoara in ceruri" [v. 22]... credea si arhontele de azi, din Evanghelie. De aceea vroia sa stie ce mai trebuie sa faca...ce fapta buna sa mai facd... pentru ca Dumnezeu sa o stivuiascd in cer pentru el. . .si cand o veni moartea...sa o gaseasca acolo: intactd... si numai pentru el. Insa Domnul ii spunc.si ne spune... despre lasarea a toate... si despre urmarea Lui si nu ii incurajeaza lista de fapte bune vazute ca „arhiva personala de sfintenie". Si atat monahii cat si mirenii au lucruri. Monahul renuntd la familia lui, la ce are in mare parte .. .Insa la manastire are lucruri, munceste, primeste salariu...si are ce manca...f« comparatie cu multi scapatati ai zilei...care traiesc mult mai prost decat monahii. Si exista monahi mai bogati decat mirenii... dupa cum exista mireni mult mai bogati decat sate si orase intregi. . .bogatia in sine nefiind o povard.. .pentru ca nu o cari in spate. Ceea ce e o povard... o adevarata povard e alipirea de lucruri, de persoane, de moduri de a fi...care ne predispun la dorinta de a pdcdtui mai mult decat ne-am putea inchipui. Care e insa starea de echilibru in toate acestea? Cum sa se comporte monahul fata de ale lui si mireanul de ale lui? 151 Daca te arati impasibil, indiferent fata de familie, fata de societate, fata de lucrurile necesare 7 5 7 5 vietii arati ca esti iresponsabil si neomenos pe langa ascetic, necrutator cu tine. Daca insa te duci la orice sindrofie, faci compromisuri interioare unul dupa altul, cu tot felul de oameni care nu au nici in clin si nici in maneca de-a face cu tine. . .ajungi un relaxat, un om de lume, un patimas notoriu. Cum impaci rigoarea ta interioard cu buna dispozitie pentru altii? Cum impaci dorinta ta de linistire si de adancire in rugaciunc.cu iesirea la opera, la film, la un recital de poezie? Cum impaci dusul la serviciu cu dusul la Bisericdl Cum impaci vestimentatia ta cu vestimentatia tot mai iresponsabild a altora? Daca esti contabil de fapte bune... nu le vei impdca niciodata. Pentru ca eel care le impacd e eel care isi agoniseste mereu experienta duhovniceasca pentru ca e un om duhovnicesc, lipit de Dumnezeu prin harul Sau. Putem merge cu Dumnezeu la film, la opera, la Biserica, la biblioteca, la cumparaturi, pe strada, in casele oamenilor, la spital, in penitenciare. . .putem sa stam de vorba cu oricine. Putem merge oriunde daca sintetizdm totul, daca folosim tot ce traim si intelegem spre luminarea si addncirea noastrd in cunoastere, in sensibilitate, in daruire, in omenie. Daca suntem un burete plin de dorul de Dumnezeu, daca suntem o inimd fierbinte pentru Dumnezeu, o minte atentd si binevoitoare fata de toti si interesata, in mod profund, de orice noutate, miscare, tendintd a umanitatii... orice experienta se converteste in platina experientei teologice. Teologia este viata noastra clipd de clipd. Ea este ceea ce Dumnezeu ne spune cand citim o carte, 152 cand vorbim cu un om, cand privim un film, cand auzim o stire. Teologia e libertatea cu care ma iubeste Dumnezeu pentru ca eu ma darui Lui in tot ceasul si secunda... pentru ca El sa facd in mine lucrarea Lui. Da, e cu neputintd sa gandesti ce face Dumnezeu cu oamenii care I se daruie Lui, pana nu te darui Lui...ca. sa vezi ce minune de om face din tine! El face din noi oameni noi... si nu faptele noastre, puse una langa alta, ca un sir de margele! Daca rugaciunile, posturile, cartile mele n-au ajuns la Dumnezeu si, ajungand la El, El nu m-a fdcut altul, ce folos am eu din viata meal Si daca par drept, sfant, frumos, marinimos, viteaz, neinfricat numai oamenilor...dar Dumnezeu nu ma cunoaste, nu ma cunoaste din intimizarea cu El, din apropierea de El, din spusul la ureche al vietii mele. . .ce folos am? 5 Stiti faptul, fara indoiala, ca multi eretici si pagani au fapte imense, admirabile, au vieti pline de dramatism si de vitejie spirituals. Colectii teologice patristice imense scrise si editate de eterodocsi, hindusi care tin posturi extreme, musulmani cu o rdvna uluitoare pentru credinta lor, preferand moartea si sa omoare pentru ea, pietate catolica sau protestanta sau neoprotestanta uluitoare.. .vedem la tot pasul. . . Insa...nicio astfel de ravna improprie Bisericii lui Hristos nu avem in calendarul nostra. Ravna autenticd e rdvna plind de adevdr. Sfintenia e plind de adevdr, de adevdrul integral al Ortodoxiei. Si asta e diferenta: putem fi admirabili ca oameni de constiinta si de morala, ca oameni de caritate, ca oameni care salvam de la delfin pana la pdduri virgine . . .insa, in acelasi timp, sa nu avem nimic de-a face cu viata ortodoxa, cu indumnezeirea si sfintenia Bisericii. 153 Insa sfintenia nu e strdind de nicio dorinta bund a umanitatii. 5 Mdretia intelectuald si morald a celor din y 5 afara Bisericii trebuie sd ne umileascd si sd ne intdreascd in nddejdea ca Dumnezeu are grija si de ei si de noi. Ca sa evanghelizezi pe cineva fara cultura si alfabetizare. . .trebuie sd il instruiesti mult timp. Insa pentru cineva care a inmagazinat zeci de biblioteci, care stie multa teologie, multa cultura... dar este eterodox...e nevoie de exemplul viu, de exemplul tau viu, de faptul de a fi o icoand pentru el...adica sd fi citit si tu tone de bibliotecd . . . si sa le poti explica, in mod viu si iluminator . . . pentru el... care crede ca stie... dar inca n-a inteles lucrurile importante, mantuitoare. . . Adica nu avem nevoie doar de conferinte pentru tineri... ci si de conferinte pentru copii, pentru mame divortate, pentru vaduve, pentru muncitori pe santier dar si la computer, pentru savanti si nebuni, pentru prosti si inselati, pentru eretici si pdgdni, pentru drogati si posedati. O, da, o Biserica vie este o Biserica eficientd ! Biserica vie... este eficientd prin cat ilumineazd si sfinteste. i J y y Biserica vie nu e o statisticd ci o iradiere continud de viatd dumnezeiascd. y Iar in ea tortionarii si contabilizatorii de sfintenie sunt putini pentru ca se simt penibili. Acolo unde dorinta principals e aceea de a sluji, de a tejertfi, de a iesi in intdmpinarea altora, de a pune in lucrare darurile lui Dumnezeu din viata ta. . .nimeni nu mai asculta inchipuiri de sine. Insa cand Biserica e atipitd in buna parere despre sine... cand se gandeste la ce ii mai lips este... diiunci nu poate da o mdrturie credibild despre viata cu Dumnezeu... pentru ca nu o intereseaza aceasta de fapt. Si acesta e motivul pentru care la Biserica, in timpul slujbei sau dupd slujbd, raspadim barfe, cancanuri, fobii de tot felul...si nu ce ne-a mai luminat Dumnezeu despre una sau alta, vreun 154 comentariu la o carte, vreo descoperire importantd facuta de catre noi, vreofapta de constiinta. Si, la urma urmei, raspandim ceea ce suntem si facem. De aceea, ceea ce pare cu neputintd la noi, care nu incercam sd ne miscdm din loc spre Dumnezeu e cu putintd imediat la Dumnezeu...Care revarsa lumindri si har fdrd mdsurd, ca dar viu, neaparat pentru fiinta noastra avida de cunoastere, de bucurie, de impacare, de frumusete. Dumnezeu sa ne imbogateasca in dor de Sine si in inimdpasnicd. Amin! 155 Predica la pomenirea Sfantului Apostol Andrei [30 noiembrie 2011] 156 fin Iubiti frati si surori intru Domnul , nici acum 2.000 de ani...oamenii secularizati, imbdcsiti de teluric, nu credeau ca propovaduirea a o mdnd de oameni, toti Ucenici ai lui Hristos, o sa aiba un astfel de impact universal si o sd ddinuiel Nici atunci nu i-au creditat cu prea multd incredere pe Sfintii lui Dumnezeu...iar ei nu s-au uitat la imensa populatie ostild sau indiferentd din jurul lor. Caci daca ar fi pactizat interior cu torpoarea din jur, daca s-ar fi gandit ca o sd vind o ceata de Ingeri ca sd lefacd slujba, asa, in locul lor, Sfintii Apostoli n-ar mai fi batut pamantul in lung si-n lat pentru vestirea adevdrului si a mdntuirii care vine din Evanghelie. Adevarul e contiguu cu mantuirea. . .pentru ca el naste sfintenia, care e sdldsluire a slavei lui Dumnezeu in cei care I se inchina si II slujesc pe El in mod drept/ cu adevarat pe Dumnezeu pentru ca sunt plini de tot adevarul Sau. Caci cum ai crede adevarul lui Dumnezeu doar partial? Cum sa te bucuri doar pe sferf! Cum sa crezi ca esti intreg. . .daca nu ai toate membrele/ madularele care te fac sa fii om deplinl Adevarul Vechiului Testament se face si mai evident in Noul Testament iar Cel care grdise prin Profeti ne vorbeste, in Evanghelie, in trup, ca Dumnezeu intrupat. Dumnezeu adevarat si om adevarat, ambele firi ale lui Dumnezeu Cuvantul intrupat fiind unite in aceeasi persoana a Sa, preexistenta, vesnica. Si ambele Testamente, impreuna cu Traditia si slujirea continua a Bisericii, sunt ochii prin care noi II vedem pe Dumnezeu, cunoastem adevarul Lui si ne imbogatim de imensitatea slavei Lui. 63 Predica scrisa in data de 26 noiembrie 2011. 157 Predica, iubitii mei, este o introducere in relatia cu Dumnezeu...dar ea, aceasta relatie cu El, 5 ~ i 7 e sacramentala, e liturgica, e duhovniceasca, e teologica, e imnica, e confesiva, e iconica, e existentiala, e clipa de clipa. Predica te imbie sa gusti din tacerea si pacea lui Dumnezeu si sa te bucuri de El, Cel euharistic, de Icoanele Lui, de adevarul Lui, de cantarile adresate Lui, de faptele care ne unesc cu El si ne fac sa ne dezicem de rdu, de adversitatea fata de Binele personal. A incerca doar una dintre unirile cu El inseamna a ne priva, fara discernamant, de totahtatQa. frumusetii bisericesti a lui Dumnezeu. Frumusetea Lui Dumnezeu ne inunda din Sfanta Euharistie dar si din Sfanta Scriptura. Icoanele Lui ne strdlumineazd cu frumusetea Sa, dogmele Lui ne umplu de curdtia si dreptatea Sa, iar creatia Lui, ca o icoand intelegdtoare, contemplative, ne unifica mintea ca sd ne unim cu El, cu Unicul si Primul. Da, nici Sfantul Apostol Andrei, Evanghelizatorul, Parintele nostra, Apostolul nostra, nu a fost crezut de multi...si a fost minimalizat . . .batjocorit. . .izgonit. . .famat! . . . Insa el nu a luat aminte la vorbele lumii fdrd Dumnezeu... ci la glasul Lui, al Celui care le-a spus sd indrdzneascd, pentra ca El le-a dat lor, Apostolilor, putere preadumnezeiasca, puterea haralui Sau, ca sa calce peste prostia, satanizarea, idolatria, nesimtirea si nesfintirea lumii. Si anul trecut am vorbit despre viata lui 64 . . .si despre locurile pe unde el a propovaduit...iar anul acesta, dupa cum bine va amintiti, pe 24 octombrie 2011, prin preacinstitul sau cap, Sfantul Andrei a fost la Bucuresti 65 ...si credinciosii romani au venit 5 5 5 cu mult entuziasm ca sa i se inchine. 64 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/ll/29/predica-la- pomenirea-sfantului-apostol-andrei-cel-dintai-chemat-la-apostolat-30- noiembrie-20 1 0/. 65 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/10/24/sfantul-apostol- andrei-la-bucuresti-24-octombrie-2011/. 158 In viata... si dupa moarte, ca unul mereu viu . . . Sfantul Andrei evanghelizeaza, evanghelizeaza cu aceeasi indrazneala dumnezeiasca, si e primit cu aceeasi reticenta, indiferenta de catre multi...dar si cu multa iubire si 5 3 5 5 frumusete de catre cei credinciosi. 5 5 Adica: la fel ca atunci. . .e si acum! 5 Cei care simt mirosul spre viata al slavei lui Hristos se schimba, se innoiesc in simturi. . . Inteleg rostul vietii... inteleg decadenta lor, stricaciunea din ei insisi, pe care patimile, pe care le-au cultivat, au adus-o...si de aceea aufoame de innoirea vietii. 5 Sufletul se innoieste continuu . . .si are nevoie de spalare pe fata continual Oricand ne spurcam, ne intinam...trebuie sa ne spalam . . . Sufletul si trupul se spala cu har daca se innamolesc cu pacate. Si in Casa slavei Sale, in Biserica Sa, impodobita de Dumnezeu cu sfmtenie prea minunata, oamenii se spala ca intr-un lavoar imens, ca intr-o baie imensa...si curdtia lui Dumnezeu este frumusetea noastra, e haina care ne tine de cald si care ne intareste, ne da curaj in fata bolilor, a dezamagirilor, a tristetilor, a indoielilor si a nesocotirii noastre in chip si fel. O, nu, nu sunt doar metafore ! Ci poezia acestei sfintenii care ne inunda ne da sa vorbim frumos, delicat despre imbratisarea pe care ne-o face Dumnezeu prin Sfintele Sale slujbe, pentru ca ea e reald, e covarsitoare, e netrecdtoare in noi, pentru ca e mireasma vietii Lui spre o tot mai mare viata duhovniceascd. Unul o simte, o gusta, o intelege tot mai mult...pe cand altul nu o simte, nu o crede...se invartoseaza tot mai mult. . .neaga cu ardoare. . . Insa negarea harului lui Dumnezeu e un chin, e o pldcere dureroasd, sfasietoare, care ne face tot mai urdti sufleteste, tot mai dezagreabili la nivel moral. 159 Pe de o parte, te crezi zeu, nu vrei sa dai nicio intdietate cuiva, vreunei alte fiinte in viata ta, te crezi al tau, profiti de tine, incerci sd uiti ca esti trecator ca si o gaza...iar, pe de alta parte, incerci sa faci din viciile tale un mod de a-ti suporta viata. Insa curvia, betia, drogul, violenta, vanitatile de tot felul nu te scapd de frica, de neimplinire, de teama, de insucces, de urat, de suferinta, de moarte...de lad... O fried cocosantd si o neimplinire delirantd sunt tot bagajul tau de ateism, de solipsism prozaic. Pentru ca tu te crezi singurul important si singurul viu numai in mintea to... in timp ce realitatea e mult mai pragmaticd cu tine. Realitatea Sfantului Andrei era de un pragmatism al indumnezeirii cuceritor. Cuvintele predicilor lui te invitau la un nou mod de viata, la un mod de viata teologic...ca.YQ iti aducea nu doar implinirea interioard momentand . . . ci sanctificarea/ indumnezeirea trupului si a sufletului tau. De aceea, predicile nu sunt vorbe frumoas e...ci, in primul rand... adevdruri care te transfigureazd, care te innoiesc ontologic, care te fac sd II imbrdtisezi pe Dumnezeu cu toata fiinta ta. Si onlineul este spatiul in care predica transfiguratoare isi gaseste o casd perpetud, o biblioteca portabila. . .care ne face sa o auzim. . .sa o reauzim... pentru ca sa ne lamurim nu numai crezurile dar si sentimentele si vomto...intreaga viata, intreaga determinare...insufletirea pentru afi viu... si pentru a fifrumos impreuna cu Dumnezeu si cu oamenii si cu toti Ingerii Lui. Caci dupa cum observati nu e de ajuns sd stii ce trebuie.. .ci e nevoie sd si faci ce trebuie. Si ca sa fii omul lui Dumnezeu trebuie sd te zbati sd fii frumos in gandurile, in sentimentele, in toate faptele tale. Da, nu reusim clipa de clipa sd fim frumosil Secretul insa al rezistibilitdtii in duhovnicie e acela de a nu te lasa convins de faptul ca urdtenia e adevdrata noastrd frumusete. 160 Nu, urdtenia spirituald, adica pdcatul, nu e frumusete, oricum s-ar chema pacatul acela! Si oricum 1-am masca noi, oricum 1-am schimba ca sa sune mai putin contondent . . .el, pacatul, ne desfigureazd fata precum loviturile unei bate de oina 6 . Insa frumusetea trebuie sa se impdnzeascdl Adevarurile Lui trebuie mdrturisite, pentru ca ele infrumuseteazd lumea. De aproape 5 ani de zile, Teologie pentru azi incearca sa infrumuseteze oamenii, sa-i umanizeze prin cultura si sa-i spiritualizeze prin teologie. Nu suntem singuri la nivel online... dar nici prea multi nu suntem! Insa modul nostra, al celor care cream online in Ortodoxie, mai mult sau mai putin profesionist, mai mult sau mai putin intelept, schimba mentalitatile. Le schimba in bine. . . Pentru ca una e sa nu vezi nimic despre credinta, despre Sfmti, despre framos...si alta e sa descoperi si sa privesti oaze de bucurie, de curaj framos, de dedicare la nivel online... unde se cresc altfel de valori decat cele plezirist-consumiste . In cinci ani s-au schimbat enorm de multe la nivel online. Aici, in directetea curentd . . .nu traim „virtual", nu traim „ipotetic"...ci cu toatd fiinta si in mod imediat. Iar cei care se uita astazi la online...^ cum se uitau bunicii nostri la aparatul de radio... la inceput. . .vor intelege cu timpul ca cei care vorbesc la radio, cat si cei care vorbesc cu ei la telefon. . .cat si cei care scriu pentru ei in online sau editeaza imagine la TV au maini si picioare, au suflet si viata, ca sunt reali. . .si nu fantasmagorici. Avem nevoie de respectul, ajutorul si prezenta dumneavoastra pentru ca sa ne imbogatim reciprocl A da cu pietre... in mana care va intinde masd zi de zi, in eel care va da mdncare pentru 66 Idem: http://www.artimex.ro/ro/doina.htm. 161 suflet . . .inseamna a va ucide proprii pdrinti duhovnicesti, care va hranesc cu idei, cu viata, cu chintesenta interioritatii lor. 5 5 Si cand a venit Sfantul Andrei la noi, in Bucuresti, cand a revenit in Romania... prin preacinstitul sau cap...cei care ne-am atins cu trupul si cu sufletul nostru de iradierea prezentei sale duhovnicesti... am constatat identitatea dintre adevdr, bucurie si comuniune. Adevarul ne uneste, el ne bucurd, ne entuziasmeaza si el creeaza comuniunea duhovniceascd intre mii, milioane de persoane. Cuvintele mele pot ajunge la milioane de persoane fiind online... si eu ma impartasesc de cuvintele altora, a mii de oameni, din care cresc si ma dezvolt intelectual, moral, sentimental, volitional, caracterologic. Toti cei pe care ii citesc, ii vad, ii simt, ii cunosc ma ajuta sd fiu altul... semn ca am nevoie de toti ca sa fiu mereu altul. Si prietenul, si dusmanul, si necunoscutul meu ma fondeazd intr-un fel anume, mai gentil sau mai dureros . . . Eu sunt in comuniune cu toti. . .chiar si atunci cand eu nu mai vreau sa accept aceasta comuniune... aceasta legdturd a mea cu toti ceilalti...prin aceea ca toti suntem creatia lui Dumnezeu. Si demonii si oamenii potrivnici lui Dumnezeu au aceeasi existentd si viata primite ca dar, ca si noi, numai ca ne diferentiaza cefacem cu viata noastra. Si Sfantul Andrei ne spune ce a fdcut el din viata lui: o frumusete unicd si iluminatoare pentru intreaga istorie a umanitatii. Iar daca alegem sa fim sclavii unor principii utilitariste suntem o marfa si unelte de lucru...pe cand, daca alegem sd ne sfintim viata, cu toate eforturile si traumele pe care le implica acest demers eclesial, ajungem frumuseti ontologice, 162 faclii vii ale Imparatiei netrecatoare a lui Dumnezeu. Si binecuvantata este Imparatia Lui, cea preavesnica si netrecatoare, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! 163 Predica la Duminica a 27-a dupa Rusalii[2011] 67 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 Evanghelia de astazi [Lc. 13, 10-17 68 ] se ocupa cu intrebarea: cum trebuie sa ne petrecem sarbatorile? Sau cum trebuie sa fie sarbatorile noastre, ortodoxe, in asa fel incat sa simtim si noi ca ne 7 5 5 5 priesc pe de-a-ntregul? Adica trebuie sa ne cocosam tot timpul spinarea carand genti cu alimente si cadouri, sa facem 10 feluri de mancare si sa nu vedem pe unde trece vremea, sa mergem in Egipt, la soare si sa ascultam colindc.sau la schi si sa ne rupem gdtul pe-acolo? Exista si varianta nefardatd: stai acasa, tii la salariu si pensie, mai inchizi caloriferul sau faci foe mai putin...mananci fara nazuri...si te duci sau nu...\a Biserica, dar stii ca e Nasterea Domnului, "5 > ~ ca sunt zile de sdrbdtoare, ca acum lucrurile sunt altfel... Predica scrisa in data de 29 noiembrie 2011. ' A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/03/predica-la- duminica-a-27-a-dupa-rusalii-20 1 0/. 164 Sarbatoarea de acasd... cu statul la televizor sau la computer si cu dusul la Biserica... ceva colinde. . .ceva milostenie si un dus la cimitir. . .cred ca e majoritard in Romania. Si pentru aceasta sdrbdtoare . . .invatam de la Domnul...ca binele, deschiderea generoasd si iertdtoare e lucrul capital pentru ca sa ne simtim bine sufleteste. Faptul de a vrea binele si de a ne impdca cu toti, in primul rand cu Dumnezeu in inima noastrd, tfundamentul sarbatorii. Pentru ca Domnul mergea in sabatel in zilele odihnirii duhovnicesti la Biserica si acolo facea bine, vindeca, ierta, mantuia pe cei care erau tinuti in robiel in captivitate de catre demoni. Asa ca raspunsul la intrebarea initiald e acesta: sarbatorile trebuie trdite eclesiall bisericeste si cu atitudinea interioara a celui care vrea sd facd binele si sa lase urme frumoase in viata lui...caci zilele noastre sunt putine si triste.. . Dar nu e de ajuns mersul la Biserica. . .si nici legitimarea noastra ca oameni religiosi... daca pe premise teologice, ca mai marele sinagogii de azi, cautam pretexte pentru neiubire, pentru neintrajutorare, pentru excluderea de la bucurie a altora. Pe de alta parte, exista sdraci reali in Romania, falsi saraci, oameni demni si bogati sdraci. Saracii reali sunt oamenii pe care, eel mai adesea, nu ii vedem... pentru ca ei chiar sunt de plans. Sunt singuri, grav bolnavi, abandonati, batrani sau copii, cu diverse grade de handicap si, mai ales, de tristete. . . Ii vedem, eel mai adesea, pefalsii saraci, pe cei care au transformat cersetoria intr-o meserie, si care isi numdrd banii la sfarsitul zilei. . .si, cu cei cu care mai rdmdn, dupa ce isi platesc codosii cersetoriei, traiesc insolent de bine, multi dintre ei... Romanii demni sunt cei care isi platesc taxele si impozitele la zi... chiar daca nu ii dau banii afara din casa...care sunt responsabili pentru 165 fiecare fapta a lor, care muncesc de dimineata si pana-n noaptc.si carora le e rusine sa ceara ceva cand nu au.. .pentru ca stiu valoarea muncii. Bogatii sdraci sunt cei care, pe masura ce sdrdcesc si se schimonosesc la nivelul sufletului...isi mai iau o masind... desi mai au noua... si mai derapeazd putin la TV sau printr-un ziar. . .chit ca si pana acum i-am mai vazut in aceste ipostaze prozaice.. . Faptul ca Domnul se opreste cu privirea.. .pe trupul unei femei posedate de 18 ani, de un demon ce o garbovise, o adusese de spate, o rablagise inainte de vremc.si o cheamd la El...este esential de inteles intr-o relatie. t 5 Pentru ca numai cand privesti in mod profund oamenii...intelegi ce probleme au si ca vizavi de astfel de probleme trebuie sa te comporti cu seriozitate. Nu poti sa te duci cu gura plind de rds... in casa unei vaduve, a unui suferind, a unui om cu probleme sufletesti si trupesti...dupa cum nu poti privi cu arogantd pe un om aruncat in gunoaie, in zdrente! Nu intri intr-o relatie cu supozitia ca stii cine este eel din fata ta. Nu te duci la om cu texte din Scripturd . . .ci cu ceea ce ai devenit tu datorita relatiei cu Dumnezeu. Si nu transformi sarbatoarea intr-un simplu ritualism (merg la Biserica, ascult n-ascult, inteleg nu-nteleg...am fost acolo si gata!), pentru ca sarbatoarea e bucurie, e implinire, e revdrsare de umanitate, de umanitate transfiguratd in jur. De vreo trei secole oamenii pre si postmoderni vorbesc despre iluminism si despre umanism . . . despre maniere elegante . . . despre etichete sociale si cerebralizarea comportamentului .. .despre echitate si coresponsabilitate .. .si oamenii sunt tot mai animalici in comportamentul lor. 166 De ce? Pentru ca lozincile ideologice nu sunt decat un travesti. Parem mai domni...ca sa nu fim amendati si aruncati din culcusul nostru. Parem mai doamne .. .pentru ca sa nu ne cocolosim buna imagine sociala. . . Dar patimile noastre sunt vii, o, Doamne, cat de viil Ele, patimile, nu sunt nici umaniste, nici rationale, nici benefice social, nici semne de noblete, nici inlesniri pentru o viata mai buna... ci lipsd de bucurie, neimplinire, raceala, singuratate, frica... Tocmai de aceea, mai marele sinagogii a trecut pe citate . . .pe foe automat impotriva esentei sarbatorii, adica a facerii de bine, a bucuriei interioare, cand a fost pus fata in fata cu eliberarea de tristete, de demonism, pe care o facuse Insusi Stapanul intregii existente. Cu alte cuvinte: sa rdmdnd handicapatii cu handicapul lor, sa ramana tristii tot tristi, nemangaiatii tot nemdngdiati, oropsitii sa ramana cu greutdtile lor... si sa ne bucuram la Biserica doar noi, astia frumosi, cu bani si cu nesimtirea pana-n nori! Tristete geloasa pe binelefacut altora. Daca ii merge bine... si mie imi merge raw...atunci sa ne meargd la toti la fel de raw. aceasta e non sdrbdtoarea ! Non sdrbdtoare despre care Domnul ii mai vorbise ierarhiei evreiesti, cand ii spusese ca voi aveti cheile teologiei in mana si nici voi nu intrati dar nici pe altii nu-i lasati sa intre. Nici pe altii nu ii invatati cum sa trdiascd dumnezeieste... daca voua va sticlesc ochii dupd bani si dupa viata in huzur. Cei care au vazut minunea...nu au fost de acord cu ea in inima lor... pentru ca nu o doreau izbavita de boala demonizarii pe femeie. 167 Si de aceea si Domnul a vorbit cu durere despre fdtdrnicia lor proverbiala... pentru ca nu doreau nici pentru femeie si nici pentru ei izbdvirea de pdcate. Si cine nu doreste sd se vindece de pdcate. . .nu poate sd se bucure cand ii vede pe altii umplandu-se de tot mai mult bine si de cunoastere duhovniceascd. Sarbatoarea vine, poti sa ai de toate... sau sa nu ai prea multe.. .dar daca nu te bucuri de ceea ce e frumos, slant, curat, minunat...si nu cauti, cu toata inima, bucuria lui Dumnezeu in comuniune cu intreaga umanitate si cu tot cerul... sarbatoarea nu te imbogdteste, nu te face mare la inima. . . Schimburile de scrisori, de cadouri, vizitelc.trebuie sa exprime frumusetea noastra interioara, gandurile noastre de bine... si nu diverse meschinarii. Ele trebuie sd ne apropie... si nu sd ne despartd si mai mult. Si nu ne vom rusina de binele facut altora si nici de respectul vizavi de altii si nici de recunostinta pentru cei care ne-au facut bine, daca nu vom abdica de la binele facut ca respiratie zilnicd. Amin! 168 Predica la pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei [6 decembrie 2011] Iubiti frati si surori intru Domnul 69 Sfantul Nicolae, Pdrintele milostivirilor...QstQ patronul duhovnicesc al platformei noastre, Teologie pentru azi 10 , pentru ca acum 5 ani de zile...incepeam aceasta lucrare invdtdtoreascd la nivel online tocmai in ziua sa de pomenire, pe 6 decembrie 2006. A trecut timpul. . .si am inteles ca rolul nostru e acela de a darui mai mult decdt primim . . .ca rolul nostru este acela de a uimi prin mdretia ddruirii si prin constanta muncd de creatie. Predica scrisa in data de 1 decembrie 2011. ' A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/. 169 Insa creatia noastra nu este o luare la intrecere cu cineva...ci o iesire de constiintd spre toti, o iesire in intdmpinarea tuturor...o intampinare de suflet pentru toti cei care au nevoie de niste prieteni reali. Si cred ca Dumnezeiescul Nicolae ne-a condus spre o tot mai echilibratd perspective a intdmpindrii tuturor...in ciuda tuturor obstacolelor care au aparut intre timp. Cine este Dumnezeiescul Nicolae si de ce bunatatea sa a ajuns proverb iala...p O 5 5 5 Iar daca nu simti sa faci nimic pentru a repara o relatie... inseamna ca a fost o pseudo relatie.. .de care a/ sedpat... pentru ca in cadrul ei vd minteati reciproc. 172 Va multumim tuturor pentru sprijin si pentru fidelitate .. .si va dorim numai bine. Amin! 173 Predica la Duminica a 2 8 -a dupa Rusalii[2011] 71 Iubiti frati si surori intru Domnul , dupa praznicul fara bucurie . . .Evanghelia de azi [Lc. 14, 16-24 ] teoretizeaza pe marginea cinei fara participant . Pentru ca o parte dintre oamenii religiosi aflati in sinagoga nu s-au bucurat de vindecarea demonizatei cocosate de 18 ani...dupa cum la Cina cea prea mare a Imparatiei lui Dumnezeu, cei chemati n-au vrut sa vina din diverse motive puerile... si cu totul improprii chemarii. Si a cui si care chemare? Chemarea lui Dumnezeu la bucurie. Pentru ca Omul din parabola de astazi, acest Preamilostiv, Care i-a chemat pe multi . . .adica. pe toti la Imparatie...S-a vazut refuzat de foarte multi intr-un mod patimas, prefacut, mincinos. . . L-au refuzat si II refuza...pe Dumnezeu in mod ipocrit si irational. Pentru ca nu exista niciun motiv plauzibil, nicio ratiune sanatoasa pentru care un om...poate 71 Predica scrisa in data de 6 decembrie 2011. 2 A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/10/predica-la- duminica-a-28-a-dupa-rusalii-20 1 0/. 174 sd II refuze pe Dumnezeu, adica sa-si refuze propria fericire si implinire vesnicd. Dumnezeu ne cheama . . .ne invita la bucuria indumnezeirii . . .ne face cea mai serioasd invitatie din cate pot exista...iar noi pretextdm ca avem pdmdnt de lucrat, ca avem boi de incercat, ca avem femei.. .de iubit. . .adica n-avem timp pentru El. Insa observati, va rog, ilogicitatea oamenilor invitati in comparatie cu mdretia ddruitoare a Celui care ii cheama! Dumnezeu ii cheama la bucurie netrecdtoare . . .iar oamenii pretuiesc lucrurile mici, trecatoare, stricacioase... De aici titulatura, pe deplin meritata, de oameni trupesti data unor astfel de oameni care se bucurd egoist de creatia lui Dumnezeu, de placerile vietii, de ei insisi. . .mai presus de Dumnezeu. Insa o astfel de „bucurie" egoista e fara valoare, fara consistentd... pentru ca nu e comuniune, nu e infrdtire, nu e veselie dumnezeiascd. La cina, la un dineu, la o nunta...mergi pentru ca sd te bucuri cu eel care te-a invitat. Si daca pop, si vrei sd te bucuri cu el...te duci, onorezi invitatia. Iar daca nu poti, trimiti un dar sau ip ceri scuze de asa maniera...in care eel care te-a invitat sa te considere prieten... si nu un indiferent. . . Iar faptul ca dintre cei care au refuzat invitatia lui Dumnezeu... niciunul nu s-a rdzgdndit . . .il vedem din aceea ca Domnul i-a chemat si pe cei nechemati initial, adica a chemat si neamurile, dupa ce ii chemase pe fiii lui Israel, adica pe totipdedtosii la mantuire. Israelul, in integralitatea sa, nu a vrut sd II recunoascd pe Fiul lui Dumnezeu intrupat. Nu L-a recunoscut pentru ca nu L-a vdzut cu ochii inimii. Doar putini L-au vdzut si s-au bucurat de mdntuirea Lui. . . 175 Tot la fel: doar unii dintre neamuri L-au dorit, L-au iubit si au adormit somnul nemuririi intru El. Si versetul al 21 -lea, care vorbeste despre sdrdcie, despre schilodire, orbire, neputinta de a merge se refera la starea interioard, decazuta a celor chemati . . .care au fost chemati/ invitafi/ poftiti la bucuria netrecatoare...in ciuda neputintelor lor duhovnicesti. Asta ar trebui sa ne dea de gandit, noua, celor care spovedim si impartasim oamenii: credinciosii vin la Biserica ca sd mdndnce din Cina Imparatiei si nu pentru ca sa fie spectatori la ea. Trebuie sd gusti [v. 24] din Imparatul slavei, din Hristos euharistic ! Trebuie sd gusti si sd pled mdncat de la Biserica, sdturat de puterea si de sfmtenia lui Dumnezeu, intdrit si fortificat duhovniceste si nu dezamdgit, nu dezolat, nu panicatl Pentru ca in afard de Biserica, e adevarat, exista multe tentatii, multe razboaie...multa decadenta...multa boala, greata, animozitate, rautate, indecenta. . . Dar aici, in Biserica Sa, cu o mica lingurita plina de Hristos Cel rdstignit si inviat pleci plin, pleci tare, pleci vindecat de neiubire. . .daca ai venit cu inima indrdgostitd de El. Si El, Stapanul si Iubitorul de oameni, te mdngdie pe masura doririi Lui. El te iubeste pe masura iubirii tale sau pe masura ce tu // lasi pe Dumnezeu sa iti arate cat de serioasd, de sfdntd si de acaparatoare e iubirea lui Dumnezeu pentru orice pdcdtos care se pocdieste... Cina cea de Taind nu trebuie sa fie fdrd impdrtdsirel Sfanta Liturghie nu poate fi fara bucuria euharisticd a impdrtdsirii, fara rugdciunea impreund, fara privirea cu prietenie, cu blandete. . .fara intrajutorarea reciprocd. Si acolo unde exista cdntare si formalism liturgic . . .dar nu exista iubire... nu exista 176 atentie... nu exista delicatete . . .nu exista respect reciproc... Cina Liturghiei se facc.fara ca cei care participd la ea sa se bucure interior. Se face ca o corvoadd.. . Si prin aceasta ne intoarcem la aceeasi situatie: sdrbdtoarea fdrd bucurie... Cum sa te bucuri. . .fara sa te bucuri? Cum sa crezi ca esti sensibil... daca nu te bucurd binele din viata confratilor tai? Ce castigi pana la urma daca ii invidiezi pe altii, cand te ndrui interior pe tine? Nu, nu se poate doar cu faptul de a face act deprezentd\ Sarbatoarea reala e plind de bucurie .. .iar Cina e plina de veselie, de implinire duhovniceasca. Nu e doar de ochii lumii, de fatadd . . .ci din sarbatoare crestem, ne umplem de bucurie, de mila, de lacrimi frumoase, de delicatete... Insa, se poate intampla, din diverse motive, ca sarbatorile noastre sa ne fie ciuntite de bucurie. O boala, o lipsa, o nevoie, moartea cuiva iubit. . .ne pot rani bucuria. Dar niciodata o bucurie duhovniceasca nu ne poate fi furatd deplin din inima, din minte si din trup atata timp cat ea e intdrire a noastra, clipa de clipa. . .facuta de Insusi Dumnezeu. Putem sa-1 plangem pe eel iubit, putem fi incercati crunt de boala... putem fi indurerati amarnic.insa undeva, dedesubtul tuturor acestor griji si neimpliniri exista magma bucuriei, lava frumusetii duhovnicesti, care irumpe in fiinta noastra... in cele mai paradoxale si neasteptate momente. Si momentele noastre de bucurie duhovniceasca pot fi cdrtile de vizitd pentru cei care nu cunosc fericirea pe care ne-o ddruie Dumnezeu. Da, fapta buna, te sileste sa recunosti ca esti apreciat, stimat, iubitl 177 Opera mare a cuiva, mdretia lui de spirit, bunavointa lui fata de tine...te sileste sa recunosti 5 5 * 5 ca aici e darul lui Dumnezeu inmultit in mod constiincios\ y Tot lucrurile bune, frumoase, durabile in aceasta lume te silesc sa le recunosti caracterul de 5 daruri venite in viata ta. 5 Darul lui Dumnezeu facut prin oameni, darul omului, omul ca dar...t& silesc sa recunosti, in adancul tau, nevoia de astfel de daruri alese. Prietenul autentic, sotia devotatd, duhovnicul ales, fiul demn sunt daruri imense. Mantuirea, sanatatea, iertarea, cunoasterea, increderea, iubirea, libertatea, pacea, prietenia sunt daruri imense. Ele te silesc sa admiti milostivirea lui y Dumnezeu. Si convertirile reale pornesc de aici: de la simtirea si constientizarea darurilor lui Dumnezeu y i y revarsate in viata noastra. 5 Sa fim asadar exemple nefortate, exemple naturale.. .pentru altii! Sa nu ne dam de „sfinti", sa nu vrem sa facem neapdrat lucruri care sa convingd . . .ci sa ne manifestam in asa fel in relatie cu altii incat sa ii 5 5 5 atragem pe oameni, de la sine, prin distinctia modului nostru de-a fi. Amin! 178 Predica laNasterea Domnului [2011] Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 3 Hristos S-a nascutl El, Fiul lui Dumnezeu, nascut din Tatal mai inainte de veci, S-a intrupat si S-a facut om la plinirea vremii, luandu-si trup din Prea Curata Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu. Praznic preaslavit, zi prea minunata, plina de bucurie dumnezeiasca! Plina de bucurie dumnezeiasca pentru cei care trdiesc in harul Sau, pentru cei care se umplu de bunatatea Sa. Caci pentru ceilalti...e o zi oarecare .. .sau o zi cu un profil sarbatoresc involuntar . . . daca traiesc intari crestine... 5 5 Da, si eel nedus la Biserica poate sti ca astazi e Nasterea Domnului. . . Numai ca aceasta zi, cunoscuta mai ales sub titulatura de Crdciun...Q cu mancare, bautura, sorici si vin. . .si, mai deloc. . .un praznic al bucuriei duhovnicesti, al bucuriei sobre, al bucuriei care duce spre Pasti. Caci Cei nascut din Fecioara, inca de pe acum, Se profileaza ca Cei ce Se va rdstigni pentru noi... 73 Predica scrisa in data de 19 decembrie 2011. 179 Icoana praznicului vorbeste despre duritatea vietii in aceasta lume...pentru ca Pruncul Iisus e deja in Untoliul mortii . . .inca din primele clipe ale vietii Sale pamantesti. Nimeni nu rade cu gura pdnd la urechi in icoana. . .ci toti sunt addnciti in ei insist. Si duritatea vietii s-a vazut si in duritatea 5 5 5 postului prin care am trecut...si care ne-a sldbit fiinta... Pentru ca atunci cand postul ne vestejeste trupul...ne face sa fim stdpdni, prin sufletul nostra, peste trapul nostra. Bucuria praznicului e bucuria postului plin de har, plin de intelegere, plin de sensibilitate duhovniceasca. Daca ne-am invins rautatea, nesimtirea, indoiala, badarania din noi... am lasat loc harul lui Dumnezeu sa ne bucure. Si avem bucurie pe cat ne-am strivit patimile prin post si rugaciune si citire si milostivire. . . De aceea traim o bucurie sfdntd, frumoasa, Una in viata noastra...si nu o bucurie datorata, in 5 5 ~ primul rand, cadourilor sau mesei bune. O situatie materiala anume, prieteniile, cadourile, surprizele frumoase...«e imbrdtiseazd si ne oferd stabilitate. Insa suntem niste statui frumoase dar fdrd viata in noi... daca nu suntem invadati, din belsug, de iubirea si blandetea lui Dumnezeu, de 5 5 ~ frumusetea slavei Sale. 5 Ce sa faci cu viata .. .daca nu ai in tine si i 5 bucuria vietii, care e Dumnezeul Ce sa faci cu banii multi... daca esti plin de singuratate, de neiubire, de solitudine interioara exasperanta? Nu e de ajuns sdndtateal Ai nevoie de bucurie cereascd in inima ta, de bucuria spre care cei trei fosti magi, in Evanghelia 180 de azi [Mt. 2, 1-12 ], au calatorit . . .pentru ca sa o afle. In boala, cea mai mare vindecare, e vindecarea sufletului . . .pentru ca ea te face sa suporti mai usor boala trupului. Constiinta pacatului e torturantd... daca nu ai parte de iertarea lui Dumnezeu. Avem nevoie de iertarea Lui, de pacea Lui, de frumusetea Lui, de intelegerea Lui mai mult decat de noi insine. Si daca azi praznuim nasterea Domnului...praznuim, de fapt, bucuria si increderea lui Dumnezeu in oameni. Cat de mult a mizat Dumnezeu pe noi, daca S-a intrupat pentru noi! S-a facut om pentru ca pe noi sa ne facd dumnezei prin har, sa ne indumnezeiasca. Cine a facut mai mult pentru noi in comparatie cu Dumnezeu? Cine S-a lasat mai umilit, mai cdlcat in picioare decat Dumnezeu, cand a venit vorba sa recdstige pe oaia cea pierduta a umanitatii? Cine a preferat umilinta si saracia, ostilitatea si badarania umanitatii... pentru ca sa ne urce prin Cruce spre Inviere si sa ne inalte, intru Sine, de-a dreapta Tatalui? Si atunci cand cumparam brad... cand cumparam cadouri .. .cand avem masa plind .. .cand nu ne lipseste nimic.sau cand ne lipsesc toate acestea la un loc.sa ne gandim ca cele pe care le avem sunt daruri ale Lui iar cele pe care nu le avem sunt urmarea lipsei de atentie a altora vizavi de nevoia noastra. Suntem, dupa 2.000 de ani de crestinism, ioiusi. . .prea rdi, reci, insensibili la dramele lumii... Ne-am insusit prea putin din riscul frumusetii de-a fi crestin... si asta se vede din lipsa de mdretie, 74 A se vedea: http://www.teologiepentraazi.ro/2010/10/09/evanghelia- dupa-matei-cap-2/. 181 de frumusete, de prospetime duhovniceasca a vietii noastre. Pentru ca diferentele, o, diferentele dintre noi... si Pdrintii nostri sunt atdt de mari... si de Iff 5 rw l s , /«6»<25 , e...incat nu mai stim cdte nu facem... din ceea ce suntem datori sd facem . . . Si cum sa dovedesti altcumva ca esti m« om bdtrdn in intelepciune, chiar daca esti tdndr cu vdrsta, decat prin cunoasterea teologiei si prin trdirea eil Si cum sd cunosti daca nu citesti, nu traduci, nu aprofundezi teologia Bisericii? Pentru ca prospetimea vietii e adusa tocmai de invdtdtura intotdeauna valabild si intotdeauna indumnezeitoare, care i-a sfintit pe cei de dinaintea noastra. . .si ne alatura si pe noi acelora. Fapta bund iese din teologia bund, din teologia Bisericii de la Hristos pana azi. De ce nu ne mai ingrijim de teologia Bisericii? Pentru ca nu cautam sd ne sfintim viata. . . Daca am cauta noutatea continud a vietii, a vietii duhovnicesti, am fi avizi ca cerbul dupa apele harului, care curg continuu din teologia si viata Bisericii. Si ce preferam, de fapt, in locul Imparatiei lui Dumnezeu? O viata prospera de cativa ani, cateva distinctii, o recunoastere sociala larga...sau bdltirea intr-o viata banala. In locul tainicei si preafrumoasei indumnezeiri de fiecare clipd preferam inutilitatea de fiecare clipa, facilul, puturosenia, ingamfarea prosteasca... Insa praznicul de astazi ne cere o copildrie bdtrdnd, o tinerete batrana, o maturitate batrana. . .adica o bdtrdnete mereu tdndr a. A fi si a trdi potrivit ratiunii lui Dumnezeu inseamna a fi in har si a face faptele pe care Dumnezeu ni le cere. 182 De aceea activismul social caritabil nu e tot una cu milostivirea ortodoxa. Milostivirea vine din invdtarea milei lui Dumnezeu, din ce ne-a invatat Dumnezeu despre Sine. Activismul e o expresie a milei trupesti sau a celei ideologizate . . .pe cand mila ortodoxa e mila care ne indumnezeieste. Fara doar si poate, painea e pdine oricine ar da-o... Numai ca atunci cand problematizam urmarea ddruirii in inima noastra. . .ea trebuie sa fie aceea ca ne umple de har. Sarbatoare Una, praznuire duioasd... care incepe astazi si se incheie pe 3 1 decembrie 2011. De aceea: „va dorim...cu ocazia sdrbdtorilor de iarna"...multi nestiind ca sdrbdtorile acestea sunt, de fapt, mai multe zile ale aceleiasi sarbatori, adica a Nasterii Domnului sau a doua praznicc.daca alaturam acestuia si pe eel al Botezului Domnului. Si in aceste zile vedem ca praznuirea Bisericii e paradoxald ca si icoana praznicului de fata. Duminica trecuta, cu o saptamana inaintea praznicului, am avut Evanghelia Nasterii Domnului. Pe cand acum, de praznic, avem Evanghelia confirmdrii Nasterii Domnului... pentru ca Iisus, in cap. 2 de la Matei, e deja ndscut. . .si magii vin sa Ii aduca daruri. La fel, icoana praznicului comprimd lucruri disparate, care nu s-au intamplat deodata: venirea magilor, nasterea Sa, indoiala Sfantului Iosif, venirea pastorilor...si imbaierea Domnului, dupa cum observam in icoana de fata. Iar ratiunea ei cat si a imnografiei praznicului e aceea de a aduce mdrturii multiple despre faptul ca nasterea Domnului a fost reald, reperabila istoric si ca in El S-au implinit toate profetiile veterotestamentare. 183 De aceea referirile la profetii in Evanghelia de dinainte si de dupa praznicul propriu-zis: pentru ca nimeni sa nu aiba dubii asupra faptului ca Mesia e Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Si norul de mdrturii al Traditiei Bisericii ne arata ca aceasta nastere strdind, suprafireasca, a Rdsdritului celui de sus, a facut sa tasneasca in istorie lumina mantuirii. Tu, Doamne, Lumina lumii, ai venit in lume...ca lumea sd invete de la Tine ca totul e cu sens, ca totul e important .. .si ca suntem profund responsabili fata de tot ceea ce traim, spunem, facem! De aceea, da-ne Tu, Lumina lumii, bucuria de a ne bucura intru Tine, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! 184 Predica la Duminica dinaintea Botezului Domnului [2012] Iubiti frati si surori intru Domnul , anul 2012 incepe in pustia pocainteil . . . Pentru ca Evanghelia de astdzi [Mc. 1, 1-8] ne vorbeste despre eel care „strigd in pustie" [Powviog kv if) eprj^xcp/ voontos en ti erimo, cf. GNT]...adica despre predica Sfantului loan Botezatorul. Biserica asadar incepe anul civil 2012 printr- o chemare la pocdintd si nu printr-o chemare la uitare de sine sau la mistificare de sine. Si cum pustia lumii e locul unde toti suntem aproape unii de altii...dar atdt de departe daca nu vrem sd comunicdm reciproc.chemarea la pocdintd e o chemare a intregii lumi la vederea de sine, e o chemare interioard, o chemare la revenirea in sine. . . Revelionul e o bucurie de-o noapte ca o uitare de sine. Oamenii care n-au terminat ieri praznicul Nasterii Domnului si nu incep maine, 2 ianuarie 75 Predica scrisa in data de 31 decembrie 2011. 185 2012, inainteprdznuirea Botezului Domnului, adica care nu au avut parte de prdznuire . . .au nevoie si ei de o noapte de. . .strdlucire. . . Tocmai de aceea atentia exagerata la tinuta exterioard, dorinta de a petrece, de a uita de sine. . . Insa prima duminica a anului 2012 incepe cu trezirea la realitate. La aceeasi realitate: realitatea interioard. Realitate care nu e mai bund doar prin faptul de a vrea sdfie mai buna. . .ci e mai bund.. .daca ne simtim mai curati, mai linistiti, mai treji in tot ceea ce facem. Si zilele de harp, din saptamana trecuta, de dupa post... adica zilele de nepostire, ca exprimare a bucuriei duhovnicesti a Nasterii Domnului... sunt incheiate pe 5 ianuarie, in ajunul Botezului Domnului, cand e zi de post in fiecare an, pentru ca exprima pregdtirea noastrd pentru Botezul Domnului, care e o retrdire a propriului nostru Botez. De aceea nevoia de pocainta, de marturisire, de cunoastere a lui Dumnezeu, Izbavitorul nostru de pacate, de post... pentru ca prin apa Botezului noi ne umplem de bucuria curdtirii de pacate, de lumind dumnezeiascd, de luminare a sufletului si a trupului nostru, care e aceeasi bucurie si lumind sfdntd ca cea a Nasterii Domnului. E bucuria „de la tinerete si pan' la batranete" a colindului... adica bucurie netrecdtoare, durabila in viata noastra. 5 Revelionul a trecut... dar bucuria pocaintei nu trece. Bucuria pocaintei, ca e in pustia pustie sau in pustia lumii, in singuratatea populatd a lumii...e bucurie mdntuitoare. Pentru ca e corectd raportare la Dumnezeu, la sine si la semeni si, implicit, la intreaga existenta. Caci atunci cand II ai pe Dumnezeu ca Stdpdn milostiv si mdntuitor, pe tine ca rob al Sau si pe semenii tai ca impreund frap cu 186 tine...lucrurile au sens, au frumusete, au armonie. . .pentru ca sunt facute cu buna intelegere. Brazii taiati cu tonele, mancarea in exces, lipsa de compatimire si mila, vanitatile de tot felul nu exista acolo unde exista o dreaptd intelegere a lucrurilor. Nimic incorect nu e o bucurie reald. Dupa cum abuzurile de tot felul nu sunt o urmare a unor relatii reale intre noi...ci a unor relatii vdduvite de bucurie. Sfantul loan Botezatorul vine ca sa ne dea o mdsurd demnd in viata noastra. Chiar daca nu ne putem imbraca ascetic ca el...putem sa ne imbracam in asa maniera incat sa nu sfiddm prin luxul nostru. Pe fiecare zi intelegem si mai bine nevoia de mdncare naturala...pe cat suntem asaltati de modificarea genetica a plantelor si a animalelor. Postul si mancarea echilibrata, diversificata si in cantitati mici se dovedeste, ca si in viata Sfantului loan, o bund si corectd raportare la mancare. Haina subliniazd demnitatea omului. . . Dar numai relatia si caracterul acestuia si opera lui ne da sa vedem daca haina chiar il reprezintd. Insa Sfantul loan ne vorbeste despre Hristos mai inainte de toate, despre Cel care ne va boteza cu Duhul Sfdnt [v. 8], adica cu har. Caci apa Botezului e o apa sfdntd, plina de har, de harul Prea Sfintei Treimi. Si viata decentd si vestimentatia cumpdnitd si mancarea ponder atd sunt doar trupul unei vieti in credinta, al carei suflet e iubirea netdrmuritd pentru Dumnezeu. Ramanerea doar la ce nu trebuie sa facem. . .e nimica toata pe langa ce trebuie sa facem din iubire de Dumnezeu si de oameni. Arderea vietii noastre ca o lumdnare in 5 sfesnic inseamna ce trebuie sa facem. . . 187 Si a fi macar o mica lumdnare in aceasta lume, care sa convingi prin crezurile si munca ta. ..nue totuna cu a fi un intuneric murdar, gretos, insuportabil. Din Evanghelia de astazi...s-a format in mentalitatea publica, in mod distorsionat, expresia: tipd in pustiu . . . sau predicd degeaba . . . Cu alte cuvinte: bate toaca...sm bate clopotul pentru babe surde.. . Insa babele, chiar daca ar fi surde toatc.nu ar fi toate oarbe... Si daca ar fi si surde si oarbe... mivosul de 1 5 3 tdmdie si de cuviosie al Bisericii nu e ca mirosul de crematoriu . . . Si daca, in extremis, nici mirosul nu il mai au bun . . .gustul lui Hristos euharistic si al colivei...sunt gusturi de neuitat pentru un ortodox ajuns la batraneti multe. Asa ca niciodata nu predicant doar. . .pentru pereti! Unde se predicd . . .raman idei sfinte in suflet, se formeaza obisnuinte cucernice, se observa diferenta dintre stiintd teologicd si nestiintd superstitioasd, se pogoara har in suflet. . . Pentru ca predica Sfantului loan a rodit. . .chiar daca nu toti au acceptat-o. Dupa cum predica Domnului nostra a rodit... pe masura frumusetii sufletesti a oamenilor. . .chiar daca nu toti au acceptat-o. Si nu e de vina propovaduitorul credintei...daca ogorul inimilor e foarte impropriu frumusetii! Daca am devenit atat de urdti la suflet incat sa nu ne mai bucure frumosul, binele curatia, normalitatea. . .atunci nu trebuie sa ne acuzam decat pe noi insine de faptul ca am ajuns si suntem niste calamitdti umbldtoare si nu pe altii care ne doresc binele. Binele prinde intotdeauna la cei care nu inghit uratenia, nedreptatea, mitocania, perversitatea. 188 Si binele il intelegem dintr-o singura privire pentru ca e eel care ne defineste cu adevarat umanitatea. Si de aceea vorbim despre anormalitate ca despre un delict si nu incurajdm ci detestdm omorul, sinuciderea, hotia, atentatele de orice fel la viata, demnitatea si proprietatea omului pentru ca credem in binele pentru toti, pentru ca binele e demnitatea omului. Si observam din versetul al 7-lea, ca Sfantul loan, cu cat inainta in curatie si in sfmtenie, se 7 5 5 5™ vedea ca fiind nevrednic in fata lui Dumnezeu. 5 Caci pocainta ne sporeste nu dorinta de a ne ascunde patimile...ci dorinta de a ne indrepta viata prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Insa azi, 1 ianuarie 2012, e praznic imparatesc, pentru ca praznuim tdierea imprejur cea dupa trup a Domnului, cand I s-a pus numele de Iisus. La 8 zile dupa nasterea cea dupa trup...de unde a ramas in Molitfelnicul nostru rugaciunea la insemnarea pruncului si apunerii numelui. Si azi incep durerile Domnului pentru noi oamenii si pentru mantuirea noastra... pentru ca El incepe sd sufere in trupul Sau dureri si rani pentru noi... Daca Nasterea Domnului, in 2011, a cazut duminica si am avut, datorita unei prescriptii tipiconale, Liturghia Sfantului Vasile eel Mare...fiecare an civil incepe cu Sfanta Liturghie a Sfantului Vasile eel Mare, pentru ca astazi e si pomenirea sa. Si daca il pomenim pe Sfantul Vasile pomenim teologia si asceza sa, pe vazatorul de Dumnezeu si pe liturghisitorul Treimii, pe predicatorul neinfricat si pe luptatorul duhovnicesc de care se temeau demonii. Insa predica nu poate fi un tratat teologic, care sa dezbata fiecare cutd a praznicelor sau a vietilor Sfmtilor. 189 De aceea ea invito., incurajeaza pe om spre gustarel spre experientd proprie, adica spre dorinta de a cunoaste neincetat, tot mai mult, teologia si cultul Bisericii lui Hristos. Si in 2012 trebuie sa fim ortodocsil 1 9 Poate si mai ortodocsi decat pana acum. . . Ne confruntam cu lipsuri enorme financiare si materiale, vin alegeri electorale in Romania, seceta, prin unele locuri, e coplesitoare si grijile si fricile ne zguduie zi de zi. . . Pentru ca sa ne pastram mintea nevdtdmatd de frici, de griji, de pericole reale sau imaginare... trebuie sa ne rugam pentru inmultirea credintei, a rabdarii si a dragostei in noi si intre noi. Trebuie sa avem grija de putinul nostra si de sdndtatea noastra. Sa ne facem datoria acolo unde suntem si sa gasim intotdeaunaj^MW// de intelegere intre noi. Si, cu siguranta, Prea Curata si Prea Sfanta noastra Treime, Dumnezeul nostra, ne va lumina sa intelegem ce sa facem, ce sa spunem, cum sa ne miscam mpustia din noi... si inpustia acestei lumi, unde pocdinta si indreptarea vietii sunt rdddcinile de viatd ale umanitatii. Amin! 190 Predica la Botezul Domnului [2012] Iubiti frati si surori intru Domnul 76 intelegem cat de necesard este in viata noastra apa... daca suntem lasati fara apa ore intregi... Daca suntem lasati sa murim de sete si de 5 5 foame...sub niste daramaturi, la un cutremur...sau 5 ™ intr-un loc pustiu...sau aruncati, de o mana criminala, in vreo groapa sau locuinta ermetica. . . Si cand intelegem cat de importante sunt apa, mancarea, sanatatea, iubirea in viata noastra... cat de importante sunt pentru viata .. .stand cand suntem privati de ele... suntem apti sa intelegem, prin luminarea lui Dumnezeu, cat de absolut importantd e apa harului, lumina lui Dumnezeu, pentru setea inimii noastre. Desertul este imaginea sufletului distrus, devastat de patimi. Cand ai facut toate pacatele lumii, cand ti-ai distrus viata prin rautate, prin lacomie, prin nesimtire fata de dramele altora...si ramai 5 5 5 singur... cazut la pat... si te simti ca o masina stricata, abandonatd, parasita de toti...sau ca un 76 Predica scrisa in data de 4 ianuarie 2012. 191 pustiu dogorit de chinuri... atunci ai vrea macar o oazd de verdeata, o alinare, pe cineva care sa te inteleaga, sa te creada, sa iti planga de mila...sa te scoata din pustiul neiubirii.. . Lumea era un pustiu... care avea nevoie de Cel care ne-a iubitpe noi mai mult decdtpe Sine. Lumea e si azi un pustiu.. .dar cu oaze de verdeata, cu pomi frumosi, roditori...in mijlocul unei arsite sinucigase. Si mergem in lumea pustiitd de framusete... pentra ca sa ii propovaduim importanta capitald a Botezului Domnului. Cel care S-a botezat in Iordan acum 2.000 de ani era Fiul lui Dumnezeu intrupat . . .si la Botezul Sau am aflat ca Dumnezeul nostra nueo persoand ci e in trei persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Mergem cu botezul... botezam casele...si le marturisim tuturor crestinilor, cu bucurie, ca Dumnezeul nostru e Treime de persoane, ca El e Dumnezeul dragostei care ni se descoperd. Botezul e la Iordan... pentm ca Iordanul inseamna cobordrc.E locul unde a coborat, in apa, Domnul, pentra ca sa dezvaluie taina ca Dumnezeu e Treime. Si de aceea vine Dumnezeu spre om: pentru ca El este iubire. El nu sta departe de noi! El nu este indiferent fata de noi! Ci noi, cei atat de copildrosi la minte, nu sesizam prezenta Lui pretutindeni...nu vedem suflarea Lui de viata peste tot...nu vedem imbratisarea Lui in fiecare clipa. Am intalnit multi oameni in viata care mi-au 5 5 spus ca nu II simt pe Dumnezeu... ca nu au nicio certitudine din partea Lui. . . Si m-au sfdsiat interior... m-au ingrozit marturiile lor... pentra ca le vedeam paras irea...\& vedeam orbirea, indiferenta, necuratia...adica tot atatea cataracte pe ochii inimii lor. 192 Pentru ca sa te luminezi duhovniceste, pentru ca sa vezi pe Dumnezeu si pasii Lui in istorie, trebuie sa te curdtesti de patimi. Trebuie sa tepldngi. . .pentru ca sa II vezi. Si apa Botezului, Sfanta Agheasma a acestei zile...vine ca o ploaie binefdcatoare in arsita sufletului nostru. Iar noi putem sa intelegem ce e pdmdntul gol de apa...atata timp cat din luna august a lui 20 11... si pana astazi, in ianuarie 20 12... am avut parte de foarte putine precipitatii...nu a nins deloc in mod serios. . .si a plouat lacunar. Pamantul . . . acum . . .seamdnd cu sufletul nostru: e avid de apa. Graul are nevoie de apa si de soare pentru ca sa incolteascd si sa se infrdteascd sub pamant. . . Iar noi cum am putea sa crestem duhovniceste si sa ne infrdtim cu adevdrat unii cu altii, sa ne imprietenim dumnezeieste, daca nu avem in noi apa si cdldura lui Dumnezeu, adica slava Sal Sfanta Agheasma ne curateste, ne lumineaza, ne sfmteste... Band apa aceasta plind de Aar...retraim clipele Botezului nostru... sau, mai degraba, consecintele vesnice ale acestor clipe eclesiale/ bisericesti prin excelenta. Apa aceasta, plina de harul lui Dumnezeu, a fost cea prin care am murit si am inviat intru Domnul, ne-am umplut de frumusete, de slava dumnezeiasca... Si cand ajungem in boala, cand ajungem la Sfantul Maslu si la dorinta de vindecare . . .cmtam tocmai harul iertdrii lui Dumnezeu, intrarea in relatie cu Dumnezeu... din care iesind prin pacat. . .ne-am imbolnavit sufletul si trupul nostru. . . Iar 2012, fiind declarat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romdne ca an al Sfdntului 193 Maslu si al ingrijirii bolnavilor , ne da sa constientizam si mai mult nevoia de viata, de viata 5 5 9 7 S duhovniceascd... fara de care viata trupului e o nefericire perpetud. La prima vedere...crezi ca poti £ra* fara Hristos euharistic, fara Sfanta Agheasma, fara Sfmtele Moaste, fara iertarea de pacate...intr-un cuvant^ara Bisericd. Insa roadele ruperii comuniunii cu Biserica sunt catastrofale. . . Acolo unde nu e harul Bisericii, unde nu e lumina Evangheliei, unde nu e ajutorul Sfmtilor e multd tdnjire dupa frumusete, dupa lumina, dupa curatie... 5 Oamenii cautd, in toate surogatele fericirii, implinirea lor... insa implinirea omului e, in primul rand, eclesiald, e viata in Biserica, viata cu Dumnezeu ca membru viu al Bisericii Sale Ortodoxe. Greul si fericirea se imbina in viata noastra ortodoxa, asa cum se imbina medicamentul cu rdbdarea, cu suportarea bolii. . . Ca sa te curdtesti de patimi trebuie sa lupti zilnic impotriva lor... si sa te ridici mereu din caderile tale... dupa cum o singurd interventie chirurgicala, uneori, nu e de ajuns pentru a vindeca un complex de boli. . . Numai doctorii geniali stiu sa faca operatii complicate si, la prima vedere, imposibile, dupa cum, la fel, de mari patimi, de complexul de patimi te scapa doar sfaturile si iubirea si experienta unor Parinti duhovnicesti foarte abili in lupta cu bolile sufletului. Nu e de ajuns, asadar, sd vrei sa fii sanatos. . .ci trebuie sd si poti sa fii sanatos. Iar sdndtatea mdntuirii se primeste in dar, ca dar al luminii Treimii, prin care ne facem purtdtori 11 A se vedea: http://www.basilica.ro/ro/stiri- patriarhie/bi2012_anul_omagial_al_sfantului_maslu_si_al_ingrijirii_bol navilor_in_patriarhia_romanaib_735 1 .html. 194 de Dumnezeu si fii ai lui Dumnezeu, indumnezeiti prin slava Sa. Si de ce bem astazi apa sfdntdl Pentru ca Biserica ne reaminteste, ca si la Sfanta Euharistie, 5 7 5 7 ca vindecarea inauntrului nostru este adevdrata bucurie. Daca in noi e bucurie. . .atunci e praznic. Daca nu e bucurie... praznicul nu ne gaseste in apele noastre... ci in suferinta, in durere...in tanjirea dupa sdndtatea duhovniceascd a inimii. Hristos Domnul a cobordt in Iordan si „a zdrobit capetele balaurilor in apa", se spune intr-o cantare a zilei. Pentru ca in apa Botezului El i-a invins pe diavoli in locul nostru... si ne-a scos de sub stapanirea lor... ne-a scos din pustiul lor... si ne-a introdus in grddina bine inmiresmatd a Bisericii. Bineinteles ca nu trebuie sd ne impingem sa luam Sfanta Agheasma (si televiziunile noastre vor da cdteva mostre in acest sens, probabil, si anul acesta)...dar trebuie sd ne grdbim spre mila si iertarea lui Dumnezeu, pentru ca sa simtim cum se coboard, cum curge si in noi apa Iordanului, aceasta, sfintitd de Dumnezeu prin noi. Si cei care aveti Sfanta Agheasma si din anii anteriori stiti ca apa aceasta nu e sfdntd pentru ca am bagat noi mana si crucea in ea...ci pentru ca harul lui Dumnezeu s-a cobordt in ea prin mainile noastre nevrednice. Ea e mdrturia sfinteniei lui Dumnezeu pentru noi, cei care vrem sd consumdm minuni si, mai putin, sd ne cutremurdm in fata Dumnezeului nostru, Cei care e Preaminunat in ochii nostri. 7 1 Dumnezeu sd ne umple de slava Sa, prin gustarea si stropirea cu apa aceasta sfintita. . .pentru ca Dumnezeu S-a coborat la noi, ca sa Isi faca locas in noi. Amin! 195 Predica la Soborul Sfantului loan Botezatorul (7 ianuarie 2012) 78 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 ' ce va spune icoana Sfantului loan de deasupra? Pare a fi plin de o veselie avara, de pofta de stapanire, de pofta de bani, ca unul imbracat la modd si doritor sd parvind . . .sau este interiorizat, cufundat in rugaciune si isi poarta portul lui de barbat, de barbat Cuvios, Sfant? Caci daca am privi cu atentie la Sfintele Icoane am vedea o profunda asezare 78 Predica scrisa in data de 6 ianuarie 2012. 196 duhovniceascd si o pronuntatd distinctie sociald a Sfmtilor. Haina trebuie purtata cu o anumita stare interioard pentru ca sd nepersonalizeze. Invatam asta cu timpul, daca dorim. . . Hainele de pe noi trebuie sa prezinte ceva din noi, la prima impresie, pentru ca sa fim pldcuti celor care ne vad. Celor care ne vad... si care au gusturi netrucate, nestricate. . .carora le place naturaletea si mdretia sufleteascd a persoanei. Fiindca imbracamintea trebuie sd-l trimitd pe eel care ne vede la sufletul nostra. . . Imbracamintea, gesturile, mersul, asezarea noastra interioara, vorbele noastre... sunt pridvorul spre sufletul nostra. Si trebuie sa avem astfel de haine si astfel de gesturi.. .care sa-i faca pe oameni sa nu se opreascd la ele...ci sd ne caute fata, ochii, caldura sufletului nostra, intelepciunea mintii noastre, lucrarea tainica a vietii noastre si opera noastra. In icoana Sfantului loan cautam fata lui. . .pentru a-i vedea sufletul. . . Si avem nevoie de tdcerea gdndurilor . . .de ragaciunea tainted, neincetata... pentru ca sa patrandem in intimitatea Botezatoralui Domnului, a celui care a deschis calea Domnului. Cel care L-a botezat pe Domnul a vdzut slava Lui . . . slava Treimii . . . Dar a vazut cu ochii inimii slava Lui... a Celui pe care L-a vazut si intrapat. . . Si cand spunem ca il cunoastem pe cineva, cu adevarat, intr-un anume grad... spunem ca i-am intuit, i-am vazut constiinta, inima, sufletul. . . Si cand vedem addncul celui din fata noastra... spunem: e om bun...Q milos...Q ajutdtor. . .e cuminte.. .e devotat. . .stie ce vrea.. . Si vdzdndu-l cu adevarat... ii iertam unele greseli, i le intelegem...sau intelegem ca nu mai trebuie sd ii impovdrdm si noi existenta cu sicanele noastre... pentru ca si asa este suferind, e profund afectat de evenimentele ce 1-au strabatut. 197 Insa cand ne apropiem de marii Sfinti si de marii oameni ai lumii...ne apropiem de fiinte foarte complexe . . .pline de virtuti...de cautari....de intrebari. . .de entuziasm. . . A-l vedea pe un om al lui Dumnezeu inseamna. . .a fi, la randul tau, plin de har. Caci lumina cunostintei . . .lumina care aduce/ produce in noi cunoasterea/ vederea/ intelegerea de sine si a oamenilor e harul lui Dumnezeu, e lumina Sa. E lumina necreatd a lui Dumnezeu, care ne lumineaza si ne sfinteste. . .pentru ca ne da sa pasim tot mai mult spre simplificarea de sine, spre unitatea interioara a puterilor sufletesti si trupesti din persoana noastra. Cu mainile...Sfantul loan indica spre Domnul... Ne trimite la Domnul, la Mielul lui Dumnezeu, Care ridica mereu/ continuu pacatele lumii... L-am vazut in Icoana Botezului cum se apropie cu frica duhovniceasca, iubitoarc.de crestetul Stapanului... Pe malul celalalt al Iordanului ii vedem pe Sfmtii Ingeri, care si ei se pleacd cu frica duhovniceasca Stapanului... Sfantul loan si Sfmtii 198 Ingeri invatand de la acelasi Stapan acest sentiment al. . .fricii iubitoare de Dumnezeu.. . O frica cuvioasa, care iubeste cuvios, smerit, pasnic, care se apropie cu delicatete . . . si nu sare de gatul Stapanului, cum ar sari un copil caruia i se face toate poftele. . .si care crede, in mod rau, ca i se cuvine orice si oricdnd . . .chiar si atunci cand tatal lui are nevoie de liniste. . .si de odihnd. Cu alte cuvinte, iubitii mei, familia are nevoie si de clipe de liniste, de singuratate, de insingurare cuvioas a... pentru ca sa isi traiasca comuniunea in mod delicat. . .si nu lubric. E nevoie sa stim cand ni se permite relaxarea si odihna...si cand e timpul pentru munca, seriozitate, atentie, cumpatare. Caci pestii aceia din apa Iordanului, care stau la picioarele Domnului...care inoata doar in apa harului Sau...si nu se indepdrteazd de Domnul suntem...noi, credinciosii Bisericii, care am inteles ca viata adevarata e viata cu Dumnezeu si nu indepdrtarea de El si de oameni. Insa cand Dumnezeu ne cheama la indepdrtare de oameni... la singuratatea iubitoare cu Sine... atunci singuratatea cu El este o comuniune cu toti, pentru ca ne pasd de toti si li purtdm pe toti in rugaciunile noastre in fata Lui. Si doar asceza, mdturarea continua a casei de praful pacatelor de tot felul, ne face ochii inimii apti de a vedea slava Prea Sfintei Treimi...fara de care suntem orbi, nestiutori si grosolani. . . Nu, daca Sfantul loan nu vedea slava Lui, nu arata asa ca in icoand ! Pentru ca Dumnezeu ne invata prin slava Sa ce simte, cum se comporta, ce vrea, ce cauta adevdratul om...omul zidit dupd chipul Sau... si care II cauta mereu pe El. Interiorizarea lui loan din icoana este cdutarea lui Dumnezeu. El II iubeste prin renuntarea la ganduri...si prin unirea cu El in rugaciune, in rugaciunea fdrd imagini. 199 loan ne invita sa ne ddruim lui Dumnezeu, pentru ca numele sau, in limba ebraica asta inseamna: darul lui Dumnezeu. Si eel care se ddruieste lui Dumnezeu... 5^ 5 9 uitd pe sine pentru Cel iubit de el. II pune pe Dumnezeu in central vietii lui, in central activitatii lui... si doreste ca toti sa II vada 5 5 5 5 pe Dumnezeu in centrul existentei intregii creatii. Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in Icoana Botezului, sunt reprezentati in linie verticald. De la Tatal coboara Duhul Sfant, in chipul unui porambel si Acesta ramane in Fiul. Pentru ca Treimea impartaseste aceeasi fiinta X 5 5 5 5 din veci si pana in veci si e comuniune, comunitatea iubitoare .. .si ne cheama si pe noi, intreaga creatie, pe Ingeri si pe oameni, la comuniunea cu Sine. Si Treimea Se coboara prin slava Sa in lume, pentru ca sustine, dintra inceput, lumea in existenta...si face din apa Iordanului si din apa tuturor izvoarelor, prin sfintire, apa care lumineazd si curdteste sufletul si trapul. Si curdtirea interioard ne intraripeazd de dumnezeiescul dor... no, face sa aratam viata vesnicd prin gesturile noastre, pentru ca viata vesnica, locuirea lui Dumnezeu in noi e o realitate 5 ™ care face minuni continue. Da, nicio icoana a Sfantul loan nu ni-1 prezinta ca pe un dezmdtat, ca pe un ahtiat dupa averi, ca pe unul care umbla dupa elogii si titluri nemeritate, ci ca pe unul care...dispretuieste tot ce inseamna pdcat, relaxare pacatoasa... pentru ca e plin de dorirea lui Dumnezeu, de dulceata slavei Sale. Si daca ii purtam numele si il iubim...sau daca i ne ragam lui...Sfantului loan, Parintelui nostra, Ingeralui pamantesc si omului ceresc.trebuie sa i ne marturisim in mod simplu, cinstit, din inima...cu constiinta ca el stie si vede " 5 5 > 5 inima noastra... pentru ca e robul Stapanului Cel atoatevdzdtor si cunosedtor. 200 Si sa-i cerem, mai presus de toate, sa ne invete cum sa ne miscam printre oameni, cum sa simtim fiecare clipa a vietii noastre, cu ce constiinta, cum sa ne daruim lui Dumnezeu...in asa fel incat sa patrundem in tacerea Lui, in dulceata Lui, in bucuria Lui cea vesnica inca de aici. . .din aceasta clipa. . . Dumnezeu sa ne umple inima de apa bucuriei Sale si de dulceata iubirii Sale acum si in veci. Amin! 201 Predica la Duminica dupa Botezul Domnului [2012] 79 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 Daca in duminica dinaintea Botezului Domnului... si prima din an...Evanghelia zilei a vorbit despre pocainta... in duminica de dupa Botez [Mt. 4, 12- 17]... pocainta e marturisita, de Insusi Domnul, ca pregdtire pentru Imparatia Cerurilor [v. 17]. 79 Predica scrisa in data de 7 ianuarie 2012. 202 Si eel care vrea sa simtd si sa inteleagd lucrarea lui Hristos Dumnezeu in persoana sa, ieri si azi, are nevoie de pocainta, de curatire de sine. . .pentru ca sa fie iradiat de slava Lui. Asa stand lucrurile... pocainta, pentru un ortodox, nu e ceva anost. . .nu e ceva mohorat, lipsit de bucuric.ci, dimpotriva, e o sinceritate din toatd inima, o descarcare a durerilor si a neimplinirilor in fata Lui... care insenineazd . . .intremeaza. . .bucura. . .lumineaza mintea si inima... 5 Si acolo unde bucuria nu se naste din pocainta. . .e semn ca nu existd pocainta reala. . . Dar unde pocainta, vederea de sine si osandirea de sine...vad lucrurile asa cum sunt in fiinta noastra...si in fata lui Dumnezeu nu cautam 5 5 5 sa ne indreptatim in niciun fel pentru ce am facut... Dumnezeu coboara Una Sa iertare, bucurie, milostivire...care ne face sa fim duiosi cu altii. . .intelegatori. . . Simtirea curatd fata de altii, adica duiosia, e consecinta directd a duiosiei cu care ne iarta 5 5 Dumnezeu. Si daca Dumnezeu nu ne invata ce inseamna iertarea... prin iertdrile Lui cele multe si prea-prea- preamilostive, facute in taina fiintei noastre....nici Scriptura, nici Sfmtii Parinti, nici mersul la Biserica, nici faptele noastre bune nu ne pot invata iertarea si mz/a...asa cum mila Lui ne invata in 5 5 f mod direct. . . Ci, dimpotriva, ne poate infumura foarte mult viata noastra cuvioasa...carQ nu are in ea 5 mila, indurare, frumusete, umilinta, frica de Dumnezeu... Si semnul ca multi nu cunosc iertarea Lui. . .e 5 5 aceea ca transformd cartile Lui, cartile scrise cu harul Lui... in sdbii de tdiat capete . . .sau in motive de ceartd . . .sau in motive de pacatuire . . .cand ele sunt medicamente ale vindecdrii, luminari ale mintii, introduceri in tainele Lui cele prea inalte. 203 Dar, dupa cum stim, medicamentul neadministrat cum trebuie sau luat la intamplare. . .viciaza si mai mult sanatatea noastra. De aceea pocainta care se apropie de Imparatic.sau pocainta care deschide usa Imparatiei, adica a venirii Lui la noi, se termina intr-o bucurie fdrd seaman... s\ nu in marasm. Ortodoxia este promotoarea bucuriei duhovnicesti, a bucuriei care izvordste din pocainta si din cunoasterea profunda a lui Dumnezeu. Cunoasterea experentiald a Ortodoxiei este continua invdtare a noastra de catre Dumnezeu. Nu noi Ii spunem Lui cum este... ci El ne spune noud... c\xm este sd stdm in fata Lui. Si starea in fata lui Dumnezeu are date clare: El Se reveleazd continuu celui cu care e in relatie... si il invatd duiosia, sinceritatea, curatia, frumusetea Lui. 5 Viata duhovniceasca e academia la care suntem invdtati de Dumnezeu teologie si viata curatd. E o continua verificare a gandurilor, a simtirilor, a crezurilor...si a starii noastre de bucurie. Pentru ca exista bucuria celui care minte... bucuria celui care fura... bucuria celui care se crede sfdnt dar nu e... bucuria celui care se iubeste pe sine mai presus de oricc.si bucuria celui care se umple de bucurie dumnezeiascd pentru ca e sincer cu Dumnezeu. Tu poti sd negi adevarata bucurie. . . Dar daca ea exista in cmewz... negarea si impotrivirea ta nu strivesc/ nu elimina bucuria din celalalt, pentru ca bucuria lui e odihnirea lui Dumnezeu in acela. Si am spus toate acestea... pentru ca sa nu facem greseala de a considera pocainta... drept starea in care facem rugaciuni, metanii, avem dureri de inima...care ne imbolndvesc... dar nu devenim senini la inimd... si nici nu scapam de durerea din suflet. 204 Ci, dimpotriva: pocainta te ins enineaza... pentru ca e iertare care te umple de bucurie...si iti ridicd toata povara de pe inima si mustrarile constiintei. 5 5 Pocainta e recunoasterea a ceea ce am fdcut si a ceea ce suntem. Adica: sa fim cinstiti cu noi in fata lui Dumnezeu. S a fim cinstiti, de fiecare data, dupa fiecare pacat, cu El... si cu noi...recunoscand ca am pdcdtuit . . .pentru ca am vrut... si ca doar noi suntem de vind pentru asta. Insa, in acelasi timp, sa Ii marturisim Domnului ca suntem slabi... si ca nu putem sa ne ridicdm din aceasta tristete a pacatului, din amaraciunea noastra, din rusinea noastra...fara iertarea Lui...fara inseninarea Lui... si ca toata religiozitatea noastra devine sumbr a... daca El nu ne intinde mdna...'mv si iar. . .de fiecare data. . . Trebuie sa stiti insa si faptul...ca demonii au creat o pocainta falsa... in locul celei adevarate (care te duce la Dumnezeu si te ins enineazd)... si care se manifesta prin scrupulozitate extremd la lucrurile mici dar nu si la cele mari, printr-o tdiere a firului in patru la fiecare pacatuire...in loc sa acceptam evidenta pdcdtuirii si sa ne aruncdm inaintea Domnului. . .pentru ca sa ne ierte. . . Persecutarea de sine... pentru ca sa obtinem iertarea... care duce pana la schilodiri de sine si privatiuni extreme... vine din intelegerea ca trebuie sa compensam, din punct de vedere uman, prin durerile si nefericirea noastra, pdcatelefdcute. Insa pocainta nu inseamna sa iti strivesti fiinta pe masura pacatelor facute...ci sa iti umilesti sufletul in fata lui Dumnezeu, recunoscdndu-ti starea ta cazuta inaintea Lui... si cerand mila Lui... care vine in scurt timp...p& masura sinceritdtii noastre fata de El. . . Si demonii au ticluit falsa pocainta. . .tocmai pe baza vietilor Sfmtilor. Pentru ca multi citesc vietile Sfmtilor, din cei care se nevoiesc.si vad 5 5™ 5 205 acolo ca Sfintii Parinti s-au nevoit atdt de mult pana cand trupurile lor s-au micsorat foarte mult, s- au facut duhovnicesti. Insa nu din cauza pocaintei inteleasa ca echivalentd pentru pdcate s-au subtiat trupurile lor. . .ci din cauza iubirii de Dumnezeu si a trdirii in slava Lui. . .care i-a facut sd se nevoiascd in diverse feluri... pentru ca, intotdeauna, se simteau facand tot mai putin. . .in comparatie cu mila Lui. . . Adica induhovnicirea trupului vine dintr-o pozitivitate a sufletului, din umplerea lui de bucurie si de frumusete duhovniceasca...si nu dintr-o stare 5 5 5 negativd, de sldbire a trupului... pentru ca sd compenseze pacatele trecute si prezente. Asceza fara simtirea harului e una demonicd si are sfdrsit rdu. Si aceasta merge mana in mana cu pocdinta ca scrupulozitate la detalii...dar care nu ne arata oameni cu dreaptd intelegere si cu dreaptd cumpdnire a lucrurilor. Pentru ca nu putem sa traim cuvios, nu putem intelege teologia Bisericii, nu putem sa facem fapte bune, nu putem sd Ii slujim lui Dumnezeu si oamenilor fara ca Dumnezeu sa ne 5 ajute in mod efectiv, direct, clipa de clipa. . . Caci iesim din oki& Gavatou [schia tanatu]/ din umbra mortii [cf. GNT, Mt. 4, 16] numai cand rdsare in noi lumina/ slava Lui [Ibidem]. Iar moartea ne umbreste in orice pacat, pentru ca orice pacat e spre moarte vesnica...pe cand orice rdsdrirel ivire in noi a luminii Sale, a harului Sau e ridicare din moarte... la viata 5 vesnica... 5 Si apropiereal y\yy\.K^v [inghichen] A Imparatiei de la v. 17 e sinonima cu avexeiXev [anetilen], cu rdsdrirea luminii in noi de la v. 16. Caci Domnul e aproape de noi numai in comuniune cu El, numai cand El rdsare in noi ca Lumina spre viata vesnica. 206 Astfel intelegem de ce dupa Botezul Domnului, dupa adeverirea Treimii si zdrobirea capetelor balaurilor in apa Iordanului . . .Evanghelia duminicii de fata ne vorbeste despre pocainta care tdsneste in noi slava Sa. Pentru ca Biserica se ingrijeste de binele nostru real, existential, de renasterea noastrd ontologicd si nu ne ofera doar o cunoastere intelectuald a evenimentelor fondatoare ale crestinismului. 5 Biserica ne da apa plind de slava Lui. . .pentru ca omul nu e doar minte ci si trup. . . Dar prin apa plind cu har se lumineaza atat trupul cat si sufletul nostru. Iar pocainta e o lucrare a intregii fiinte umane...si consecintele ei sunt umplerea de slava Lui, de bucuria Lui, adica o revarsare personald a slavei lui Dumnezeu in viata noastra, o comuniune continua cu Sine. Caci Ortodoxia e solutia divino-umana pentru mantuirea integrald a omului...si nu doar pentru o parte din om. Acolo unde partea lupta impotriva intregului sau intregul sufoca partea e semn ca pocainta nu e o stare reald si continua. Dar unde se traieste duhovniceste exista ajutorarea celor care nu cunosc sau au nevoie, dupa cum si dorinta de crestere a tuturora in bucurie si sfmtenie. Dumnezeu sa ne daruiasca tuturor sa gdndim binele unii fata de altii si sa ne vedem unii pe altii 5 5 5 ±5 prin pocainta personald, prin cea care ne curdteste simtirile si ni le umple de slava lui Dumnezeu. Amin! 207 Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii [2012] Iubiti frati si surori intru Domnul 80 putem avea recunostinta fata de toti cei care ne-au fdcut vreun bine vreodata. . .sau numai fata de cei care si-au pus amprenta pe persoana noastra? Putem sa-i re-cunoastem in noi, ca pietre fundamentale ale persoanei noastrc.pe cei care nu ne-au atins sufletul in mod esential? Adica ii putem iubi din toatd inima...pe cei care nu ne-au atins cu iubirea lor, pe cei a caror prezenta nu ne-a marcat in mod fundamental! Raspunsul e simplu: nu ! Nu putem mima recunostinta, adica respectul, gratitudinea, dorinta entuziasta de a multumi pentru instructia teologica si culturala, pentru viata si cariera noastra. . .daca nimeni nu ne- a ajutat in mod fundamental... adica pdsdndu-i de noi. Re-cunoasterea in noi a altuia, a celui care ne-a format, ne-a educat, ne-a modelat, ne-a dat o directie personala...prin prezenta sa...e Predica scrisa in data de 11 ianuarie 2012. 208 reala... daca. acela s-a ostenit in iubirea lui fata de noi...iar noi am resimtit aceasta osteneala a lui ca un bine fundamental al nostra. Si parintii gresesc aici in mod fundamental... cand cred ca recunostinta copiilor fata de ei e ca un act reflex: eu le-am dat viata, i-am crescut, i-am facut mari, i-am dus la casele lor. ..trebuie sa imi fie recunoscdtori, adica sa ma ajute neconditionat . . . Insa recunostinta copiilor fata de tine, ca parinte al lor, nu vine din ce crezi tu ca ai facut pentru ei...ci din ceea ce resimt ei ca ai facut pentru ei. Recunostinta vine din cum ai intrat in inima lor... din cum te-ai asezat acolo...si din cum ai y 5 crescut, ca un univers imens.. .in sufletul lor. . . Si copiii nu pot fi mintiti: daca nu ai facut tot ce ai putut pentru ei. . .nu te vor recunoaste ca parte esentiald din viata lor! y 5 Da, vor avea un anume grad de afectiune fata de tine...o anume grij a... un respect anume.. .vor veni la tine de ochii lumii. . .dar nu vor fi plini de recunostinta ! Recunostinta e pentru gesturi totale. Recunostinta nu se naste din mancare, bautura, bani de buzunar...ci din caracter, din darea unei directii in viata... din faptul de a-l ajuta pe copilul tau sa isi descopere si sa isi trdiascd vocatia lui. Din uitare de sine... pentru a te ocupa de viata profunda a altuia. Si din propria mea viata stiu ca recunostinta are multe trepte... Una e recunostinta mea fata de bunicii mei, y y •> " care m-au crescut si educat, care au fost adevaratii 9 " y mei parinti, alta e recunostinta mea fata de sotia mea, fata de episcopul care m-a hirotonit, fata de duhovnicii mei, fata de prietenii mei, fata de anumite rude ale mele, fata de profesorii mei... si 209 alta, fundamental^, primordiala, pentru Pdrintele meu duhovnicesc, pentru Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu...care mi-a punctat viata in mod abisal, absolut... Si cea mai mare recunostinta o ai fata de eel 5 y t 5 care ti-a schimbat in mod radical viata. . .fata de eel 5 5 5 care te-a rdscolit interior eel mai mult... fata de eel 5 care te-a fdcut sd te vezi eel mai mult... care te-a dus la cea mai mare cunoastere de sine si de f 5 Dumnezeu. Pentru ca recunostinta este recunoasterea y y y celor prin care Dumnezeu te-a umplut de bucurie. Recunostinta e recunoasterea altora in tine 5 5 > ca vegetatii esentiale ale sufletului tau, ca pldmdni ai sdndtdtii tale interioare. y Si cand mergem la padurc.mergem pentru aerul si vegetatia ei...si tragem in pldmdni intreaga viataapadurii... La fel, aici, recunostinta e aerul vietii ~ ~ y y 5 noastYQ...produs si intretinut de cei care ne-au ocrotit si ne-au iubit cu adevdrat. 5 Si tocmai de aceea inima noastra si mintea 5 5 noastra se imbujoreazd la amintirea lor, renasc, se entuziasmeazd la pomenirea lor, la aducerea lor in amintire... pentru ca prezenta lor ne-a umplut de oxigenul pe care acum il respiram. Caci au fost si raman vitali in viata noastra 5 5 cei care ne-au invatat sd pretuim timpul si viata noastra, sa scoatem din noi tezaurul pe care ni 1-a dat Dumnezeu, sa punem in lucrare bucuria Lui fata de noi, adica viata vesnicd. Si toate acestea spuse pana acum sunt regdsibile in Evanghelia de azi [Lc. 17, 12-19]... Pentru ca samariteanul a devenit recunosedtor... in momentul cand „a vdzut ca s-a vindecat" [v. 15]. Si ceilalti noua au vdzut ca s-au 5 5 vindecat... dar numai acesta, al 10-lea, a inteles cum s-a vindecat... Sau, mai bine zis, a inceput sd vadd in sine pe Cei care l-a vindecat .. .adica pe Cei care a facut 210 ceva fundamental pentru un strain. . .un bolnav. . .un om fara scapare ca el. . . Lepra 81 te dezumanizeaza... pentru ca iti mananca trupul, ti-1 dezmembreaza pas cu pas. . . E boala care nu sejoacd cu tine...ci te ucide metodic. . .ca si cancerul 82 sau HIV-ul 83 . Cand grupul celor 10 [v. 12] a cerut mild de la Iisus [v. 13] . . .a cerut scapare de moarte. De moartea sigurd.. . Si toti 10 au primit vindecarea de boala leprei. . .scaparea de moarte. . . Insa samariteanul...a vdzut ca s-a vindecat! . . . Cei 9 s-au bucurat ca au scdpat... si s-au dus la ale lor. . . Dar al 10-lea si-a dot seama est... a inviat dintre ceimorti... Ca a fost umplut de har. ..ca i s-a inmultit credinta si iubirea in el...prin vindecarc.fata de Cel care l-afdcut viu si cu sufletul si cu trupul. . . Noua viata din Q\...harul lui Dumnezeu din el. . .1-a facut doxologic [v. 15]. Si recunostinta, dupa cum spuneam...e ce simte omul ca ai fdcut pentru el... si nu ce crezi tu ca ai facut pentru el. . . Daca pentru cei 9 viata valora atdt de putin...si, la fel, si mantuirea... pentru eel al lo- lea... viata si mantuirea erau esentiale...Qrau pline de doxologie... pline de recunostinta, de constiinta, de bucurie negraita. Asa se face ca poti predica la mil de oameni deodata...si doar unul sa se simta atins de cuvintele tale... Si acel unul se simte atins... de o anumita fraza...de anumite cuvinte...de anumite conexiuni iluminatoare . . .pe masura pregdtirii lui pentru a crede...sau pentru a spori in credinta. 81 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lepr%C4%83. 82 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer. 83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/HIV. 211 Minunile lui Dumnezeu, in termeni de finalitate.. .au fost si sunt intotdeauna eficiente.. . Nu de milostivire . . .adica de minuni . . .duce lipsa Dumnezeu... ci El asteapta, rdbddtor, ca noi sd ne coacem spre intelegere. Prin dureri, prin necazuri, prin bucurii, prin intalniri rare El ne conduce... spre a ne pregdti pentru a putea intelege... paradoxal... ceea ce ne depdseste toate simturile si facultatile trupului si ale sufletului: intdlnirea personald cu Sine. In comparatie cu dracii...care ne momesc si ne bruscheazd libertatea cu tot felul de acte barbare. . .Dumnezeu eplin de sfiald si de atentie in orice clipa...si vrea ca noi sd ne deschidem ca o floare. . .in care El Isi varsd nectarul. De aici si avertismentul ca e mare pdcat...sa ii smintim pe cei mici ai Lui... adica pe cei care se fac tot mai mici in constiinta lor plina de umilinta...pe cat se umplu de Cei mai mare decdt toatd fdptura . . . Cei noua aveau nevoie doar de vindecare. . . Ca sd vezi mai mult. . .ca sa vezi mai sus.. .ca sa aspiri la tot lucrul bun...trebuie sa ai suflet mare.. .deschis maretiei lui Dumnezeu. Si de aici... eel care isi inchide tot mai mult sufletul maretiei prea milostive a lui Dumnezeu... devine tot mai nevdzdtor .. .si nedoritor de vindecare. Da, el a vdzut. . .ca s-a vindecat! El a vazut in sine pe Cei care l-a vindecat .. .pe Cei care l-a umplut de bucurie negrditd. De aceea L-a recunoscut: pentru ca II avea in el! II dobdndise in el. . .pe Cei care i Se ddruise. Si Hristos i Se ddruise celui strain... celui bolnav... celui singur... pentru ca iubirea Lui de oameni nu era o joacd... nu era un plan caritabil... prin care urmarea sd edstige ceva fani...ci era ddruire de Sine, era harul Lui... prin 212 care l-a legat de Sine pe eel nelegat de inima nimanui. Si de aceea a venit... spre Sine... eel legat, prin iubire, de Vindecdtorul lui: pentru ca a inteles ca doar El il iubea... pentru ca El ii fdcuse daruri incalculabile. Da, recunostinta e dorintd strdind pentru cei care isi calculeaza orice cuvant si gest! E ceva nefiresc. . .pentru cei care nu simt ca firescul vietii e tocmi trdirea in slava lui Dumnezeu.. .adica trairea unei vieti. . .mai presus de fire... Ca de aceea vorbim de viatd divino-umand in Biserica: pentru ca e viata mai presus de telurica acomodare cu toate pacatele si placerile. Recunostinta samariteanului l-a facut pe el israelit autentic... pentru ca israelitul autentic e eel pe care Dumnezeu il cunoaste pentru ca il iubeste si locuieste intra el. Si samariteanul s-a intdlnit cu Hristos din clipa in care a vdzut vindecarea Lui in el... si de atunci a inceput doxologia lui, laudarea Lui din toata fiinta. Noua lui viatd e sculare din moarte si actiune continud [v. 19]. E viata ortodoxd, adica continua luptd cu sine pentru a sta in bucuria lui Dumnezeu .. .si, din mijlocul ei, sd tipi doxologii in fata lui Dumnezeu in orice clipa si in orice loc. Caci daca rugdeiunea continud nu e strigare din bucurie si pentru bucurie... atunci ea e strigare descurajatd...Q chemare care doare... pentru ca Cei chemat nu e simtit in nauntrul fiintei noastre. Cine sunt cei fata de care avem recunostinta? 5 5 5 Ce ne invata recunostinta noastra sa facem? 5 y f Ne invata sd le facem bucurii, surprize... pentru ca surprize, bucurii, luminari, incurajari aufost si sunt si ei pentru noi. 213 Si recunostinta se manifesta ca vizita, 5 > > " vorbire de bine, pomenire in rugaciune, ajutor, imbratisare, taifas, impreuna locuire. . . Rugaciunea pentru cei vii si pentru cei adormiti e recunostinta fata de toti. 5 * y 5 5 Recunostinta fata de Sfinti, fata de genii, de 5 5 5 5 ™ 5 C™ eroi, de marii oameni ai lumii...fata de cei care au facut pentru noi toti lucruri importante se manifesta ca rugaciune, ca dorire de bine, ca popularizare a acestor fapte. . . Si, in primul rand, recunostinta fata de Dumnezeu se manifesta... ca neiesire din y comuniunea cu Sinc.ca o constiinta supla in toate relatiile noastre... 5 Cat de frumosi suntem in recunostinta J y 55 noastra si cat inspiram si pe altii prin ea? Cat de mult este viata noastra o lumina 5 pentru altii si cat gasim noi, in viata altora, lumina, imbarbatare, alinare, incurajare? Sunt intrebari pe care samariteanul israelizat ni le pune... pentru ca toti am fost samariteni odata. . .si am devenit israeliti prin Botez. Si fie ca recunostinta noastra sa scrie pagini de istorie... pagini luminoase .. .din care sa se aprinda si constiinta celor care ne vor urma. Amin! Predica la Duminica a 32-a dupa Rusalii [2012] 214 84 Iubiti frati si surori intru Domnul , 5 5 5 7 gustul libertdtii se formeaza in casa recunoasterii de sine. Numai cand stai fata in fata cu tine. . .inaintea lui Dumnezeu. . .intelegi cat de putin liber esti...dar si cat de multa nevoie ai de 5 5 libertate...in primul rand, bineinteles, de libertate interioard . . .de la care porneste tot binele in Biserica si in societate. 5 Si ce inseamna sd fii liber in tine insuti? 5 J 5 In Evanghelia de azi [Lc. 19, 1-10] avem paradigma Sfantului Apostol Zaheu [Zacheos in limba greaca], unul dintre cei 70 de Sfmti Apostoli ai Domnului , pomenit la 20 aprilie ...pentru ca sa intelegem ce inseamna libertate interioara...si cdte eforturi trebuie sa facem pentru ea. Predica scrisa la data de 18 ianuarie 2012. A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Zaheu. 86 Idem: http://ro.orthodoxwiki.Org/Apostol#List.C4.83_a_celor_70_de_Apostoli .2C_dup.C4.83_data_de_pr.C4.83znuire. 87 Idem: http://calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie20.htm. 215 Avem convertirea lui...drept exemplu de eliberare de sub stapanirea patimilor. Pentru ca atunci cand s-a vazut in fata Domnului...cand s-a vazut vazut de Domnul pana in strafundurile sale... a inteles ca trebuie sa devina milostiv si sa se impace, din punct de vedere financiar, cu cei nedreptatiti de el... din postura sa sociala de vamesl perceptorl de incasator de impozite (v. 8). In apropierea Domnului, Sfantul Zacheos a inteles dintr-o data/ imediat . . .ca trebuie sa iasd de sub patima care il robea eel mai mult: iubirea de bani, dorinta de a avea cat mai mult... si prin orice mijloc. Si prin asta a iesit din inchisoarea imbogatirii nedrepte, din inchisoarea interioard a dorintei de a nedreptdti pe altii... la locul larg al bucuriei de a face bine\Q...dQ a avea raporturi normale, cinstite cu oamenii. Caci pe langa statura sa mica, care isca ironii...si pe langa ura oamenilor, ura crescdnda... datorata nesatiului sau de a lua mita, de a fi nedrept cu oamenii din postura sa de vames...SQ adauga in inima lui si nefericirea de afi situat in randul pdcdtosilor [v. 7] din punct de vedere social, adica a celor bolnavi de lepra, a prostituatelor, a criminalilor, a nedreptilor. . . Si el a inteles, mai mult decat altii, ce mild si-a facut Domnul cu el... cat respect i-a acordat...daca a venit tocmai in casa lui... a celui recunoscut ca pdedtos, ca om nedrept, ca om ce nu meritd atentia altora... pentru ca nici el nu-i respectd pe altii. Si acum, in aceste zile in Romania, vedem ce inseamna sa nedreptdtesti poporul...sa ii calci demnitatea. . .desi el isiface datoria.. . Dar in cazul lui Zacheos... Domnul vine in casa lui si ii distruge imaginea sociala de bdddran.. .de gros la inima. I-o distruge prin asentimentul sau.. .pentru ca Zacheos se vede gol de bine, de relatii normale cu 216 oamenii, de libertate interioara...si vrea sa fie liber, placut, apreciat pentru ce este si face. Iesind din rau, din exercitiul raului...Sfantul 5 " t Zacheos se umple de mila lui Dumnezeu si de mila si de atentie fata de oameni. 5 5 5 Si mila, atentia fata de altii, relatiile drepte cu altii ne aduc libertate, multa libertate 5 ™ interioard... in care putem creste/ avansa la infinit in relatia cu Dumnezeu si cu oamenii. 5 5 Nu itifac rau.. .inseamna si: nu imifac rau. Iti vad suferinta.. .pentru ca si eu sufdr. Compdtimirea altora se naste din constiinta fragilitdtii sanatatii si a vietii noastre. Si de aceea iesim in ajutorul celor suferinzi, a celor nedreptatiti, a celor minimalizati... pentru ca oricand putem fi in locul lor... iar daca nu suntem incd in locul lor e tocmai pentru a fi apti sd-i ajutdm pe cei care sunt in aceste situatii dramatice si nedemne. Fiecare act al Domnului arQ...taina lui imensd . . . Insa taina milei si a iubirii lui Dumnezeu are 5 nevoie de un da rdspicat al fiintei noastre. De o iesire din dormitare, din lene, din obiceiuri proste spre. . .un alt f el de afi. De aceea convertirea lui Zacheos... si a 5 noastra, a tuturor, e o iesire din inchisoare... spre un orizont cu totul nou, de neimaginat mai inainte. Esti scos din viata ta plina de patimi. . .spre o viata din ce in ce mai rarefiatd, mai bogatd in frumusete si in milostivire. 5 5 De aceea convertirea e, deopotriva, ca o urcare pe munte . . .spre o tot mai mare inaltime duhovniceasca...dar si ca o trecere prin desert. . .spre oaza de liniste a Imparatiei. Adica presupune dezlipire dureroasa/ dramatica de trecut...de dependenta de rau, de pacat... Si prima miscare a libertatii e revolutionary 5 L y 5 5 la nivel interior: inseamna o rupturd radicald, in forta, de viciile trecutului. 5 7 217 Cei care il vazusera pe Zacheos, pana mai ieri, jecmanind pe conationalii sai pentru a oferi impozitele romanilor, adica ocupantilor, au ramas cu gura cascata...cand 1-au vazut impdrtind milostenii si despdgubind, mai mult decat judicios, pe cei nedreptatiti. De aceea 1-au perceput drept altul imediat... pentru ca convertirea lui a fost plind de entuziasm, de intelegere, de libertate duhovniceasca. A. In comparatie cu o astfel de convertire navalnica, in forta...e de la sine inteles de ce nu convinge viata laxa a crestinilor, care nu arata asceza, marinimie, un alt fel de a //...in comparatie cu banalitatea curenta a lumii. Si astfel avem crestini care fac prea multe . . .cvQstim cu vitezd redusd...si crestini cu 5 5 5 masina in pana. Si suntem intr-un fel sau in altul... pe masura a cat ne-am lasat convinsi de Dumnezeu. Pe cat am stat in fata Lui...ca sa vedem ce 5 cere El de la noi. Sau pe masura a ceea ce am simtit sa facem... stand in fata lui Dumnezeu in tacere rugatoare. Zacheos a cobordt din sicomor (v. 4) dar si din bdltirea lui in rele. S-a coborat cdnd a vrut Domnul si a facut ce a vrut El... adica s-a lasat convertit . . .scos din derapajul lui... si adus pe drumul eel drept... al dreptatii, al omeniei. . . A coborat degraba...cu inima aprinsa...si L- a primit bucurandu-se (v. 6). . . Nu a considerat convertirea spre bine drept o pagubd.. .ci un edstig imens.. . Tocmai de aceea si-a cumpdrat libertatea cu milostenie si cu fapte de constiinta. Si-a recdpdtat demnitatea umana si sociala prin relatii oneste, omenoase. Pentru ca munca cinstitd trebuie remuneratd si omul care oface trebuie tratat cu demnitate. 218 De aceea mdntuirea lui [v. 10] a insemnat iesirea din neomenie, din bdddrdnia in relatiile cu oamenii. El era pierdut [aiToA,coA,6g/ apololos, cf. GNT, v. 10] pentru ca refuza 5a comunice cored cu oamenii. Si comunicarea corectd cu oamenii se face atunci cand esti perceput ca om integru, ca om de valoare, ca om pe care altii se pot bizuil se pot baza/ in care isi pot pune increderea. Insa pentru a fi integru trebuie sa fii un om al lui Dumnezeu care isi lucreazd vocatia. Care face ceea ce stie sdfacd... si pentru care se simte ddruit de Dumnezeu. Sfantul Zacheos a devenit „fiu al lui Avraam" (v. 9) pentru ca a devenit om pentru oameni. S-a facut din contra exemplu un exemplul o pilda de urmat. De aceea Evanghelia de azi e una incur ajatoare pentru cei care nu se simt bine in lumea pdcatului . . .ci simt...intuiesc...inteleg...ca trebuie sd meargd spre libertatea dumnezeiascd a fiilor lui Dumnezeu. Inteleg ca au nevoie de schimbare . . .de o schimbare de profunzime . . .care ne umanizeaza...ne indumnezeieste...ne bucura...ne elibereaza de noi, cei din trecut... si de trecutul nostru murdar. . . Adica: se poatel Intotdeauna se poate sd fii altul . . .daca. intelegi valoarea absolutd a schimbarii in bine! Pentru ca binele nu se devalorizeazd in timp. . .ci maretia lui creste tot mai mult. Binele e valuta forte, e fortd duhovniceasca . . .e avutie neperisabild. Si in raspar cu avutia nedreapta/ ilicita. . .si cu inima plina de invidie si nemilostivire. . .Zacheos a facut din banii lui nedrepti bucurii pentru altii. . .si descdtusare de sine. . . El... si noi...oricare am fi...am trait si traim intotdeauna o mare eliberare.. .o mare implinire. . .o 219 bucurie nobila... cand ajutam . . .cand facem ceva dezinteresat... cand ne comportam firesc, normal, uman... Si aceste momente de candoare, de implinire, de daruire . . . sunt amintirile noastre frumoase . . . sunt oglinda in care ne bucuram sa ne privim... pentru ca ne arata ca oameni care nu am facut degeaba umbra pamantului. Adica: spune nu unei vieti inutile si egoiste ! Dezbraca-te de armura grea a nesimtirii . . . pentru ca sa vezi ce relaxat vei fi. . .cand vei merge degajat pe strada! Sfantul Zacheos a facut din casa lui Biserica... pentru ca fiecare devenim bisericil locasuri ale lui Dumnezeu unde El vine sa locuiasca. Dar pentru ca El sa vina la noi trebuie sa ne debarasam de vechiturile vietii noastre indiferente... pentru a ne umple de noutatile netrecatoare ale comuniunii cu El. Amin! 220 Predica la Duminica a 17-a dupa Rusalii [2012] Iubiti frati si surori intru Domnul Evanghelia de azi [Mt. 15, 21-28] confirma faptul universal valabil, ca atunci cand ai o durere reala. . .ea devine un tipat cdtre Dumnezeu. Ca nu poti sa tii in tine ceva care simti ca te doboara... ci ai nevoie de un sprijin real, autentic... Si ca durerea reala nu e un tipat teatral... ci unul ontologic, deplin uman, o sfdsiere interioard. ' Predica scrisa in data de 24 ianuarie 2012. 221 Cand nu mai poti sa suporti, cand raul te cuprinde . . .pe tinc.pe ai tai...cand te simti umilit, calcat in picioare, in mod nedrept. . .sau fara sprijin, singur in fata bolii si a vietii...tipatul/ cererea de ajutor/ apelul catre altii sunt manifestari firestil normale in atare situatii. Insa eel mai corect e sa strigi, mai intai de toate, catre Dumnezeu...pentru ca, daca strigi catre El...Acesta va face safii auzit de cine trebuie, de cat mai multi. . .de foarte multa lume. 5 Femeia hananeianca a tipat catre Domnul nu pentru sine, in primul rand...ci pentmfiica ei „rau demonizata/ kolkQc, 6aL|iov(.CeTaL [cacos demonizete]" [v. 22, in GNT]. Insa a tipat pentru cea de care i se frdngea inima.. .pentru cea pe care o iubea. Cu alte cuvinte, ca sa devii solidar cu cei care sufera, cu cei nedreptatiti, cu cei desconsiderati... trebuie sa iti pese de ei... trebuie sa ii iubesti. . .sa le doresti binele. Si pentru a le dori binele trebuie sa iti doresti si tie binele. . .sa vrei sa fii in bine. Pentru ca rugdeiunea pentru intreaga umanitate are tocmai acest rol: ca oamenii sa doreascd binele, pacea, frumosul, dragostea...si sa le sadeasca si sa le cultive in viata lor. Si vedeti, din destul, in aceste zile...ce inseamna ca cineva sa stea impotriva dorintei multora. Ce inseamna ca unii sa trdiascd bine, excesiv de bine, tocmai datorita tinerii in mizerie a altora... Insa adevaratele constitutii ale natiunilor vorbesc despre principiul evanghelic al egalitdtii de sanse in ceea ce priveste viata, munca, educatia, sanatatea, profesia. . .adica al drepturilor egale intre cetateni. Toti avem nevoie de viata linistita, de consideratie, de drepturi fundamental umane... pentru ca o societate stabild, bine intemeiata, e cea care are grijd de toti cetatenii ei tocmai pentru ca nu minimalizeazd pe nimeni. 222 Ce a vrut mama pentru fiica ei? A vrut miluirea ei de catre Domnul. . .ajutorarea ei. Ce vrea, de fapt, fiecare om pentru cei pe care...« iubestel Acelasi lucru: ca Dumnezeu sa le ddruiascd sanatate, pace, mantuire, bucurie dumnezeiasca in viata lor. E adevarat: viata noastra nu se reduce la sanatatea fizica! Insa avem nevoie de sanatate, de o casa, de un loc de munca, de un salariu decent, de iubirea si de intelegerea altora, de sprijin si de relatii normale cu semenii nostri pentru ca sa simtim viata ca pe ceva... re spirabil... Cand viata devine irespirabild. . .cand simti ca nu mai suporti . . .atunci tipi... si tipatul tau e profund valabil. Si acest tipdt interior, aceasta verticalitate ontologicd trebuie recuperatd in Biserica si societatea noastra. Pentru ca ea reprezinta asumarea stdrii de fapt...da.Y si dorinta de schimbare, de innoire interioard. Iar daca innoirea unei societati democratice se face prin vot si prin vigilenta democratica...irmoirQa. interioard este duhovniceasca, eclesiala...si se face prin pocdintd si prin lucrarea virtutilor. Ambele innoiri converg. Pentru ca omul si societatea se vindeca din nauntrul omului. Si bazandu-ne pe ceea ce este corect si cinstit pentru toti invatam sa pretuim oamenii profunzi, de mare caracter...si, in acelasi timp, intelegem si sldbiciunile tuturora...dar si aportul fiecaruia la societate. A nega lucrul bine fdcut inseamna a fi ipocrit. Dar a lauda ceva ce nu meritd laudat. ..si a sustine ceea ce este dezumanizant inseamna a fi un om mdrsav si iresponsabil. 223 Iar femeia a fost responsabild fata de fiica ei. . .pentru ca i-a dorit mdntuirea. Nu doar i-a dorit-o ci s-a zbdtut pentru ea. Si cand Domnul parea ca o minimalizeazd...cd o jigneste...E\, de fapt, dorea ca ea sd se destdinuie Lui... si in fata oamenilor... pentru ca Domnul sa o dea drept exemplul drept paradigmd de credintd si de luptd pentru mdntuirea altora. Asa ca Domnul lucreaza tainic si preaintelept cu oamenii. Iar daca nu privesti profund lucrurile...poate sa ti se para ca Dumnezeu Se cam insald cu unii. . .sau eprea ingdduitor cu altii. Dar daca vei intelege schimbdrile din vietile oamenilor. . .daca oamenii ti se destdinuie. . .intelegi ca fiecare bucurie sau boald, nefericire sau extaz... ii lamuresc pe oameni, ii fac intelepti, prevazatori, multumitori...si nimic nu ramane^ara urmdri... Greselile noastre sunt momente de iluminare in cadrul pocaintei. Bucuriile noastre sunt momente de iluminare in cadrul multumirii aduse lui Dumnezeu. Deopotriva, sanatatea si boala, saracia si huzurul sunt cadre ale experientei noastre... pentru ca ce este prea mult sau prea /?«//«... deschide in noi falii de intelegere si de reevaluare personald a lucrurilor. Cand ti-e bine si esti sdndtos . . .prietenia si 5 5 5 i 5 ajutorul altora ti se par neimportante. Tot la fel cand ai casa, masa, salariu, familie...lucrurile sunt altfel decat atunci cand, in mod vizibil, acestea se destramd . . .le pierzi. . . De aceea am nevoie de indreptareal de palmele lui Dumnezeu cele prea iubitoare pentru ca sa ne regdsim pe noi insine...dupa cum avem nevoie de stabilitatea care vine de la El pentru ca sa putem sd ne bucurdm. Si cand Domnul a binevoit... fiica ei s-a vindecat de demonizare [v. 28] ! 224 Vindecarea a venit in urma tipdtului iubitor al mamei... Pentru ca mama trebuie sd tipe bine .. .adica sd se wage mult pentru fiii ei. Ambii parinti trebuie sd tipe bine catre Dumnezeu, din toata inima... pentru ca rugaciunile lor sd ii zideascd pe copiii lor drept case ale Stdpdnului. Cu alte cuvinte: oamenii si Bisericile si familiile si natiunile se zidesc prin rugdciune, prin cerere, prin tipdt in fata lui Dumnezeu si prin angajare totald intr-un crez. . .si nu pe indiferentdl Indiferenta lasa demonismul sd creased, sa creasca continuu si sd il desfigureze pe om intr-un mod inspaimantator, incredibil. . . Daca nu ridici o hartie de pe jos, daca nu vezi nicio mdnd intinsd, daca nu spui niciun cuvdnt bun, daca nu scrii nicio carte asudatd prin care sd lamuresti unele lucruri, daca nu iti pasd de ceilalti contemporani, aflati dimpreund cu tine in corabia vietii... indiferenta scufundd intreaga corabie mai devreme sau mai tarziu. Raul care nu se taie de la radacina...creste infernal de mult. Dupa cum binele, ca haind zilnica a omului, il face pe acesta un reper al binelui. Trebuie sa existe oameni in care sd te increzi...p& care sa vrei sd-i vezi.-.sa. te lasi cdlduzit de ei... Nu poti sa vezi, tot timpul, in fiecare clipa, numai canalii, numai nulitdti, oameni care sa te faca sd exasperezi. Ci ai nevoie de oameni care sd te odihneascd prin simpla lor prezenta...si prin cuvinte le lor... pentru ca se lasa odihniti de Stapanul intregii creatii. Tace Dumnezeu? Este indiferentl Nu-i pasd de noi? Nu! Nu! Nu! Dumnezeu vorbeste si vrea sa fie auzit in soapta constiintei. . . 225 Dumnezeu e atent la toti...si vrea sa fim si 3 3 5 noi atenti la noi si la intreaga lume. . . Dumnezeu e preamilostiv si asteapta ca si noi sa ne facem griji, sa ne pese de orice suflare...de orice existenta . . .pentru ca aceasta grija ne face frumosi, ne face pldcuti, ne face cu adevdrat sensibili... Si noi, cei care ne uitam la cum aratd omul... la cum e imbrdcat . . .la cum vorbestc.trebuie sa invatam continuu cine sunt 5 5 oamenii. Pentru ca oamenii nu sunt mdstile surdzdnde . . .nu sunt cei care se tupileazd in spatele cuvintelor si ale paragrafelor de legc.nu sunt cei care mimeazd fericirea, munca, grija, excelenta...ci cei care isi asuma riscuri, isi 5 1 ™ 5 vestejesc sanatatea, isi cheltuiesc intreaga energie pentru a improspdta increderea si demnitatea oamenilor. Avem nevoie sa invatam continuu ce suntem si ce nu suntem. . .ce facem si ce nu facem. . .ce cere 5 5 Dumnezeu de la noi. . .si ce vor oamenii de la noi. 5 Dar invatam toate acestea cand suntem dispusi sa pretuim adevarul. Adevarul despre noi si despre altii. . .adevarul nostru in fata lui Dumnezeu. Pentru ca, in defmitiv, acest lucru e eel care conteaza: cum ma situez eu in fata lui Dumnezeu si 5 5 in fata intregii umanitati? Cu cine sunt eu: cu El sau impotriva Lui? Unde ma voi duce eu: aproape sau depart e deEl? Dumnezeu sa ne daruiasca grija nobild, cu alte cuvinte, grija pentru demnitatea si viata oamenilor, pentru ca numai asa putem sa le intelegem adevdrata fata .. .si ne putem intelege si noi adevdratele limite. Amin! 226 Predica la 30 ianuarie 2012. Despre teologie ca despre viata noastrd Iubiti frati si surori intru Domnul 89 desi ii praznuim pe Sfintii trei ierarhi . . .Vasile eel Mare, Grigorie Teologul si loan Gura de Aur...astazi e praznuit si Sfantul Sfintit Mucenic Ipolit al Romei, un alt teolog redutabil al Bisericii. Adica 4 ierarhi foarte invatati si Parinti ai Bisericii, care au lasat scrieri valoroase Bisericii universale... fapt pentru care ne sunt Invatatori peste timp in cele ale teologiei. Am spus teologie .. .si nu ipocriziel . . . Predica scrisa in data de 28 ianuarie 2012. 227 Pentru ca ipocrizia e purtarea parut evlavioasa ca ortodox, in care vrei sa fii crezut un cunoscator al credintei...tm prieten al lui Dumnezeu...dar tu nu stii lucrurile esentiale ale. . .comuniunii cu El. Pentru ca evlavia se naste din teologie... din cunoasterea reala a lui Dumnezeu. Din viata continua cu Dumnezeu. Adica din experienta mistica si citire, din asceza si viata cultica...pastrandu-se echilibrul armonios intre dorintele sufletului si nevoile trupului. Tocmai de aceea ma infior cand aud ca „nu e nevoie sa stii credinta. . .ci sa o practici". Ce sa practici insa, daca nu stii drumul care te duce la viata cu Dumnezeu? 228 Si cum sa fii indiferent fata de tot ce ne-a lasat Traditia, fata de acest nor de mdrturii al cartilor patristice. . .pentru o evlavie dupd urechel Si evlavia dupd ureche inseamna intregul mod de a te ruga, de a posti, de a trai crestinestc.care nu a fost invdtat din traditia 5 5 J f •> Parintilor Bisericii. 5 Adica nu te poti inchina cum vrei, nu poti posti oricum si oricand, nu poti sa cresti in Hristos fara sa intelegi rostul Sfintelor Taine ale Bisericii, al rugaciunii, al curatirii de patimi in viata ta. Pentru toate acestea trebuie sa pled de la teologic.de la citirea ei...spre intelegerea ei. . .pana cand teologia devine viata ta. Daca nu ai scoala...sau ai cateva clase facute...mersul la Biserica iti asigura intrarea in cunoasterea teologica... pentru ca Sfintele Icoane, modul de a fi in Biserica, ce se spune si se canta la slujbe, ce se predica in Biserica e teologie. In Bisericile ortodoxe, la strana si din gura preotului, auzim teologie la slujbe. Auzim si invatam cele despre Prea Sfanta Treime, adica despre Dumnezeul nostra, despre faptul ca Tatal L-a nascut pe Fiul din veci si L-a purees din veci pe Sfantul Duh, ca Hristos S-a intrapat din Prea Curata Fecioara pentru mantuirea noastra, ca Biserica e comunitatea celor credinciosi, a celor care traiesc si se bucura in Domnul, ca viata noastra e darul lui Dumnezeu si ca viata nu trebuie trditd la intdmplare .. .pentru ca moartea ne trece in viata vesnicd.. .unde exista doar comuniunea cu Dumnezeu, Raiul Sau sau depdrtarea de El, adica Iadul. Daca nu stii sa citesti... in Biserica poti invata lucrurile esentiale ale credintei. 5 t 5 Numai ca trebuie sa fii atent, sa bagi la cap, „sa furi meserie". . .adica sa inveti teologie. Sa asculti. . .si sa intrebi. 5 5 Sa intrebi mereu. . .si sa te lamuresti mereu. Si cand ai inteles ceva... sa te bucuri nespus.. .pentru luminarea lui Dumnezeu. 229 Avand scoala: 8 clase, liceu, facilitate... nu mai zic de cei cu studii postuniversitare...« nu citi teologie... si a nu sti teologie e o rusinc.o rusine cauzata de lene si indiferentd. Chiar daca nu esti om credincios, a nu avea culturd teologicd inseamna a nu avea trecut valoros...2i nu sti ce s-a crezut in istorie, de-a lungul timpului. A nu sti care a fost fundamentul vietii oamenilor. Pentru ca teologia este intreaga cunoastere si experientd dezvaluite de Dumnezeu oamenilor Sfinti prin care stam in relatie vie cu El. E o cunoastere care devine viata, care ne da viata.. .care face ca viata lui Dumnezeu sa devina si viata noastrd... pentru ca adevdrul teologiei ne da sa ne umplem de sfmtenia vietii lui Dumnezeu. Si acesta e motivul pentru care teologia e viata si sfintenie si adevdr. Iar cand adevarul teologiei e ciuntit, e minimalizat, e negat... intra catva...cand se adauga minciund la adevdr.. .de aceea Sfintii si oamenii duhovnicesti reactioneaza foarte prompt impotriva acestei falsificari...si subliniaza ceea ce inseamna continutul ereziei: adica minimalizarea/ denatmaiQaJ falsificarea unei parti din teologie. Insa cum sa iti dai seama care a fost eroarea lui Arie, daca tu nu stii cine e Arie? Si cum sa intelegi diferentele dintre Ortodoxie si romano-catolicism, Ortodoxie si mahomedanism sau dintre Ortodoxie si ideologii diverse... daca tu nu stii, in mod aprofundat, atat dreapta credintd a Ortodoxiei... cat si alte forme de teologie, de religie, de filozofie? Si cand sa incepi aceasta scoala a teologiei. . .decat de foarte devremel Daca se poate: din copildrie. Inca de copil trebuie sa inveti sa te inchini, sa te inveti cu greul postului, care devine cevafiresc in scurt timp, cu dulceata ragaciunii, cu bucuria de a fi la slujbd, de a canta, de a auzi lucrari dumnezeiesti, de a calatori spre locuri sfinte. 230 Bucuria de a citi carti sfmte, de copil, devine un dor nespus mai apoi. Si inveti teologie ca pe fundamentul vietii tale...pentru ca tot ce intelegi... devine propria ta viatd. Si imi dau seama foarte bine, ca cei care nu au facut din teologia Bisericii viata lor... dorul meu de a vorbi, de a predica, de a cunoaste cele dumnezeiesti ale Traditiei, de a ma umple de slava lui Dumnezeu nu are corespondent in ei. Le vorbesc degeaba...pentru ca nu avem aceeasi dragoste... stCGGSLsi indrdgostire de adevarul si viata lui Dumnezeu. Insa cei care sunt toba de carte si de experience teologice, dumnezeiesti... rezoneazd nespus de bine cu dorinta mea de a le fi prieten, confident, audient. . .pentru ca ei imi spun lucruri pe care le cunosc in parte... sau ei vad in mine pe eel care le pot urma si imbogdti experienta. E o intdlnire de suflet . . .intTQ teologi, intre oameni duhovnicesti, intre oameni cu aceeasi daruire. Fiecare cu experienta noastra, cu implinirile si neimplinirile noastrc.dar care nadajduim in Cei care ne intdreste pe noi, Care ne lumineazd pe noi, Care e viata noastra. Pentru ca teologia nu e doar plind de cunostinte . . .ci si de rezistentd, de echilibru, de luminozitate, de perspective clara. Stare treaza, atentie incordata, cadere si ridicare, intelegere continua. . . dureroasa. . . foarte dureroasa. . .sau bucuros de dureroasa. Caci experienta noastra teologica, teologia noastra traita, viata noastra teologica este o imbinare uluitor de find intre cea mai mare concretete a bucuriei si a adevarului...si vederea acuta a celor mai josnice si inumane porniri din partea demonilor sau a viciilor. Pentru ca atunci cand luptam in bine/ de partea binelui/ pentru bine...aflam si cat de mojic, 231 de nesimtit e raul demonilor...si al oamenilor. . .vizavi de noi. Suntem zdrobiti de rautatea vrajmasilor nostri. . .in timp ce ne bucuram nespus. Suntem insultati cand avem dreptate. Ni se pun bete in mate... tocmai cand am intuit cum sa ne pocaim, cum sa traim frumos...cand am inteles spre ce liniste teologicd tinde duhul nostru. . . Si multi cred ca noi, oamenii Bisericii, cei 5 5 ™ ™ eruditi, teologii...«w cunoastem durerea si smagul 90 lumii si dispretuim lumea. . . Ca ne credem niste insi fara dileme, fara 5 5 7 dureri, fara regrete.. . Insa toate bucuriile, toata nevoia de sfmtenie ™ 5 a lumii, tot greul ascezei...deopotriva cu tot greul si duhoarea patimilor lumii si a pacatelor ei...sunt in fiinta noastra...atunci cand ne descoperim, pas cu pas, drept fiinte teologice, dialogice, deschise spre infinitatea slavei lui Dumnezeu. Pentru ca viata cu Dumnezeu e viata la 5 5 temperaturd inaltd, e viata incandescentd, e viata ca indrdgostire vesnica de El... in care te aprinzi pentru a cunoaste si a fi de partea tuturor acelora care se bucurd sau pldng, cautd sau jubileazd, gdsesc sau se dau de ceasul mortii ca nu inteleg una sau alta. Da, teologia e un incendiu in fiinta noastra. . .care ne aprinde ca pe torte! E un incendiu dumnezeiesc . . . care ne schimba, ne preface... ne coace ca pe painea in test. . .pentru viata viitoare. Si de aceea multi Sfinti marturisesc faptul ca indrdgostirea de o persoana...te face sa intelegi care e us a spre incandescenta iubirii lui Dumnezeu. Cat de spirituald dar si de practicd e viata cu Dumnezeu. Caci, ca si in dragostea fata de persoana iubita. . .ce afli despre ea devine viata ta. . .vrei sa fii 90 Gustul rau. 232 ca celalalt, vrei sa ii faci pe plac.si trecerea ta spre dialog, spre daruire, spre altfel, spre mereu- altfelul-dialogic-si-comunional...tQ face de nerecunoscut. De aceea am spus ca teologia este viata noastrd... daca noi ne lasam continuu schimbati de Dumnezeu, prefacuti de El in fiinte...de nerecunoscut. . .si asta la modul foarte pozitiv. Insa teologia ca viata incepe odata cu invdtarea scrisului si a cititului. Teologia incepe cu invdtarea pe de rost a rugaciunilor, a slujbelor, a zilelor de postire, a modului cum sa ne comportam in diverse situatii. Si se continua cu tot ceea ce citim si auzim si traim...intr-o amestecare fireascd cu viata noastra de copil, de tanar, de om matur. . . Pentru ca teologia este fundamentul si introducerea in tot ceea ce facem. Invatam carte, suntem respectuosi, muncitori, onesti, ne pregatim de o cariera sau de un mod de a fi care are la baza viata cu Dumnezeu. Poti fi vdnzdtoare . . .fara sa fii mai putin ortodoxd. Poti fi profesor...cu Ortodoxia in suflet...Politist, avocat, fermier, militar, apicultor, ceferist...orice...dar punandu-ti viata in acord cu cererile profunde ale credintei. Nu, nu doar teologii stiu teologie in Ortodoxie ! Ci oricare dintre ortodocsi trebuie sa fie un teolog... un om care cunoaste ce crede si traieste ceea ce crede. Un om in care frica de cunoastere nu are ce cauta... pentru ca Dumnezeu ne cheama la cunoastere si experienta teologica si nu la un mod de viata fanatic, care distruge relatiile si pacea dintre noi. A. In plina iarna...vorbind despre teologie... e ca si cum ai vorbi despre unfoc in zapada.. . 233 Despre un foe in mijlocul Siberiei, care nu e stins de viscol... ci care face din viscol...o pace Una. De fapt acesta e rolul acestei zile de praznic de la sfarsit de ianuarie: de a ne umple de foe dumnezeiesc, de ravna de a urma marilor teologi ai Bisericii, prin cunoasterea si viata noastra. Pentru ca nu e un demonism. . .faptul de a ne sfinti viata prin cunoastere si experienta...ci e implinirea noastra cu adevarat, ca oameni ai dialogului, ai comuniunii si ai respectului reciproc. Amin! 234 Predica la Intdmpinarea Domnului [2012] Iubiti frati si surori intru Domnul 91 , in ce termeni mai putem vorbi despre intdmpinare . . .despre iesirea inaintea cuiva... intr-o lume in care usile nu mai au umanitatel In care usile nu se mai deschid... ci se zdvordsc tot mai mult? Nu parem mult prea naivi, noi, oamenii Bisericii, cand mai vorbim despre deschidere, dialog, comuniune...cand cuvintele de ordine sunt profitul, relatiile pur-comerciale, indiferenta si cruzimea fata de altul, cand vine vorba de imaginea proprie.. .de interesul personal? Cui ii mai pasd de intdmpinarea lui Dumnezeu...acolo unde nici ei insisi, oamenii, nu 9 9-" 7 se mai cunosc, nu se mai stiu, nu isi mai gdsesc rostul? . . . Si cu toate acestea, pe 2 februarie, in fiecare an. . .intdmpinarea Domnului inseamna reamintirea vocatiei Ortodoxiei. Adica? Aceea ca Biserica trebuie sd iasd, in continuu, inaintea/ in intdmpinarea oamenilor...pentru a le da stabilitatea Imparatiei. . .adica viata vesnica. Ca fiind in lume, omul sa nu se simta un animal cu pofte... si cu fried de moarte... ci o persoand plind de viata vesnica, care traieste inca Predica scrisa in data de 3 1 ianuarie 2012. 235 de aici ritmul bogat, suplu, al invierii duhovnicesti. . .al vietii vesnice. 5 5 5 Si troparul...troparul zilei...vorbeste despre pdrinti. . .si, in mod subliniat, despre mame. Despre vocatia mamei: aceea de a-l ddrui pe copilul ei lui Dumnezeu. De a-l da in dar lui Dumnezeu... Celui care i l-a ddruit. De a-i reintoarce darul Lui. Si astfel spune troparul zilei: „Bucura-te, Cea plina de dar, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca din tine a rasarit Soarele dreptdtii, Hristos, Dumnezeul nostru, lumindnd pe cei din intuneric". Pentru ca el, copilul ei, al mamei, al oricdrei mamc.daca este dat lui Dumnezeu si Dumnezeu 5 rodeste in el prin slava Sa...poate fi o lumind... in intunericul ideologic si moral al acestei lumi. Daca mama invata de la Maica lui 5 Dumnezeu ca sd il creased... copilul ajunge o lumind, un purtator de sensuri adanci si de intelegeri iluminatoare. Parintii, constienti si multumitori fata de 5 7 y t 1 t 5 darul primit de la Dumnezeu, pot face o minune din copilul lor. . .o minune coplesitoare. Pentru ca el poate fi o uimire pentru toti, un locas al harului, al curatiei, al dreptatii, al frumusetii ceresti si pamantesti. Dar pentru a uimi la modul frumos . . .trebuie sd rdsari in slava lui Dumnezeu. . . Trebuie sa fii mddular al Bisericii...madular Ww...constiinta vie si iubitoare .. .in relatie continua 5 5 5 5 cu Dumnezeu si cu oamenii. . .cu intreaga existenta. Trebuie sa fii luminat de raza Treimii. Trebuie sa nu fii intunericl Pentru ca intunericul nu comunicd... nu imbrdtiseazd... nu se pdtrunde de mila...nu are dragoste. Intunericul rautatii are toate usile inchise. 236 Asa se explica de ce umanitatea...cu atatea exemple vii de sfmtenie...de maretie sufleteasca. . .de eroism. . .prefer a o lejeritate morala schizofrenica... Prefera uratul . . . inconsistentul . . . moj icia fara mustrari de constiinta. Stai si intrebi: cum mai pot exista atat de multi oameni urdti, desfigurati de pacat...intr-o lume atat de burdusita cu frumusete? Cum sd calci peste cadavre...cand orice lucru din viata noastra reclama atentie, sensibilitate, duiosie? Cum?! Cum de mai putem sd ne suportdm simtindu- ne atat de inchisi in moarte... in lipsa de frumusete sufleteascdl Despre intdmpinare . . .impreuna cu batranul eel Drept, cu Sfantul Simeon. . .primitorul de Dumnezeu . . .care s-a veselit dumnezeieste „primind in brate pe Izbavitorul sufletelor noastre". E\...necredinciosul de altadata in ceea ce priveste profetia 92 de la Is. 7, 14...unul dintre traducatorii Septuagintei 93 ...vemz' ai dreptei credinte... credinta nu mai e un set de intrebdri si rdspunsuri . . .nu mai e o problematizare sterild... ci o jubilare, o bucurie, o 238 incdntare continud... plina de sensuri, de intelegeri, de bucurii, de mdntuire. Pentru ca II intdmpindm astazi...si oricand...pe Cel pe care II stim...cu Care traim. . .prin Care ne miscam si suntem. . . Inaltarea inimii spre El...tipatul rugaciunii spre El...umplerea noastra de El, de Dumnezeul slavei...e continua intdmpinare, continua inviere, continua cincizecimel pogordre a Lui la noi ca sa ne urce la El. Intdmpindm.. .fara sa fim intdmpinatil Le dorim tuturor mdntuirea... si nimeni, de fapt, nu o dorestel Ne prefacem ca suntem „fericiti", ca suntem „altii"...dar nu facem decat sa ne mintim cu eleganta? . . . Poate ca da. . .sau poate ca nu. . . Poate uneori ne mintim cu bucurii false .. .iar alteori chiar ne bucurdm intru Domnul. Insa solutia e sa rectified. Sa indrepti ceea ce trebuie indreptat. . .pentru ca iesirea ta din nefericire... sa fie o primdvard caldd, calma...o minune imbelsugata, plina de bucurie... Stam si priveam frigul de afara...infofolirea noastra. . .nasurile curgand. . .tusea si scuipatul. . . Daca am trai numai pe vreme bund, temperata...am uita greul... am uita ca viata inseamna incordare. . .si nu relaxare.. . Insa frigul, gerul, viscolul, zapada de trei metri, ramanerea in camp, lipsa de perspective... aceleasi dureri, aceleasi dorinte...aceleasi nelinisti sunt cele care ne unesc 5 5 5 si ne vor uni mereu... chiar daca, in prima instanta, credem ca nu avem lucruri in comun. O, da, avem prea multe lucruri in comun ca ele sdfieputinel Avem nasterea, avem viata, avem aceleasi bucurii, necazuri, tristeti, frici...aceeasi moarte in 239 fata. . .numai ca noi putem indulci viata sau o putem amdri tot mai mult. Intampinare... Intdmpinare. . .si salvare. Pentru ca mdntuirea e intinderea bratelor spre Cei ce a venit sd ne vindece de toatd boala si de toatd neputinta. Si boli si neputinte grave ale noastre sunt...lipsa de dialog, lipsa de incredere, neiubirea, nesimtirea, inchiderea ochilor in fata martirajului sufletesc si trupesc si a mortii dramatice a altora. Ne prefacem ca nu vedem... pentru ca ne e fried sa ne punem in locul lor. Si tot fugind de rdul altora.. .dam, inevitabil, peste greul nostru...p& care, daca il traim singuri, fara alinare, e un cataclism. Avem nevoie de intdmpinare .. .de imbrdtisare . . .de contaminare de bucuriile si necazurile tuturor. Daca nu nepdtrund. . .inseamna ca suntem pe moarte cu sufletul. . . Daca insa durerile si bucuriile altora sunt vii pentru noi...atunci suntem impreund cu cei ce se bucura si cu cei ce plang, cu cei ce trdiesc. Insa pe cine... si cum intampinam noi? Daca scriem un mesaj cuiva...nu-l intampinam? Daca zambim, apreciem, ajutam pe cineva. . .oare nu-i facem bine? Nu e binelefdcut o bucurie care neface vii? Nu e, de fiecare data, vederea cuiva . . .ceva infinit mai mult. . .decat nevederea lui? Intdmpinare. . .si incdntare. . . Pentru ca atunci cand iesi cu toatd inima spre cineva... arati semnele incdntdrii fata de vederea lui. Si cand ne incdntd oamenii? Nu cand ne rugdm pentru ei? Nu cand ii citim, zi de zi, in toate faptele, cuvintele si urmele lor? Ce e incdntarea decat descoperirea cuiva mereu, vederea lui tot mai profund, mereu altfel, mereu demn depretuit? 240 Din acest motiv...oamenii nu sunt expirati daca sunt in vdrstd... si nu sunt mocofani . . .pentru ca nu stiu multe lucruri. . . Pentru ca batranetea decanteazd...pQ cele la care tineretea aspird. Si bdtrdnul intelept e eel care il face pe tanar sd vibreze vizavi de propriile sale addncimi inca nedescoperite . . .dar intrezdrite prin discursul celui in varsta. Maturitatea nu inseamna absolutism experiential, un raspuns la toate lucrurilc.ci inseamna coacere in experienta personald. . . Inseamna evidenta palpabild a unei vieti de om...care a adunat si s-a adunat din lume in fiecare clipa. De aceea esti si devii tot mai mult lumind, o lumina tot mai mare....p& masura adevarurilor pentru care arzi si te consumi. Iar astazi, fiecare dintre noi, ca niste lumini vn"...suntem chemati sd II intdmpindm cu dragoste pe Soarele dreptatii, pe Cel ce face din noi mdrturii ale iubirii Sale netarmurite. Cati suntem credinciosi...si cati vrem sd ne ■> t i ■> facem credinciosi...trebuie sa II intampinam pe Cel ce ne intdmpind, prin fiecare om, prin fiecare pom, prin fiecare floare, carte si idee. . .ca sd ne bucure. Un praznic al bucuriei impreuna cu Pruncul Iisus, Cel de 40 de zile nascut pentru noi dar Care e mai bdtrdn decat veacurile. Pentru ca maturizarea reald e imbrdcarea in curdtie, in frumusete, in intelepciune, in dreapta credinta si doxologie, chiar daca ai cinci, zece, 30 sau 90 de ani. Si suntem maturi pe cat suntem de Sfinti. Pe cat dovedim maturitate in credinta, in nadejde, in dragoste si in toata viata noastra ascetica si mistica. Iar Dumnezeu, Cel care ne intdmpind pe noi cu bucurie negraita, acum si pururea sa ne bucure pe noi cu vederea fetei Sale, Care e hrana, bucuria si frumusetea noastra vesnica. Amin! Predica la Duminica a 3 3 -a dupa Rusalii [2012] 241 i ■ ■ ■ -94 Iubitii mei , 5 in aceasta zi incepe Triodul... adica pregdtirea pentru Pasti. Si in tot acest drum vom fi cand vamesi. . .cand farisei. . . Adica cand smeriti. . .cand infatuati. . . Si de aceea drumul nostru este cu vale... si deal. . .cu deal. . .si va/e. . .cu ridicdri si cobordsuri. Cat de mari ridicdri .. .ascensiuni duhovnicesti? MM Insa caderilc.o, da, caderile...in pacate. . .sunt multe, grele si rele. . . Cel care nu stie logica inaintdrii duhovnicesti... crede ca duhovnicia/ sfmtenia...nu are iluzii.. .cdderi. . .rusine. . . 94 Predica scrisa in data de 3 februarie 2012. 242 Bada, are! Insa sfintenia nu e suma locurilor in care fl- am cedat pacatelor...ci e forta duhovniceasca a iubirii pentru Dumnezeu.. .aceea care nu ne lasa de a pactiza... interior... cu necuratia...cu lipsa de frumusete. E dorinta, fara ragaz... pentru bucuria cu Dumnezeu. Nu, nu e o problema care se intelege de la szVze... parabola de astazi [Lc. 18, 10-14]! Nu stim ce e smerenia...si nici ce e infatuarea... si lipsa de recunostintd... pana nu ne curatim de patimi...pana nu privim limpede, profund, in sinele noastre. Pentru ca smerenia nu e pdrerea smeritd despre noi...ca suma a tuturor greselilor si neputintelor noastre... dupa cum infatuarea nu se confunda cu indltarea mintii si cu o pdrere cdldutd despre noi insine. Pentru a te infatua iti trebuie daruri, harisme mari...pe care sd le terfelesti . . .sa le calci in picioare. . .crezand ca ti s-au dat numai tie. . . Pe cand, pentru a te smeri cu adevarat... trebuie sd te umpli de mare pocainta...de multe vederi dumnezeiesti...de multa sfintenie...ca sa intelegi cat de mic esti tu...pe langa Dumnezeul slavei. Si patima infatudrii . . .si harisma smereniei au nevoie de oameni cu mari sporiri duhovnicesti si intelectuale. . .si nu de lenesi. Un om genial... cu scrieri fluviu, cu compozitii muzicalc.cu o maiestrie picturala enorma. . .au motive serioase . . .reale . . .de infatuare. Ei se cred mari.. .pentru ca sunt mari. Insa incep sa se creada mari la modul negativ... uitand...csi mdretia artei lor e darul lui Dumnezeu... Si infatuarea incepe din momentul...in care iti asumi. . .ceea ce nu poti asuma: izvorul artei tale, care e harul lui Dumnezeu. 243 Cand te pui pe tine in locul harului lui Dumnezeu. . .atunci incepe decdderea ta artistica. La fel, cine se poate infatua, cine se poate indlta cu mintea, cine poate crede lucruri mari despre sine... decat un om duhovnicesc plin de harisme si minuni? Si acesta e motivul pentru care toti Sfintii lui Dumnezeu au cautat sa fie minimalizati, sa fie vorbiti de rdu sau se vorbeau de ra«...tocmai pentru a nu lasa loc acestei bune pdreri despre ei insisi. Pentru ca buna pdrere despre tine te face vedetd duhovniceascd. Si vedetismul in materie de viata duhovniceasca te face sa cauti laude, onoruri, adepti...pe masura ce o lasi, tot mai moale, cu munca teologica, cu asceza, cu curatirea de patimi. Bineinteles oamenii te pot aprecia...t& pot asculta cu nesat. . .te pot publicita. Problema insa nu sta in ce spun altii despre tine. . .ci in ceea ce crezi tu despre tine. Pentru ca infatuarea se traduce tocmai prin faptul. . .ca ajungi sa crezi ca esti altul. . .decat esti. Uneori nu poti fugi de laude exagerate . . .dar, de fiecare data, poti face acest gest in inima ta: de a nu le accepta. Pentru ca de la a nu le accepta.. .incepe toata cobordrea in smerenie. . . Si omul care se stie...carQ isi stie si isi vede 5 7 13 3 1 pacatele...patimile...la modul abisal si cu consternarc.cu durerc.cu jalc.nu si le minimalizeazd . . . si nu poate fi mintit de nimeni cu o parere „curata", „parfumata" despre el. In ce interval ne miscam noi atunci? In intervalul compromisului . . .al lejeritdtii. . .al nebdtdii de cap. Inchidem ochii pentru ca avem nevoie.. . Ne gandim ca e mai bine... mai usor... decat mai repede.. .ca sa nu ne imbolnavim subit. . . 244 Ne spunem ca merge si asa... fara schimbdri... pentru ca si noi suntem greu de urnit spre bine. Calduti. . .vorba Apocalipsei. Suntem calduti. . . si inceti. . . y 5 y Ne e teama de prea mult binc.sau de prea mult rau...de aceea nici pdcate mari nu avem. . .nici virtuti mari nu avem. y Insa lenea noastra... lancezeala noastra. . .insensibilitatea noastra... sunt cele care ne schimbd, in timp, credinta...din ceva Ww...in ceva abia respirabil. . . Cum ne putem indrepta... din ce nu ne place ca suntem... ca am devenitl Fiecare trebuie sd isi caute raspunsul la intrebare. . .stand in fata lui Dumnezeu. Si garantez acest lucru: Dumnezeu nu ne lasd fara un raspuns despre noi...despre ce trebuie sa facem fiecare dintre noi...daca problema se pune stringent... pe viata si pe moartc.cu seriozitate bdrbdteascd. Pentru ca bdrbdtia e virtutea asceticd si a y 5 barbatilor si a femeilor. . .prin care recunoastem ce suntem... si ce trebuie schimbat in noi. E eroismul sinceritdtii noastre. . . y Dumnezeu raspunde de fiecare data... la intrebarile ultimative.. . De fapt asta si asteaptd Dumnezeu: ca sa devenim atdt de serio si... incat, intr-o clipa...sa dorim sd transdm lucrurile foarte clar. y De fiecare data cand stau inaintea lui Dumnezeu. . .ma cutremur. . . Pentru ca ma simt dezarmat... fara nimic. . .gol cu desavdrsire de vreun lucru bun. . . Si de fiecare data... indreptarea datorata rdmdnerii inaintea Lui...inseamna tot mai multa responsabilitate . . . o tdioasd responsabilitate ... si mai multe proiectc.si mai putin timp pentru 245 mine... si mai mult, tot mai mult timp pentru El si. . .pentru statul cu El. Adica indreptarea nu e doar pentru azi... ci indreptarea e pentru fwcare secundd.. . Chiar daca pana azi... am facut multc.am trait multc.am experiat multc.a nu mai vrea...dintr-o clipa...^ mai mw/r... inseamna a pierde totul. De aceea nu conteazd, vorba Sfantului Pavel, victoriile zilei de ieri... daca azi, in clipa de fata. . .sunt o „epava admirabila". Cu ce ma ajuta bucuria de ieri... daca astazi sunt trist ca un demon! Ce sa fac cu tot ce am spus ieri .. .daca azi simt ca am inceput sa traiesc net diferit fata de ieri? A ma lauda cu impliniri, cu bucurii trecute.. .inseamna a ma infatua.. .a ma auto-amdgi ca sunt fericit. . .cand eu stiu ca nu sunt. . . De aceea, daca azi, maine, peste un an... ma simt gol... msi simt nefericit. . .neimplinit. ..a recunoaste toate acestea in fata lui Dumnezeu inseamna a avea curajul sa privesc... cu ochi pldnsi... propria mea drama... propria mea pdrdsire... Si, desi e foarte dureros sa te vezi asa . . . eroismul marturisirii . . . inseamna ridicarea din gol. . .din singuratate. Va doresc sa iesiti din mintirea de sine... asa cum cobordti dintr-un tren pe peron! Gara. . .vi se va parea o liniste dulce. . . Amin! Predica la Duminica a 34-a dupa Rusalii [2012] 246 H TTAFABOAri TOY ACtDTOY Y10Y 1^^[|, M ^air^Jmi gMfe^t ■L.(jf K^^^B 1 **" ppf 'pna All 1 ' W/m L .- II ^a 1 ^f* '*'""■ /fijSu^ £W!J3JB, - v /^f||| v 1 Iubitii mei ■95 avem azi o Evanghelie [Lc. 15, 11-32] foarte bogatd in semnificatii teologicc.dar dintre ale carei semnificatii vreau sa discutam acum numai trinomul semantic: desfrdnare - iertare - indreptare. Pentru ca el explica, de fapt, logica teologicd a acestei a doua duminici din Triod si anume: oricine se poate mdntui... daca. isi limiteazd des- franarile/ dezlantuirile de energie interioara, daca isi cere iertare pentru impetuozitatea sa pdcdtoasd, pentru iesirea din firescl din frdul normalitdtii si daca intra, dupa fiecare exces intristdtor, in calea binelui, a binelui asumat, dorit, care intinereste sufletul omului. 95 Predica scrisa in ziua de 8 februarie 2012. 247 Astfel, desi consideram adesea, in spatiul ortodox, ca desfrdnare inseamna o relatie sexuald intre un barbat si o femeie ambii fiind necasatoriti ... si preadesfrdnare . . . relatia sexuald extramaritald dintre doi oameni casatoriti...care isi insala, fiecare dintre ei, sotul/ sofia. . .desfrdnarea, din perspective scripturala si patristica, inseamna cu mult mai mult: iesirea din normalitatea firii. Si desfrdnarea, asadar, nu se reduce la sexul nepermis, desi il inglobeazd... ci reprezinta toatd iesirea din firescul nostru. Pentru ca avem, in limba romana, prefixul des, cu sens privativl negationist, contopit cu substantivul frdu... care exprima cenzura personald, grija la detalii, respectarea normalitatii ontologice. Iar a-ti pastra si lucra energiile si potentele cu grija, a te infrdna, a te cenzura inseamna a te feri de excese. Adica de mancatul mult, de bautul mult, de visatul mult la lucruri nepermise, de sentimentalismul fdrd ratiune . . .care se pierde in dorinta unui frumos fdrd folos real, de excesul de nervi, de excesul de munca, de excesul de oboseala, de excesul de dorinte minore. . . 5 A vedea imagini si filme erotice pentru a te excita si a te masturba. inseamna desfrdnare... dupa cum desfranare inseamna si visarea la femei sau barbati in acelasi sens erotic. Dar desfrdnare inseamna si suprasaturarea stomacului...cand noi avem nevoie doar de o anumita cantitate de mancare si de bautura. . .iar noi mancam pana ne doare nu stiu care organ intern sau vomitam... Excesul de sentimente sau de nervi, de cautari si griji ridicolc.sunt tot des- frdnare. . .pentru ca nu ne calmam, nu ne ponderam cautarile. . .nu ne retinem la cat ne trebuie. Si tot ce nu ne trebuie.. .tot ce e prea mult. . .e un exces.. .adica o actiune fdrd frdu . . .desfranata. . . 248 Iar toata viata fiului mai tdndr din parabola de astazi, de pana la cererea iertarii...e un exces. ..o desfrdnare. Pentru ca infrdnarea reald a firii noastre incepe atunci cand constientizam faptul ca raul ne destructureazd interior iar binele ne personalizeazd, ne implineste interior si ne asigura sdndtatea sufletului si a trupului. Mancam in exces, muncim in exces, nu avem nicio grija, ne facem de cap?. . . Daca da, atunci urmeaza bolile... si ™ 5 degradarea morald. Excesul se transforma in dureri, in boli, intr-o constiinta bolnava, in lipsa de relatii autentice, in necunoastere de sine. 5 /V Insa, daca intelegi ca ti-ai facut raul cu mdna ta, daca ai ajuns la constiinta ca trebuie sd schimbi unele lucruri din tine... atunci iesi din desfrdnare. . .si optezi pentru infrdnare. . . Si cauti iertarea lui Dumnezeu si a 5 5 5 oamenilor pe care i-ai exasperat cu conduita ta rea. Relatii sexuale pasagere? Droguri? Tigari? Furturi? O viata traita in minciund si in bdddrdniel 5 5 Nu stii ce inseamna familie normald sau mers la Bisericdl Cunosti numai lasitatea, parvenirea si turndtoriilel Toate acestea sunt o acumulare demonicd care te umple de greata... atunci cand nu te mai suporti. . .nu te mai vrei. . .te vezi urdt si singur. . . Singur in ft'«e...mirosind a moarte... si neavdnd bucurii reale. Atunci VmQ...cdutarea iertdrii ca iesire din groapd ! Vrei sd evadezi din inchisoarea vietii tale. . .vrei sd itipierzi urmele rele. . . Si de aceea iesirea din desfrdnare! din exces... se poate face oriunde pe acest pamant...si in orice clipd... pentru ca nevoia de libertate interioard, de demnitate duhovniceasca...Q mai mare decat povara lucrurilor rele. 249 Insa doresti libertatea iertarii . . .numai daca te-ai suprasaturat de relc.de impostura, de minciuna, de vanitati fara sens. Fiul mai tdndr vine la Dumnezeu, la Tatal sau ceresc, imbdcsit de rele, plin de greatd fata de ceea ce ajunsese. Tocmai de aceea cererea iertarii nu ia in calcul rusinea... pentru ca rusinea pdcdtoasd e semnul ca inca nu ti-a ajuns cutitul la os...ca inca mai crezi pacatul ca ceva „bun", „delicat". . . Dar cand pacatul... orice pacat... ti s-a aratat in tine ca o urdciune, ca o moarte... pentru ca ai vazut ca niciunul nu te ingrasd, nu iti ingrasd inima cu seninatatc.cu pace...atunci nu mai zambesti pervers cand vorbesti despre pdcat, despre orice pacat... pentru ca nu te mai poti bucura de ceea ce te omoard incet. . .dar sigur. . . Si bdrbdtia duhovniceascd se naste tocmai de aici: de la lipsa de bucurie fata de pacat. Pentru ca pacatul, oricare ar fi el, nu e o bucurie.. .ci o rand mortald. De aceea nevoia, nevoia nestdvilitd de iertare. De iertarea lui Dumnezeu care te impacd cu tine, care te face sd vezi cat iti este de ajuns... care e mdsura to... si care te face sa simti nevoia unor prietenii reale, cu oameni ca tine, care se despart de rau, de desfranare, de exces in fiecare clipa... pentru ca au gustat, pana la fund, paharul mortiipacatului... Si convertitul autentic, eel care cauta iertarea lui Dumnezeu in mod continuu, are dorinta mereu vie de a se indreptal de a trdi in ceea ce e drept, frumos, sfant, curat... Pentru ca harul iertarii lui Dumnezeu, primit prin Taina Sfintei Spovedanii si prin toata slujirea Bisericii, e eel care ne umple de dorinta de indreptare continua, de aprofundare continua, de luminare continua. Si de aceea am spus ca vreau sa vorbim astazi despre aceasta treime de cuvinte: desfranare - iertare - indreptare, pentru ca ele reprezinta calea 250 de la moarte la viata, calea soteriologiei personate, a mantuirii. Si oricand si oriunde pdcdtuim . . .avem nevoie de ridicarea din pdcat si de iertare... si de schimbare a vietii prin infranare, prin atentie, prin departare fata de excesele trecutului. Dumnezeiasca Scriptura extinde realitatea desfrdndrii pana o face sinonima cu idolatria. Si aceasta, pentru ca idolatria, inchinarea la alti dumnezei... sau teologia falsa... sunt cele care ne due spre un alt fel de actualizare a energiilor fiintei noastre, adica spre iesirea din normalitatea fiintei noastre. Iar pentru noi, ortodocsii, teologia, care naste viata si inchinarea ortodoxe, e foarte importantd .. .pentru ca de sdndtatea ei tine sdndtatea vietii si a inchindrii noastre bisericesti. Acesta e motivul pentru care s-au tinut Sinoade, s-au anatematizat/ blestemat eretici si tot felul de idei desfranate/ neconforme cu adevarul/ diferite de adevar. . .de-a lungul timpului. Pentru ca schimbarea teologiei/ falsificarea ei inseamna denaturarea realitatii lui Dumnezeu si a omului. Iar daca Parintii Bisericii, de-a lungul timpului, nu ar fi luptat cu cei care brodau minciuni pe marginea adevarului...acum nu am mai fi avut perspectiva unui Dumnezeu spiritual, plin de iubire si de grija pentru umanitate, pentru ca e Treime de persoane vesnice si iubitoare ci imaginea unui Dumnezeu indiferent si Care ne umple de teroare. Si nu 1-am mai fi vazut pe om ca pe o creatie a lui Dumnezeu, care creste prin iubire si comuniune in relatia cu Dumnezeu. . .ci ca pe un ins stingher, fara destinatie si fara valoare. Insa teologia autenticd vorbeste despre valorile autentice ale existentei. Iar ea, teologia, exista, pentru ca e darul lui Dumnezeu, ca si viata, daruite omului ca sa 251 priveasca continuu spre El tocmai pentru ca...sd rdmdnd om. Caci de aceea degradarea umana....suma tuturor exceselor noastre e vazuta ca nefiresc, atunci cand ne venim in fire/ cand ne pocdim: pentru ca ne face sa intelegem ca omul nu e suma pdcatelor sale ci a faptelor care il mentin in firescul creatural dorit de Dumnezeu. De aceea, iubitii mei, oricine am fi...oricat ne scuzdm ... si oricat de mult credem ca nu suntem pdcdtosi... cu totii avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Pentru ca aprofundand voia lui Dumnezeu. . .vom vedea ca si nesimtirea interioard, si lipsa de intelegere, si lipsa de compasiune, si orice non-actiune care ne rdceste inima .. .sunt desfigurdri enorme ale firii noastre. Si ca renuntdnd la rdu . . .intinerim interior, ne infrumusetdm mintea si inima... si aceasta frumusete duhovniceascd e implinirea noastrd. Dumnezeu sa ne dea tuturor aceasta implinire . . .ca sa nu mai insetdm pentru rdu... ci pentru frumusetea slavei Sale. Amin! 252 Predica la Duminica Infricosatoarei 3 Judecati [2012] Iubitii mei 96 , in mijlocul zapezilor, a zapezilor reci ca inimile noastre, Evanghelia de azi [Mt. 25, 31-46] e o altapalma a milostivirii Sale. Pentru ca ea ne vorbeste despre ce facem si nu facem pentru aproapele nostra si, implicit, pentru noi. E reala noastra carte de vizitd. Fiindca Matei 25, 31-46 arata cu degetul locurile nescrise ale CVului nostra si anume: lipsa defapte bune. Lipsa unei reale si personalizante atentii fata de cei din jural nostra. Pentru ca inaintarea in vdrsta ar trebui sa mearga mana in mana cu cresterea in omenie, in sensibilitate, in atentic.si nu in obtuzitate si badaranie. Copilul poate fi egoist. . .pentru ca nu stie ce mare rdu este egoismul. . . 96 Predica scrisa in ziua de 14 februarie 2012. 253 Poate cere marea cu sarea de la parintii lui, de la cei care-1 iubesc.pentru ca nu stie cum e viata. Nu stie ce pericole, ce dureri, ce necazuri ii stau inainte. Nu stie ca are nevoie de prieteni, de oameni care sa-1 iubeasca si sa-i doreasca binele. A. Insa cand tineretea ii faciliteaza contactul brutal cu viata. . .omul nu mai ar trebui in niciun fel sa fie o brutd, o canalic.atata timp cat intelege fragilitatea vietii, adica cat de scurtd si de dureroasd e viata. 5 Si de aceea Domnul, acum, in aceasta duminica, ne da sa privim dinspre vntor...spre prezent. . .pentru ca sa intelegem cat de serioasd e viata aceasta, cate implicatii are ea...ce fel de vesnicie aduce modul nostru actual de existenta. Caci punem punct mancarii de carne pana la Pasti... pentru ca sa nu mai dorim sa sfdsiem sufletul si viata aproapelui nostru... ci sa-i alindm inima. Dar, in acelasi timp, punem inceput cugetarii la faptele noastre, la o tot mai profunda privire de sine... pentru ca postul ce vine nu e doar abtinere de la pacatc.ci si dorinta vie de a ne umple de bucurie. Si cum sa te bucuri si sa bucuri si pe altii. . .daca nu prin a face binelel Caci cine se bucura de rau? De nedreptatea care i se face? Cine se bucura de faptul ca e cdlcat in picioare, ca e umilit, ca e desconsiderat? Si pentru legalisti, pentru cei care vor sa vada scris... ca sa faca ceva... Domnul ne spune ca El priveste, in primul rand, nu la ce nu faci pentru El. . .ci la ceea cefaci pentru El. La ceea ce faci, din proprie initiativd... si, mai ales, din toatd inima. El priveste... si iubestc.ceea ce faci cu bucurie... si nu mdnat de la spate. 254 Pentru ca binecuvdntatii Lui (v. 34) sunt cei care au dat de mancare, au dat de baut, au vizitat, au primit, au ospatat, s-au daruit cu totul altora. . .au dat zapada la o parte. . .si i-au salvat pe oameni. Binecuvantatii Lui sunt si vor fi cei care s-au 5 5 Z?e! Dupa cum pacatele sunt... pdcate... tot la fel si probele convertirii sunt fapte de mare noblete si nu sarlatanii. Ce ai facut dupa ce te-ai schimbat dumnezeieste prin intermediul credintei? Care sunt lucrurile pe care le-ai facut nu de ochii lumii... ci din normalitatea noilor simtiri pe care Dumnezeu ti le infloreste in inima? Cum arata noutatea vietii talc.daca traiesti c&fiu allmpdrdtiei si nu ca unul dus de apel La Vecernia de aseara, Sfanta Cruce a fost desemnata ca lemnul prin care s-a deschis Raiul...pentru cei „ce voiesc sa se curdteascd prin post si prin lacrimi" [Triod, ed. BOR 2000, p. 310- 311].' Deci ca o cale asceticd spre Rai... Pentru ca, in principiu, toate greutatile si durerile vietii sunt modul nostra ascetic, crucific, prin care biruim, in interiorul nostra, tot ceea ce ne obtureazd cresterea, continuarea... Si cand ne luptdm cu noi insine ca sa ne invingem slabiciunile, comoditatea, fricile, obsesiile, panicile nu facem altceva decat sa traim, pe masura noastra, suferintele inaintdrii, adica ale renasterii prin crucifware. Cu orice pas inainte, in domeniul imbldnzirii de sine .. .inaintam in frumusetea Crucii. „Dar cum sa fie frumoasd Cracea, adica durereaT\ E o intrebare. . .din public. . . Bineinteles ca nu durerea e frumoasd... ci consecintele suportarii si neabdicarii sub durere . . . sunt frumoase. Iar daca rezistenta la frig, la caldura, la dureri, muschii mari si cateva replici invatate pe de rost te fac un razboinic bun de filme... rezistenta la 280 durerea interioara, la umilinta, la nesimtire, la invidie, la orice patima degradantd...t& face un rdzboinic duhovnicesc, un om al sfinteniei. Insa toate acestea sunt pe baza de. . .probe.. . Sfintenia ortodoxa e cea mai strictd dintre stiintele lumii: e pe baza de probe., .de la cele mai empirice.. .pana la cele mai rationale. Ce simti, ce ai, ce iti trebuie, cine esti...sunt date observabile cu ochii inimii. Insa intremarea in viata duhovniceasca, intdrirea tuturor simturilor se face prin teologie, prin experimentarea dogmelor si a invataturilor Bisericii in mod practic. Ce inseamna comuniune intre oameni, ce inseamna relatie cu Dumnezeu, cum arata rugdciunea sau dragostea, ce simti cand slujesti un Sfant Maslu sau cand bei Sfanta Agheasma... toate acestea nu sunt vorbe... ci realitdti interioare, experience, pe care le dobdndesti daca le practici. Si atunci ce practicdm noi, daca nu stim sd spunem mare lucru despre viata ortodoxa? Nu stim sd ne exprimdm trairilc.sau nu vrem? De unde atata teama... si atata anomie in perspectivele noastre fata de realitdtile cotidienel Da, la mijlocul Postului Mare, Sfanta Cruce leaga asceza de teologie, pentru ca experimentarea teologicd a Crucii duce la intelegerea ei. Mai intai citesti prospectul...apoi iei medicamentelc.ca sa le cunosti efectele pe propria-ti piele. Mai intai trudesti la intelegerea teologiei, te zbati sd intelegi sensurile teologice ale surselor credintei...si pe mdsura intelegerii lor te nevoiesti... Te implici intr-un mod practic .. .intr-o traducere f optica a credintei. Insa teologia dupd ureche duce la. . .pietismul fdrd culoare religioasd sau la o habotnicie nedeprinsd cu delicatetea. 281 Si ce poate fi mai gretos, decat modul de a fi al unui ortodox, care imbind toate credintele, religiile, superstitiile, transformandu-le intr-o salatd mexicand, care te face sd-ti ia gurafocl Dar, pe de alta parte, cat de credibil poate fi zelul tdu pentru credinta...daca ajungi sa faci gesturi neasociabile cu bunul simt, cu delicatetea, cu cumpatarea? ...Si nu te-ai fi pierdut in sentimente fdrd echilibru... si nici in gesturi de furie si de orgoliu, pe care le consideri drept „ sentimente evlavioase ". . .daca aifi inteles teologia Bisericii pe mdsura to. . .si mpasifiresti, normali, fara graba. . . Iar acolo unde se preferd in materie de credinta...unde se invata doar anumite dogme, pasaje, citate, prevederi...unde se intelege, in mod prostut, ca gdndurile lui Dumnezeu sunt ca ale noastre . . .si ca El cere de la noi...cam ce ne trece noud prin cap. . .se observa goana dupd senzational, frica in fata durerii, nestiinta in fata realelor probleme dar, mai ales. . Jnconsistenta creativa. Daca, realmente, ai zidit o Biserica frumoasa din piatra...cum nu poti sa nasti in suflet atentia fata de Dumnezeu? Daca ai scris carti citindu-ti adancul...cum de nu ai invatat nimic despre cat de delicat, de profund, de provocator e addncul celorlalti? Daca asculti. . .cum de ne enervezP- Daca vezi. . .cum de esti asa obtuzl Daca totul e bine, daca nu ne lipseste nimic. . .de ce ascundem murdaria sub pres? Oare noi, tocmai noi n-am aflat, ca orice murddrie ascunsd.. .e o rusine si mai mare? Si ma reintorc la bucuria Crucii. . . Cum sa te bucuri ca altii suferdl Cum sa te bucuri ca ei mor. . .sub privirea nesimtitd a multora? Insa toata slujba acestei duminici, dupa cum ati auzit, vorbeste despre inchinarea cu bucurie in fata Crucii Domnului. Da, cu bucurie ! 282 Pentru ca e o bucurie teologica, paradoxala...si nu bucuria de suprafatd, vazuta ca expresie a avutiei. Bucuria Crucii e victoria ascezei, a luptei cu patimile: vindecarea de ele si umplerea noastra de slava lui Dumnezeu. Bucuria Crucii nu tasneste in noi datoritd 5 5 5 suferintei...ci datorita suportdrii ei cu delicatete de constiinta. 5 5 Si neabdicdnd sub povara greutatilor si a ispitelor, ridicdndu-ne mereu din pacate, invdtdnd mereu din bucuriile si tristetile noastre...devenim 5 5 tot mai mult acaparati de bucurie, de o bucurie tot mai trainicd, tot mai dispusa sd inteleagd si sd povdtuiascd. Dincolo de tot ceea ce spunem si /acem... ramanem cu ceea ce simtim in noi... ca rezultatel consecinte ale vietii noastre. Acolo e bucuria Crucii! Bucuria crucii e ascunsd in taina inimii noastre... si ea este adusd de implinirea, dupa putere, a faptelor cerute noud de Domnul. A faptelor cerute de El de la noi... si nu a celor inventate de noi...sau puse de noi pe seama Lui. Si El vrea lucruri simple, clare si precise de la noi...matematic trdite si experimentate . . .pentru ca noi sa ne deschidem ca o gurd avidd . . .care vrea sd soarbd din apa Vietii. Dar daca „sorbirea din apa Vietii" ramane numai o metaford . . .si nu inseamna simtirea harului J 5 t si vederea lui Dumnezeu... atunci nu suntem oameni duhovnicesti si nici nu cunoastem teologie... ci doar citate. Citatele teologice pot fi plagiate. Nu si experienta teologica ! Experienta teologica este un ocean de trdiri si de intelegeri . . .pe care o porti cu tine... in tine...despre care scrii... daca vrei... sau tod... si o inmultesti... 283 Insa tacuta sau mai putin tacuta... experienta teologica nu e mai putin reald... si nici mai mult inteleasd. N-o inteleg toti... d&si multi ti pot citi depozitiile...ci numai cei care vor sau o intrupeazd deja. De aceea am spus caeo stiintd, una divino- umana...te0/ogz"tf...pentru ca e conexiunea interna dintre ce a considerat Dumnezeu ca putem intelege... si ceea ce am putut intelege luminati de catre El. Dar intelegerea, pentru noi, tfactuald. E unfapt. . .si nu un sir defraze. . . De aceea, despre o realitate teologica, pe care ai experimentat-o, poti sa scrii treifraze sau 3 cdrti. . .fara sa ai orgoliul ca „ai spus tot ce se putea spune". Insa ceea ce spui e mand cereascd pentru cei care au nevoie de ele... pentru ca ele reprezinta o cunoastere experimentald a vietii vesnice. Si daca am fi foarte seriosi cu adevarurile experimentale . . .cu cele care sunt consecinte ale trairii sfmteniei am incerca sa armonizdm in noi tot felul de exprimdri ale acestora din sursele Traditiei. Orice Slant ar fi atunci un caz unic de cercetare... pentru ca am fi avizi si atenti la noutdtile experimentate personal... si la modul cum acestea se intdlnesc cu experientele celorlalti Sfinti. Pentru ca duminica de fata ne intoarce la asceza postului...adica la experimentarea eclesiala, comunitar-liturgica, a teologiei. Cum arata teologia metaniei, a slujbei, a statului impreund la slujba, a coslujirii, a cointeresarii noastre soteriologice invatam postind si rugandu-ne, slujind si ajutand, iesind din carapacea egoismului si interesandu-ne de nevoile tuturor. Caci cum am putea sa ridicdm ochii la Dumnezeu fara sa imbrdtisdm lumea? Si ce fel de lume dorim noi, daca nu o dorim plind de slava lui Dumnezeu? 284 Pentru ca Sfanta Cruce uneste toate colturile lumii, toate eforturile umanitatii pentru Dumnezeu pentru a ne oferi perspectiva unui intreg format din parti si ale unor parti care nu pot trai decdt si pentru intreg. Fuga de lume, dezinteresul fata de dramele ei, inseamna abandonarea ei. Neabandonarea lumii inseamna tocmai contrariul: a nu mai spori si noi raul lumii, necazurile ei, uratul din ea. A fi dupa altd paradigmd, dupa alt exemplu, dupa exemplul Lui inseamna a ajuta efectiv lumea. De aceea Dumnezeiasca Biserica, la mijlocul postului, ne ofera o reflectie profunda asupra mantuirii: ea inseamna asumarea a ceea ce esti si faci pana la capat. . . Nu te uita la faptul ca esti minimalizat . . .daca faci binele ! Nu considera ca binele e lipsit de valoare in fata unui puhoi de rdutatel Nu dezerta din binele care te tine in frumusete . . .pentru ca ajungi ca cei pentru care vrei sd pdcdtuiestil Pentru ca sa nu ne fie greu din cauza amdrdciunii postului, ne spune Sinaxarul zilei, ni s- a pus inainte „cinstita si de viata facatoare Cruce, ca sa ne imbdrbdteze, sa ne sprijine, sa ne aducd aminte de Patima Domnului nostra Iisus Hristos si sd ne mdngdie" [Idem, p. 317]. Sa ne mangaie cu faptul... ca El, mai inainte de toti, a suferit toate acestea pentru noi...iar noi mergempe urmele Lui. . .pentru ca sd ne bucurdm. Pentru ca dincolo (acesta e accentul zilei!) de toate eforturile noastre ascetice sta bucuria si nu o fatidicd dezolare. Toate tree, numai bucuria nu trece ! De aceea, pentru a fi in bucurie... trebuie sd mizdm pana la capat, cu toate caderile noastre, pe postul care naste bucurie si nu instinctualitate . Amin. 285 Predica la Duminica a 4-a din Postul Mare [2012] Iubitii mei 104 , 5 3 intr-un mod minimat, astazi s-a imbinat praznicul Buneivestiri cu Duminica a 4-a din Postul Mare, inchinata Sfantului loan Scararul din Sinai... de aceea avem doua Evanghelii: a praznicului e Mt. 5, 1-12, adica Fericirile, parte componenta a Predicii de pe munte... iar a duminicii e Mc. 9, 17-32, cea in care Domnul vindeca un tdnar demonizat. Si de aceea avem o praznuire complex! Predica scrisa in data de 20 martie 2012. 286 Pentru ca trebuie sa vorbim despre inceputul mdntuirii noastre...prin acceptarea Stapanei noastre de a naste pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, despre fericiri ca despre continutul virtuos al vietii crestine, despre teologie si ascezd in persoana Sfantului loan Scararul...dar si despre vindecarea de demonizare si despre deparazitarea de orice ideologizare a vietii noastre. ,^4stdzi este inceputul mantuirii noastre si ardtarea tainei celei din veac" ne spune troparul Buneivestiri. Pentru ca astazi retrdim bucuria Prea Curatei Stapane si a intregii umanitati la aflarea vestii ca Dumnezeu S-a milostivit de creatia Sa si ca El, Fiul lui Dumnezeu, vrea sa Sefacd si Fiul Fecioarei. Astazi asadar umanitatea afla o veste paradoxald: aceea ca Dumnezeu vrea sd Se intimizeze cu creatia Sa pana la a Se intrupa, pana la a-Si asuma umanitatea si a Se face om, Dumnezeu si om. Veste strdind, neobisnuita. . . Pentru ca Dumnezeu era vazut ca Cel de deasupra . . . si nu ca Cel de printre noi . . . Iar daca nu intelegem venirea Lui la noi... si modul eclesial in care El este mereu cu noi si ne conduce, si ni Se da spre mancare si spre bautura, si ne intdreste prin fiecare lucrare divino-umana a Bisericii...ne intoarcem la aceeasi stare de distantare fata de El ca mai inainte... pentru ca nu dorim ca El sd Se sdldsluiascd in noi, prin har, dupa cum, in mod fiintial, S-a sdldsluit in pantecele Fecioarei. Pentru ca bucuria acestui astazi eclesial e bucuria ca II simtim pe El in noi, imparatind peste viata noastra, ca Domn si Stdpdn al vietii noastre. Adica participant efectiv la bucuria Stapanei noastre... pentru ca si noi, cei care ne nevoim intru faptele dreptei credinte, ne impartasim de simtirea si de purtarea lui Hristos, Cel rastignit si inviat pentru viata si mantuirea lumii, Care e Domnul si Fratele nostru in acelasi timp. 287 E copartas cu noi la umanitate, pentru ca sa ne faca copartasi cu El, prin har, la impartasirea de slava lui Dumnezeu. Caci de aceea astazi e inceputul mantuirii noastre: pentru ca astazi noi ne umplem de maretia slavei lui Hristos, Care Se face om ca noi, afara de pacat, pentru ca pe noi, confratii Sai, sa ne faca fii ai Tatalui ceresc prin infiere. Si Sfantul Arhanghel Gavriil vine in Nazaret, la Sfanta Fecioara, si o intampina cu cuvintele bucuriei. Tocmai de aceea cuvintele lui: „Bucura-te, cea plina de har [Xcdpe, Ke^pLxcoiievriV Here, cheharitomenr]! Domnul este cu tine [6 Kupioc; lieta oou7 o Chirios meta su*]! Binecuvantata esti tu intre femei [EtjAoyni-ievri ob kv ywaiEjiv Evloghimeni si en ghinexin] [Lc. 1, 28, cf. MGK]", cuvinte de bucurie... rimeaza cu Fericirile de pe munte. Iar Fericirile de la Mt. 5, cele noua, nu sunt niste promisiuni de viitor... ci niste realitati interioare ale prezentului...msasi continutul vietii noastre duhovnicesti de acum...cand devenim oameni ai Imparatiei lui Dumnezeu. Si asa cum Prea Curata Stapana era plina de har aici, pe pamant... pentru ca sa fie astfel pentru toti vecii. . .la fel suntem chemati si noi de Domnul: 5 5 5 sa fim plini de har aici, oameni integri ai Imparatiei Sale, oameni care sa avem amprentele slavei Sale si ale bunatatii si sfmteniei Sale. 5 5 5 5 Fiindca sdrdcia duhului [Mt. 5, 3] inseamna smerenie si umilintd in fata Domnului. Adica sa nu 5 f 5 credem despre noi mai mult decat suntem si facem. Sa fim sdraci, cu alte cuvinte, de inchipuirea de sine. Sa fim saraci de infumurare. Sa nu ne credem vesnici si nemuritori . . .si, t 5 5 " mai ales, sa nu credem ca putem sa facem ceva Z?tm...ignorand relatia de mare profunzime cu Sine si cu semenii nostri. 288 Iar daca ne vedem pacatele...cum sd nu ne pldngem decadenta [Mt. 5, 4]? Si din plansul pentru mojicia noastra... vine mdngdierea inimii, vine consolarea duhovniceascd a lui Dumnezeu. . .care e umplere a noastra de slava Sa. Iar plansul constiintei pocaite si smerite...naste blandete in inima [Mt. 5. 5]. Iar eel care doreste ca oamenii sd se umple de bunatatea lui Dumnezeu, doreste cu ravna, cu flamanzire, ca dreptatea lui Dumnezeu sa fie dreptatea noastra, adica sfmtenia Lui sa fie starea noastra interioard [Mt. 5, 6]. Dreptatea inimii e milostivd [Mt. 5, 7]. Niciodata eel cu adevarat drept nu e un edpedun, nu e un tortionar, nu e un tdietor de capete. . .ci un om cu simtiri maternale. E un om cu o inima de mama pentru eel aflat in nevoie, in durere, in nestiinta. . . Si milostivirea curdteste ochii inimii, alaturi de rugaciune, si ne face vdzdtori de Dumnezeu [Mt. 5,8]. Nu vazatori inchipuiti. . .ci realil Si care cresc, din vederea lui Dumnezeu, in si mai mari dorinte de curatire si de sfintenie, de intrajutorare si de milostivire. Si cine doreste pacea pe pamant, ca si in cer, mai mult decat vazatorii de Dumnezeu, decat cei care au vdzut cum arata Imparatia lui Dumnezeu? [Mt. 5, 9]. Si cine sunt cei plini de dor pentru Domnul, fara numai cei plini de vederi sfinte si de fapte bune, incat se lasa omordti toatd ziua pentru Domnul slavei? [Mt. 5, 10]. Da, de aceea sunt fericiti cei care sufera toate din cauza iubirii pentru Domnul [Mt. 5, 11]: pentru ca atunci, chiar atunci... in mijlocul suferintei si al nefericirii...ei nu sunt singuri...Q\ nu sunt paras iti de El...ci se bucurd tainic, in mod negrait...de Cei care poartd impreuna cu ei greul crucii. . . Insa bucuria e teologicd si asceticd...ne spune, in mod apasat, viata Sfantului loan Scararul. 289 Bucuria vine din curdtie si din cunoasterea t 5 > lui Dumnezeu si nu din pdcate, nu din rautate, nu din avaritie, nu din delasare, nu din visari erotice. Caci a doua cantare din Triod, de la Vecernia de aseara, inchinata Sfantului loan, ne spune: „Parinte Ioane marite, curdtindu-ti sufletul cu izvoarele lacrimilor, si cu starile cele de toata noaptea induplecdnd pe Dumnezeu, te-ai inaltat spre dragostea si spre frumusetea Lui, Fericite; intru care dupa vrednicie te desfatezi acum, neincetat bucurandu-te cu cei ce s-au nevoit impreuna cu tine, Cuvioase, de Dumnezeu cugetatorule" [Triod, ed. BOR 2000, p. 373]. Adica adastand/ ramanand/ fiind mereu in fapte bune si in cugetare teologica...traiesti ortodox. . .si te umpli de frumusete. Iar daca nu esti frumos la cuget, daca nu esti intelept la minte, daca nu esti mare traitor sau teolog... nu trebuie sd acuzi pe nimeni de neimplinirea ta interioard... pentru ca, dupa cum vedem, suntem. . .ceea ce vrem sdfim... si nimic mai mult... Cresterea noastra intelectuala si duhovniceasca e pe mdsura eforturilor personale. Implinirea noastra crestina e pe masura sinceritdtii dragostei noastre. Cum dar credem ca putem sd II mintim pe Dumnezeu, considerand ca prin trei metanii...si cinci lei...devenim ca Sfintii nevointelor extraordinare de odinioara? Cum dar asteptam marea cu sarea de la El. . .si de la noi nu cerem mai nimic? Insa invidia si badarania noastra sunt pe mdsura lenei noastre. Cu cat suntem mai lenesi si mai neproductivi cu atat dorim mai mult respect nemeritat. Si pe cat vedem ca suntem mai colturosi si 5 ± 5 5 5 impudici in actele noastre, pe atat indltdm nasul pe sus. . .cerand respectabilitate. Insa respectabilitate coboard de la Dumnezeu. . .pe mdsura nevointelor noastre. 290 Suntem mai de cinste...pe masura ce nu iubim cinstea vand... ci cinstea de la Dumnezeu, care e slava Sa ce ne inundd. Daca asteptdm titluri ca sa scriem cdrti. . .sau daca indltdm Biserici doar pentru ca sa primim cruci mari la gat .. .dorim prea putin... adica doar slava trecdtoare. Slava netrecatoare coboard de sus...m smerenia inimii noastrc.si ea este data de Dumnezeu si nu de oamenil De aceea, astazi, in a patra duminica a Postului Mare avem si Evanghelia care ne vorbeste despre demonul muteniei [Mc. 9, 17]... care se rdzbund pe noi si ne doreste autodistrugerea [Mc. 9, 18, 20-22]. Tace ca mutul... Sau: tace si leface... Ambele expresii aratand rdutatea incuibatdl ascunsa/ subcutanata...prin care omul marsav la inima...isi cauta implinirea intereselor. Bineinteles: meschine... Cauta sa profite de bunatatea ta, de inima ta miloasa, de sinceritatea ta. . . Iti intoarce cuvintele pe dos, le rastalmaceste, duce vorba de la unul la altul, tese intrigi, toata ziua planuieste cum sa il scoata pe unul din pozitia lui. . .pentru ca el sa-i ia locul. Si cand ti ia locul... nu e in stare de nimic... pentru ca el s-a gandit doar la a-i lua locul... si nu la a face ceva constructiv in acel sector de activitate. Demonul muteniei il arunca in foe si in apa [Mc. 9, 22]. Nu era prieten cu tanarul. . .ci vrdjmas. El atenta la viata acestuia. . . 5 Ii provoca start de boala . . .carQ nu aveau cauze fiziologice. Si vedem astazi ca s-au inmultit cei care fac lucruri „iesite din comun", care „uimesc" in mod satanic. . .dar care nu au nimic de-a face cu Biserica sau cu minima morald. 291 Iti afia bolile, indoaie linguri, merg prin foe, stau sub gheata, postesc zile in sir...toate cu un satanism „bine organizat". Si oamenii cred, in naivitatea lor, ca exista religiozitdti paralele cu Biserica. . .si daca nu merge treaba cu slujbele, nu se vindeca, nu se casatoresc, nu se imbogatesc prin mersul la Biserica. . .se due la vrajitoare...sau la tot felul de oameni cu capacitati „paranormale". Bineinteles: e vorba aici de necredintd sau de putind credintd. Daca esti un om echilibrat intelegi faptul ca din combinatia otravd + miere...mx rezulta medicament. . .ci sinucidere. Dar daca vrei sd experimentezi pe propria-ti piele ce inseamna satanizarea. . .lecuirea poate sa fie foarte dureroas a... si sa necesite o parte a vietii pierdutd. Si putem intelege practic diferenta dintre dependenta de ceva (mancare, droguri, bautura, medicamente, pornografie, sex) si satanizare .. .prin ce se intampla in om. Daca nu poti sd te abtii in cazul dependentei...si avem parte, in cazul lor, doar de sugestiondri din partea demonilor spre exces, spre dezordine interioard, spre bucuria de pldcerea in sine... in cazul posesiei satanice . . .demomi sunt fiinte care te loeuiese si (si manifestd rautatea si nesimtirea in tinc.tu putand sd li te impotrivesti foarte slab... Dupa cum vedem din Evanghelia de azi...atunci cand il aruncau in foe si in apa, sa moara ori ars ori inecat . . AQmonii atentau la sanatatea lui, a tanarului si (i negau libertatea. Era o unealtd in mana lor. . .si ei se rdzbunau pe el cu cruzime. Nu omul alegea ce sa faca...ci demonii alegeau in locul lui. Si ajungem la ideologizarea vietii... adica la ce inseamna sa mananci, sa te imbraci, sa te misti pe strada. . .pentru ca asa e moda, pentru ca asa vor 292 altii... sau. partidul... sau gruparea din care faci parte. . .iar tu, parerea ta, sa nu conteze. La astfel de libertate ne cheama Domnul, la una ideologizatd, propusa de altii, ingustatd dupa mintea omului...sau la aceea in care El ne elibereazd depatimi si ne umple de slava Lui? Insa El, bineinteles, ne cheama la libertatea bunatatii, a smereniei, a sinceritatii, a dragostei. La libertatea care ne induhovniceste . . .si nu la secdtuirea de libertate si de creatic.pe care ti-o cere ideologia. Pentru ca nici comunismul, nici capitalismul, nici stanga, nici dreapta, nici conservatorismul si nici liberalismul nu ofera o libertate atdt de frumoasd si de echilibratd, de totalizatoare si de personalizatoare, precum libertatea lui Dumnezeu, care vede intregul tot pe atat de atent pe cat vede partea. Libertate care e curatie si echilibru, angajare si detasare, competitie si competenta. Pentru ca nu poti fi echilibrat fara curatie interioard si nici nu te poti angaja in ceea ce e frumos si drept. . .daca nu te detasezi de partizanate nocive. Libertatea lui Dumnezeu promoveaza doar competitia cu tine insuti... dar in care arati ca esti competent in ceea ce faci. A. In a patra duminica din Postul Mare, in concluzie, ni se sugereaza ca inca suntem pe cale. ..caa urea inseamna a te personaliza. A te umaniza.. .pe cat te induhovnicesti. Pentru ca observam ca Sfintii nostri, pe cat sunt de mari in comparatie cu vietile noastrc.pe atat nu sunt distanti fata de noi...ci vin in ajutorul nostru in mod necontenit. De aceea sa ne bucuram cu bucurie reald, cu bucuria pocaintei, a cuminteniei, a curatiei si a elegantei dintre noi! Sa nu postim la norma ! Sa nu dam milostenie de ochii lumiil 293 Sa nu muncim sau sa citim in sila.. .ci pentru luminarea noastra! Pentru ca ceea ce se face cu inima buna, cu incredere si cu onestitatc.acelea ramdn acum si in veacul veacului. Amin! 294 Predica la Duminica a 5 -a din Postul Mare [2012] Iubitii mei 105 singurul lucru care ne implineste . . .este acela de aft una cu ceea ce credem. Adica sa intrupdm credinta noastra. Sa o avem ca pe propria noastra respirare. . . Si daca simtim cdderile din ea ca pe o insuficientd respiratorie . . .sa vedem in Biserica aparatul nostru de oxigen, eel care ne scapa de sufocarea acestei lumi. Pentru ca atunci cand esti sensibil la «<%tt?...cand suporti cu greu mirosurile si poluarea fizica dar, mai ales, pe cea morald . . .ti-e greu sa respiri in aceasta lume. Cine ne va scapa pe noi de mirosul ateismului, al indiferentei, al pornografiei, al decadentei, al banilor manjiti de tot felul de compromisuri? Cine ne scapa pe noi de insuportabill Predica scrisa in ziua de 27 martie 2012. 295 Cum putem sa facem, pana la urma, din insuportabilele multiple .. .momente de contemplatiel Pentru ca duminica de azi (cu Sfanta Maria Egipteanca 106 in prim-plan... dar si prin Evanghelia zilei [Mc. 10, 32-45]) ne convinge de faptul ca viata ortodoxa este una paradoxals . . .deloc usor de inteles.. .dar, mai ales, deloc usor de trait. Dece? Pentru ca nu sunt multi cei care te incur ajeazd... si te ajutd efectiv sa traiesti ortodox. Gasim foarte multi oameni care vor sa le trdim obsesiile, neimplinirile, erorile... Gasim pe multi care vor sa ne vdnda ceva... sau sa ne convingd de vreo banalitate sau utopie. Intalnim autosuficienti, aroganti, discretionari din diverse motive puerile... sau batuti cu leoca, cu ochii numai pe luat . . .diversi agramati ai spiritului... Prosti celebri sau anonimi. Angoasati sau defulati. Cu interese pipernicite, meschine...sau histrionice. Cu alte cuvinte, unde... in ce spatiu, in ce localitatc.poti sa mai traiesti ortodox, alaturi de alti ortodocsi plini de cuviinta si de har...daca comunitatile ortodoxe ca atarc.au tangentd interioard cu Ortodoxia maiputin sau deloc? Suntem foarte buni la povesti, la faptul de a ne imagina ca intreaga lume e ortodoxa, la faptul de a ne inchipui ca distanta pana la sfintenie se face in trei pasi si cinci miscari. Insa sunt putini cei care intrupeaza Ortodoxia. Sunt putini cei care sunt izvoare vii de viata, de intelegere si de actiune...si care poarta in ei, ca atare, modul de a fi al credinciosului ortodox si Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/04/07/predica-la- duminica-a-5-a-din-postul-mare-2011/. 296 relatia lui teologica si liturgica si ascetica si culturala cu Dumnezeu. Majoritatea se ocupa de istoricizarea sau diluarea Ortodoxiei, de transformarea ei in cutume fara fond... in pure expresii oratorice. De aceea Ortodoxia pare o domnisoard netrecutd prin viatd, fara experienta, cam naivutd . . AacsL o prezinti numai in frumusetile ei (avem Biserici frumoase, icoane scumpe, slujbe fastuoase, o veche traditie teologica si monastica, oameni frumosi si inimosi, crestini de nadejde) si nu vrei sa vezi deloc lupta ei pentru a-si pdstra fecioria, cumintenia, fidelitatea fata de Mirele ei. Adica, la urma urmei, care e costul, in transpiratie si sdnge, al Fecioarei, adica al Bisericii, pentru ca sa se simta slujitoare fideld a Mirelui ei, adics fideld lui Dumnezeu? Biserici la norma se pot face multe. . . Dar capodopere se pot face la normal Putem scoate sfintenie pe banda rulanta? Putem sa nastem teologi, in adevaratul sens al cuvantului, din oameni cu pile si relatii . . .care sa scrie patristic! Putem sa inmultim numarul slujitorilor Bisericii, numarul Manastirilor, al cantinelor sociale, al librariilor si facultatilor teologicc.dar prin asta nu sporim viata duhovniceasca. E observabil acest lucru. Invatamantul teologic in scoli si facultati produce oameni instruiti, cu cunostinte si aptitudini ortodoxc.dar nu in mod neaparat caractere .. .eroi .. .genii in materie de fidelitate fata de Ortodoxie. Insa, pe fiecare zi, in calendarul Bisericii, ii pomenim pe ortodocsii autentici .. .si nu pe cei la norma. Au existat milioane de crestini in 20 de secolc.Insa Biserica i-a retinut, in mare, doar pe cei fideli...pe cei care au fdcut valuri pentru Biserica... pe cei care au adus Biserica in prim- 297 planul societatii...adica pe cei care nu aufacut de rds Biserica. Si cei mai multi au sfarsit-o „prost"...pentru ca ori din Biserica. . .ori din afara ei. . .s-a gasit unul, doi, o suta...care „sa-i omoare cu gratie". Cu alte cuvinte, in ce Biserica sd respiri, daca si din Biserica si din afara ei...esti 5 5 5 mitraliat . . .atunci cand vrei sa traiesti ortodox, adica dumnezeiestel Insa Biserica, ieri si azi...dar si maine. . .pentru ca e condusd de Dumnezeu si nu de ideologii... gaseste mereu solutii paradoxale sa supravietuiasca. Daca Sfanta Maria Egipteanca, impreuna cu Dumnezeu, a convenit pentru solutia pustiului... pentru a intrupa Ortodoxia...ortodoxul din timpuri postmoderne incearca sd intrupeze Ortodoxia tot mai mult in casa lui. . .in apartamentul sau de bloc... in chilia lui...sau dormind pe strada sau prin munti...mai mult sau mai putin cunoscut... mai mult sau mai putin admirat .. .mai mult sau mai putin ajutat... dar Dumnezeu il conduce .. .da, tot El, Cei care i-a condus pe toti ai Lui. . .de dinaintea noastra. Privatizarea credintei, pe care o subliniaza sociologii si filosofii, pare a fi o solutie paradoxald a Bisericii pentru vremea noastra. Dar nu in sensul ca acasa ne construim o credinta si o Biserica din o mie de teologii divergentc.ci pentru ca acasa ne-a mai ramas drept singurul loc in care putem sa ne mai prezervdm linistea...si intimitatea cu Dumnezeu... pentru ca spatiul public sau eel religios e din ce in ce mai mult... impropriu intimitatii, regasirii de sine...cresterii duhovnicesti. Acasa putem creste duhovniceste . . . acasa putem sd ne instruim...sa. ne cizeldm comportamental, cum nu ne-a putut instrui scoala sau Biserica sau altd institutie culturald... pentru ca putem, tot mai mult, sa avem acces la cunostinte personalizatoare. 298 Onlineul leaga casa noastra de alte persoane, intareste relatiile fara prea multe costuri financiare...si ne ajuta in cresterea noastra duhovniceasca, stiintifica si culturala. De aceea acasa mea devine un bun fara pret. . .pentru ca devine locul in care eu ma regdsesc. . .si imi pastrez, in mod viu, trecutul. Asa se explica numarul tot mai mic de oameni care vin la Biserica. . . Sau care suporta...fara prea multa placere, atmosfera din Biserica. . . Spatiul Bisericii e vazut ca plin de rumoare, cu multa inghesuiala, cu oameni necivilizati si care vin pentru alte interese. Intr-o epoca in care confortul si calitatea sunt norme de viabilitatc.e normal ca sa se ridice din nas la praf, la cantari proaste, la inghesuiala, la ipocrizie, la lipsa unor conditii de igiena a petrecerii timpului. Tot mai mult Biserica e a celor saraci. . .si cu putina scoala... pentru ca cei cu bani si cu mai multa cultura au nevoie de cadru si de oameni ai Bisericii care sa le solicite interesul. O slujba care nu are perfectiunea filmului vazut HD, o predica care nu se intdlneste cu nicio realitate din inima oamenilor. . .si un preot care nu e urmat de nicio opera... este... si va deveni tot mai mult. . .un spectacol neinteresat. Ce imi oferd Biserica. . .pentru ca sa imipierd timpul cu ea?: asa se va pune problema: scurt si la obiect. Adica Biserica ofera niste reduceri... niste promo tii .. .imi face vreun cadou...ma face sa ma simt bine... sau plec cu un gust amarl Vor creste tot mai mult pretentiile la adresa Bisericii. . .cat si ochii deschisi asupra ei. . .pentru ca e vazuta ca avand tot mai multi bani si un capital de incredere inca mare. Se vor radicaliza raporturile societatii cu Biserica... pentru ca saracia te face tot mai atent la cei care detin proprietati si capitaluri. 299 Biserica va deveni tot mai mult un ONG care trebuie sd se descurce pe speze proprii. Adica Biserica, Fecioara pe care acum o prezentam numai cu rochiile ei frumoase .. .si nu din prisma interioritdtii ei eroice, e readusa...f«ce? dar sigur. ..la starea de minimalizare cu care a debutat in istorie...atunci cand crestinul era de-un eroism martiric. Si cand Biserica mai ramane doar cu cei care o intrupeaza . . .mtelegem de ce slujirea Bisericii are rostul de a transfigura lumea... si nu de a o binedispune. Pe de alta parte, pomenirea Sfintei Maria Egipteana acum, in tinda Patimilor, ofera o incurajare enorma intregii Biserici, fie ea activd sau mai adormitd. Ortodocsii plini de trezvie se bucura de eroismul transfigurator al Sfintei Maria... pe cand cei ametiti de tot felul de patimi vad...ca se poate si altfel. Si ca atat femeile cat si barbatii pot fi altii... pot fi ortodocsi eroz'cz'...slabiciunea firii nefiind deloc o pledoarie pentru o viatd aiurea. Pentru ca ceea ce conteaza e faptul de a sluji autentic, din pozitia ta de crestin, monah sau cleric... adica de a te manifesta ca un factor coagulant in societate, ca un catalizator al energiilor bune din oameni. In concluzie, ne vom retrage tot mai mult in noi... pentru a descoperi Ortodoxia...si odata cu ea esenta monahismului si a rugaciunii neincetate. Biserica dainuie si se extinde nu prin numdr...si nici prin structuri cu totul si cu totul mundane... ci prin oameni care intrupeazd Ortodoxia, adica adevarata relatie de credinciosie cu Dumnezeu. A-ti schimba viata...a fi mereu altul. . .inseamna a nu mai fi o povara... si o patd de rusine pe obrazul Bisericii. Dar povara si rusine nu din motive lumesti. . .ci duhovnicesti. 300 Pentru ca Biserica e viata noastra cu Dumnezeu . . .si tot ce iese din aceastd ecuatie inseamna un minus de viata eclesiala, bisericeasca. Va doresc. . .si imi doresc. . .autenticitatel Sa fim autentici si cand lucram binelc.si cand ne ridicam din pacate! Oamenii sunt atenti la fetele noastrc.si surprind cutele noastre defariseim. Ele nu ne onoreaza. . . Insa ne onoreaza asumarea greselii, indreptarea vietii, infrumusetarea noastra interioara, care ne face sa iradiem in mijlocul lumii. Pentru ca slujim in mijlocul lumii. . .si suntem lumina... sau intunericul ei. Amin! 301 Predica la Duminica Intrdrii Domnului in Ierusalim [2012] Iubitii mei 107 duminica aceasta e una a meticulozitatii profetice . . .atata timp cat e implinirea, in fapt, a profetiei mesianice de la Zah. 9, 9...dar, in acelasi timp, e un praznic de bucurie-trista . . . pentru ca initiaza partea fmala a drumului Domnului spre Cruce si spre Inviere. . . .Si celor care cauta sa cunoasca si azi, cu o curiozitate deloc inteleapta, implinirea profetiilor din Scriptura si ale Parintilor...Evanghelia de azi [In. 12, 1-18] le arata...si ne arata...ca profetiile se Predica scrisa in data de 4 aprilie 2012. 302 implinesc.mtfz" presus si de asteptarile celor Sfmti...daramite ale oamenilor pdcdtosi . . .care nu inteleg nici cele mai elementare semne ale iconomiei dumnezeiesti. Pentru ca nimeni nu a inteles, atunci cand Zah. 9, 9 s-a implinit, dupa cum, in mod smerit, marturiseste Sfantul Evanghelist loan despre sine si despre ceilalti Apostoli: „Acestea nu le-au cunoscut [ouk eyvcooav/ uc egnosan] Ucenicii Lui mai intai/ la inceput, ci [numai] cand Iisus S-a preaslavit [48o£aa6r|/ edoxasti]. Atunci [Ucenicii] si-au amintit [k\ivr\oQr)oav/ emnistisan] ca acestea erau scrise pentru El [en' Auuco Y e YP oc l- l M'^ vot / e P' Afto ghegrammena] si acGStGa. I le-au facut Lui" [In. 12, 16, cf. GNT]. Si daca Apostolii Domnului nu au inteles, in mod punctual, etapele tainei lui Dumnezeu cu oamenii...daca n-au inteles cum s-au implinit profetiile si care a fost drumul lor, pe mai departc.dar au inteles unele, post-factum/ dupa ce ele s-au petrecut...cum sa nu fie semn de mare imaturitate duhovniceasca dorinta noastra de a cunoaste profetiile, de a talcuifdra rest Apocalipsa si prorociile Parintilor...de a face pronosticuri cu vedere la prigoane, semne si a doua Sa venirel Si, bineinteles, ca e mai usor sa numeri versetele Scripturii, sa infricosezi cu Scriptura in mana, sa mai faci inca o secta pe baza ei sau sa egalizezi cine stie ce text al Scripturii cu vreun cip sau cod de bare.. .decat sa iti sfintesti viata. Iar sfintirea vietii... ajutata de aceasta nevointa extenuanta si umilitoare a Postului Mare si de toata teologia practica a. Bisericii...e cea care conteaza... pentru ca in ea se implinesc toate asteptarile noastre eshatologice. Pentru ca a astepta ortodox. . .nu inseamna sa fantazezi pe tema viitorului...nu inseamna sa te panichezi de orice fantasmagorie mediatica...nu inseamna sa te crezi pregatit, cand ai sufletul gol de slava dumnezeiasca. . .ci a te concentra pe relatia cu Dumnezeu. . .si a trdi din ea. 303 Caci a astepta ortodox pe Domnul . . .inseamna a fi cu El... si a nu-ti pdsa de ce se intampla azi, maine, poimaine. . .atata timp cat El te invatd ce sa faci in toate zilele vietii tale. Noi asteptam pe Cineva deja prezentl Prezent nu sus... nu la dreapta... nu doar in Biserici . . .nu doar de Pasti... nu doar seara sau dimineata . . .ci prezent f« no/ si cm noi in orice clipa...fiind pretutindeni si /?^?e ?of in acelasi timp, pentru ca El cuprinde si sustine toate cdte existd. Noi asteptam... pe Cel pururea fiitor, neclintit si nemiscat. . .care ne miscd pe noi toti prin slava Sa...si, prin ea, canta in noi... melodia indumnezeirii. Pentru ca trebuie sa fii mlddiat de slava lui Dumnezeu ca sa intelegi lucrdrile Sale... lucru care S-a petrecut cu Sfmtii Apostoli, dupa Invierea si Inaltarea Sa la ceruri...cand au inteles, intru harul Treimii...ca acel mic verset de la Sfantul Zaharia...s-a petrecut deja, intr-un mod paradoxal, la intrarea Lui in Ierusalim. . . Acum cine ar fi putut intelege, citind Zah. 9, 9, ca sederea pe mdnz...se va petrece asa cum s-a petrecut! Cine ar fi putut sa o lege de Mesia...si ar fi putut vizualiza, in mod punctual, implinirea ei? Si, la fel, cine ar fi putut lega Is. 7, 14 de Prea Curata Fecioara...si ar fi inteles, inainte sa se petreaca, ddrdmarea Ierusalimului la anul 70 d. Hr.? Insa, dupa observam, profetiile sunt mici si umbroase . . .iar implinirea lor este de o istoricitate perplexantd. Intelegi ca s-a petrecut ceva prezis... numai cand te lumineazd Dumnezeu asupra textului...si dupa ce evenimentul s-a petrecut. . . Restul sunt doar speculatiile unor minti orgolioase. Si speculatiile despre viitor sunt eel mai adesea lamentabile pe langa normalitatea 304 realitatilor istorice...cu tot paradoxul sau, dimpotriva, anormalul lor. Scriptura, in abisul ei, a vorbit despre Cruce...a. vorbit despre asumarea umanitdtii de catre Hristos...a vorbit despre deschiderea Impdrdtiei pentru intreaga umanitate. . . Dar numai cand lucrurile au inceput sa se contureze .. .am inteles cat de firesc... cat de normal... cu tot paradoxalul lor...s-au petrecut lucrurile in istorie. De aceea, unii vad numai liniaritatea istoricd... si in Hristos vad un simplu om rdstignit pe o cruce... care poate fi real sau o fabulatie/ un mit. . .pe cand crestinii ortodocsi vad istoria in mod paradoxal, din perspectiva vesniciei, si Hristosul dispretuit de unii este pentru noi Dumnezeul intregii umanitdti, Creatorul si Preaiubitorul nostra Mantuitor, care a dus iubirea pentru noi pdnd dincolo de limitele mortii...ca sa faca din drumul iubirii . . .un dram mai puternic si mai durabil decat moartea. Cei care vor sa stie cum va fi viitoral...nu vor sd isi afle prezentul. Interioritatea prezentului lor. . . Pentru ca numai un om neimplinit cauta in afara lui lucruri care sd-l implineascd . . .cand implinirea...fo<2ftL..e inauntral lui... pentru ca e viata in Impdrdtia lui Dumnezeu. De aceea noi nu cautam implinirea unui viitor total necunoscut. . .ci revelarea deplind a unui viitor deja trait in miezul lui, in incandescenta lui indumnezeitoare. Pentru ca viitorul nostru e prezentul nostru.. .adica Dumnezeu. Si din acest motiv suntem interesati de a fi in prezentul relatiei cu Dumnezeu, de a fi cu El noapte si zi, clipa de clipa... pentru ca Domnul viitorului . . .e Domnul prezentului... si al intregii istorii. . .Cel care ieri si azi si in veci e Acelasi. Si in relatia cu El... El ma invata sa fm omul 5 5 5 prezentului... al unui prezent mereu in 305 derulare . . .pentru ca tot viitorul nostru...e, cum bine stim, prezentul continuu al vietii noastre pana la moarte...si dupa moarte, intr-o viata si mai prezenta decat cea de acum. Asa ca intram in Ierusalim impreuna cu Domnul...adica intram in pacea sufletului, daca alegem smerenia de a fi cu El si la bine si la greu . . .mai ales la greu . . . Pentru ca e usor sa fii un mdnz bland... cand ai verdeata destula in cont, masina la scara, casa bine izolata termic si fonic.familie frumoasa...si sanatate cat cuprinde. . . Dar credinta, fara ipocrizie, se vede cand duci greul evlaviei singur, cand esti neputincios, sarac, minimalizat...bolnav...cand esti credincios impotriva tuturor evidentelor care te conturbd. Si iata, acum, in al doilea praznic cu peste pe masa...ne bucuram cu un ochi de simtirea 5 hristologica a celor care L-au intampinat...si care au facut un gest mai mare decat propria lor intentie .. .si cu un ochi ne intr is tarn... pentru ca de diseara incep Deniile Saptamanii Mari, ale Patimilor Domnului, cand umanitatea nu si-a mai aratat fata frumoasd, nu a mai simtit prezenta Lui infricosatoare...ci L-a cdlcat in picioare, ca pe o treantd . . .ca pe un lucru uzat, nefolositor...spre marea noastra rusine vesnica . . . Si de aici bucuria noastra tristd . . . Bucuria noastra mai mult tristd.. . Pentru ca in 2.000 de ani de Crestinism repetam...fctf repetdm... in fiecare zi...mai degraba gesturile bdddrane ale umilirii celuilalt... decat pe cele ale umplerii lui de lumind, de cutremurare sfanta. Fiindca atunci cand nu suntem principiali, cand suntem duplicitari . . .cand ne dam de Sfinti. . .dar in noi pute tot Iadul. . .nu facem decat sa Ii mai dam o piatra in cap lui Hristos...sa II mai huiduim copios... sa II mai dispretuim cu sadism inexprimabil. 306 Caci de aceea Domnul ne-a spus sa fim lumind... sa. fim iubire . . .sa fim frumusete pentru intreaga umanitate: pentru ca stie cat de urdtd e lumea fara toate acestea si multele altele care tin de sfintenie. 5 Da, sfintenia nu e un moralism ieftin... ci o transfigurare dumnezeiascd a persoanei noastre ! Sfintenia nu consta in faptul de a pune doua lumanari, de a face o donatic.de a zdmbi frumos la Biserica. . .ca la prezentarea de moda. Sfintenia e sd fi avut patimi multe si caraghioase la culme...si, pe fiecare zi, sa le vezi tot mai stinse, tot mai sterse in tine... si in locul lor sa fi rasarit multa lumina dumnezeiasca, multa curatie, multa virtute in fiinta ta. Inseamna sa fii bogat in Dumnezeu, in harul Sau. . .si nu in lucruri pe care le pierdem, inevitabil, pe buzagropii... Cum sd participdm la Denii?! Cum sd ne zdrobim inimile...si sa plangem. . .daca pana acum n-am fdcut-oV. Cum sa ne spovedim si sa ne impartasim cu El?! Cum sa facem din viata noastra un colt de rai (ca tot am vazut astazi un Z?ar...care se numea nici mai mult si nici mai putin decat: „colt de rai")?! Pentru toate acestea... aflam raspuns de la Domnul Insusi. . .daca El e cu noi mereu. . .si noi ne rugam si asteptam cuvantul Lui eel de viata facator. . .si indumnezeitor. . . Insa asceza crestina nu se termina odatd cu Pastiul...dupa cum bucuria duhovniceascd nu incepe. . .sau nu tine trei zile de Pasti. Bucuria, cunoasterea si asceza se impletesc, merg mana in mana...si sunt pentru toatd viatd... chidiV daca programul ascetic al Bisericii e accentuat in posturile cele mari, cele 4 din an. Asa ca indemnul meu e sa incepeti la un moment dat viata ritmatd dupa traiectul Bisericii, 307 dupa programul ei...si sa nu mai doriti sa iesiti din tipicul ei! Asta, bineinteles, daca nu v-ati decis cu mult inainte...pentru bucuria trudnicd a ascezei...cea care ne renoveazd mereu interior... si ne face mai frumosi decat florile si padurile. Mergem spre Inviere...prin Cruce, iubitii mei! Prin suportarea durerilor, a bolilor, a ispitelor...si prin truda continua de a intelege, de a ne dezlipi de rau...si de a ne infrumuseta cu binele slavei lui Dumnezeu. Mergem spre invierea noastra .. .traind Invierea Lui, a Celui ce a fost Primul inviat din morti...Care nu a putut fi tinut de moarte cu forta. . .pentru ca Qrafdrd prihand... si S-a ridicat ca un Biruitor din lad, cu toti Sfintii Lui... pentru ca Imparatia Sa sa se umple de nestemate personate, de Sfintifdrd de numdr. Mergem spre Invierea Lui...vazandu-ne mereu neputinta noastra. Nu mergem ca niste triumfdtori . . . ci ca niste vindecati continuu de El. De aceea, cu aceasta constiintd frumoasd, ca El este Viata si sustinerea noastra in viata, sa ne apropiem in aceste zile de Domnul slavei, Ca sa ne umplem de focul iubirii Sale, ca intru bucurie sfanta sa vestim tuturor Invierea Lui. Nu doar cu buzele... ci cu intreaga noastra fiintd. Pentru ca vestindu-L astfel pe El... vestim tuturor ca lumea are un sens, ca el e sublim si preasfant...si sensul e comuniunea vesnica cu 1 OS Dumnezeul eel vesnic .Amin! 108 Predicile Saptamanii Mari ale anului 2012, inclusiv cea din ziua de Pasti, au fost editate deja in cartea: Predicile din Sdptdmdna Mare ale Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. Editie speciald de Pasti, Teologie pentru azi, Bucuresti, 2012, 25 p. Care se poate downloada de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2012/04/13/predicile-din-saptamana- mare/. Astfel, predica din Sfanta si Marea zi de Luni a fost scrisa pe data de 8 aprilie 2012. Cea din ziua de Marti pe 9 aprilie 2012. Cea de Miercuri pe 10 aprilie 2012. Cea de Joi pe 11 aprilie 2012. Cea de Vineri pe 12 308 Predica la Izvorul tamaduirii [2012] •109 Iubitii mei 5 Hristos a inviat!. . . odata pentru totdeauna. . .si noi, cu totii, traim pe fiecare zi o schimbare continua in viata noastra...si ne bucuram dumnezeieste pentru asta. . .caci Hristos Cel viu locuieste in noi. O schimbare pe care harul lui Dumnezeu o lucreazd in noi, in mod direct, prin harul Sau...dar si prin lucrurile din afara, in mod mediat. . . De aceea, in predica de fata vreau sa facem impreuna cateva minute de contemplare . . .de aprilie 2012. Cea de Sambata pe data de 13 aprilie 2012. Predica la Invierea Domnului tot pe 13 aprilie 2012. Predica scrisa in ziua de 17 aprilie 2012. 309 intelegere calmd, frumoasa, a lucrurilor din Biserica... Pentru ca toate sunt cu sens profund, frumos in Biserica lui Dumnezeu si nu se regasesc aici la intdmplare. Si, spre exemplu, sa incepem cu lumanarea...cu lumina de Pasti...care ne-a umplut sufletul de bucurie. Am asteptat sa coboare Lumina sfanta in Mormantul Domnului, aceasta lumina. ..acest foe preaminunat...care nu arde in primele clipc.dar dupa care devine incendiator. Si a coborat in Sambata Mare, la ora 14. 25... Delegatia Bisericii noastre a adus lumina la Bucuresti...si apoi ea s-a raspandit peste tot... in tara. Iar noi am primit-o intr-un felinar...si v-am daruit-o tuturor. . . Insa, chiar daca nu o aduceam pe aceasta, de la Ierusalim...si daruiam lumina din lumina candelei de deasupra Sfintei Mese...toti o primeam cu aceeasi bucurie .. .pentru ca in acea lumina primita in noaptea Bisericii, cu luminile stinse... primeam bucuria sfanta a Invierii Lui din morti. Insa nu lumina care arde, in sine, ne bucurd.. .ci harul care vine prin lumina care arde! Tot la fel astazi am sfintit apa...apa cea mica... in comparatie cu apa cea mare a Botezului Domnului... E vorba de aceeasi Agheasmd micd...Sfintire mica a apei pe care o facem in casele dumneavoastra...atunci cand va sfintim casele sau cand va facem Sfestanie. Ca asta inseamna Sfestanie: sfintire a casei prin stropirea cu Sfanta Agheasmd mica... sfinfita acolo, in casa dumneavoastra. . . Insa, dupa cum ati auzit, nu am sfintit apa doar pentru ca sa o bem... ci pentru ca, „prin 310 gustarea si stropirea cu apa aceasta", Domnul sa ne trimita binecuvantarea Sa, „care spala intinaciunea patimilor" [Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 196]. Adica o apa care e mai mult decat o apa obisnuita. . .pentru ca eplind de har, de nemurire. Asadar avem lumanari aprinse, vii...care ne umplu de bucurie harica... pentru ca ne inalta mintea mai sus de ele, la Dumnezeu, Care ne bucura...dupa cum avem si apa care ne curateste, ne sfmteste, ne lumineaza mintea, pentru ca ne bucurd . . . Si aceasta fiindca acelasi har al lui Dumnezeu... pe care il trdim in prezenta lumanarii aprinse... care ne linisteste...coboara in trupul nostra prin apa sfmtita pe care o bem...sau cu care ne stropim casele, lucrarile, trapurile. . . Mergem mai departe: la masa prinoaselor. Dumneavoastra aduceti colive/ colivi, prescuri, fracte, vin...aprindeti lumanari in colivi si in paini...iar noi, preotii, le binecuvantdm pe ele. . .si le umplem de har. Iarasi nu mai sunt pdini si fructe oarecare.. .ci pline de har. . .care ne bucurd. Si eel care mananca din ele cu evlavie si cu ragaciune... l s , e ingrasd duhovniceste, i se umple inima de bucurie... si nu numai stomacul de mdncare... Ce ne spune insa pictura de pe pereti? Sfintii acestia multi si prea minunatil Ca tdcerea rugdeiunii si evlavia curatd sunt miezul vietii adevarate. Si ca noi, in Biserica...nu suntem o adundturd de oameni... ci o comunitate vie, care ne impartasim de aceleasi Taine ale Bisericii si de acelasi harpreasfdnt. Cu alte cuvinte: nimeni nu e nedreptdtit la Biserica... pentru ca toti avem toate darurile Bisericii in comun. Slujbele sunt pentru toti, Biserica e pentru toti, ragaciunea e pentru toti. 311 Fiecare venim, cu inima deschisa, pentru ca sd afldm despre Dumnezeu, sd Ii vorbim lui Dumnezeu, sd ne umplem de slava Lui. Si trebuie sa facem tot posibilul, ca unii altora sa ne oferim stare de rugdciune, de contemplare, de bucurie duhovniceasca. Adica fiecare concentrati la relatia lui cu Dumnezeu, la rolul sau. . .si cu grija sd nu deranjeze pe celalalt. Pentru ca Dumnezeu nu doreste ca sd ne mdntuim cu pretul enervdrii celorlalti. . . Ci El doreste ca noi sa fim promotori ai unitdtii, ai sinceritatii, ai angajdrii totale in slujirea lui Dumnezeu. Si dumneavoastra ati impodobit lumanarile de Pasti...cu care am iesit afara, in curte, ca pe niste mirese... Florile acelea vii, naturale, albe in mod preponderent. . .si puse in jurul lumanarilor de peste o jumatate de metru, erau ca niste rochii de mirese pentru lumanari. . . Dece? Pentru ca frumusetea din Biserica reflectd frumusetea din suflete. Iar frumusetea din sufletele noastre e cobordtd de sus, de la Imparatul luminii si a toata frumusetea. De aceea grija noastra pentru curdtenie, pentru podoaba cuviincioasd, pentru liniste la rugaciune... pentru ca toate acestea sunt cadrul in care noi ne intdlnim cu Dumnezeu iar Dumnezeu coboard la noi. In teologia liturgica recenta, datorita unei influente eterodoxe, se vorbeste adesea despre simbolismul, decuplat de realitate, al anumitor gesturi liturgice sau acte de cult. Iar acest simbolism e vazut numai ca semn go/...deloc plin... un fel de semn de avertizare pentru soferi. . .ca urmeaza o curbd... sau opantd cu predispunere la derapaj. 312 Numai ca semnul e o pancarta .. .si panta...e realitate. Nu te poti accidenta in pancarta... ci numai in realitatea pantei.. . Adica la intrebarea ce simbolizeaza lumanarea... teologia liturgica mai noua vine si turuie imediat ca ea II simbolizeaza pe Hristos si lumina /wz...spunandu-ti, in subsidiar, ca ea nu are nimic de-a face cu Hristos... pentru ca una e lumdnarea... si altul e Hristos. /V Insa realitatea liturgica a Bisericii e cu totul alta. Lumanarea nu e Hristos, dupa cum Icoana Sfantului Gheorghe nu e persoana Sfantului Gheorghe... dar lumanarea aprinsa te umple de dulceata si de pacea lui Hristos... dupa cum Icoana Sfantului Gheorghe si starea in rugaciune inaintea ei te pune in legdturd cu Sfantul Gheorghe... cu persoana lui. . .si tu nu te rogi numai la pereti. De aceea simbolismul liturgic ortodox nu e unul gol...ciplin. Si cand noi impungem coasta lui Hristos... impungand Iisusul Agnetului...sau cand noi binecuvantam cu mdna... sau cand ne inchindm pe trup...sau cand bagam mana in apa si sfintim apa...prin cererea pogordrii harului dumnezeiesc in ea...nu facem gesturi fdra substrat... ci, dimpotriva: gesturi pline de realism duhovnicesc. Eu ma inchin si simt puterea Crucii in inima mea. Eu bag mana in apa. . .si simt si vad si inteleg cum se coboard harul in ea. Binecuvintez...si stiu...si simt...ce trece 3 1 5 prin mine spre ceilalti. Nu fac doar gesturi teatrale . . .ci gesturi pline de puterea sfinteniei. Ca de aceea sunt hirotonit, adica umplut de har preotesc: pentru ca sd slujesc dumnezeieste in Biserica Domnului, spre mantuirea oamenilor. 313 De aici evlavia de a ni se sdruta mainile, noua, slujitorilor Altarului...sau atingerea cu evlavie de vesmintele noastre preotesti cand slujim. Pentru ca omul credincios iti multumeste tie, celui care il spovedesti, il impartasesti, il umpli de sfintenie. . .ca lucrezi asta pentru el. ...De fiecare data, la Biserica, ar trebui sa simtim cea mai mare bucurie si pace, o incantare dumnezeiasca fara sfarsit. Dar si oriunde mergem...oriunde ne aflam. . .trebuie sa ducem Biserica in lume. . . Prin zambetul nostra, prin linistea noastra, prin ragaciunea noastra care ne umple de har... pentru ca lumea, credincioasa sau necredincioasa, mai mult sau mai putin scolita sau avuta...a.rQ nevoie de viata lui Dumnezeu pentru ca sa respire in voie. . . Da, noi, fiecare... avem pacatele si ghiolbaniile noastre. . .cu care nu nefalim.. . Insa Biserica e mai mult decat nefericirea noastra personala sau comunitara. E mai mult decat faptul ca episcopul cutare face, preotul cutare face, monahul cutare face sau credinciosul cutare... iarasi face... nu stiu ce nenorocire.. .nu stiu ce lucra inacceptabil. . . Biserica Ortodoxa nu se rezuma la Biserica unui stat national. . .si nici la toate la un loc. . . Ci Biserica Ortodoxa este mereu o realitate prezenta .. .si una potential prezenta .. .pe langa una transistorica... toate formand un tot unitar si indestructurabil. Adica Biserica Ortodoxa sunt toti ortodocsii, din toate natiile pamantului...sunt toti ortodocsii si credinciosii lui Dumnezeu din vesnicic.dar, in mod potential, Biserica Ortodoxa e mereu in expansiune duhovniceasca. Mereu iradiazd in afard... si cheama tainic pe toti oamenii pamantului. . .la viata in sfintenie. De aceea nu trebuie sa ne culcdm pe-o ureche niciodata... pentru ca Biserica Ortodoxa nu 314 e numai pentru noi, cei care suntem ortodocsi acum...ci si pentru cei care nu sunt incd ortodocsi. . .sau nu vorfi niciodatd. Dar ea trebuie sa fie evidenta mdntuirii pentru toti. Si noi, oamenii Bisericii, cu totii, trebuie sa dam marturia ca suntem fdclii de Pasti, ca suntem mirese impodobite, ca Hristos, Cei ce ne iarta pacatele si cu Care ne impartasim, e in noi si ne invata cum sa lucrdm binele, frumosul, sfintenia pentru toti. Adica nu trebuie sa ne temem sa dam apa harului si altora! Pentru ca si ei sunt fldmdnzi si insetati ca si noi dupa dreptatea lui Dumnezeu care ne sfmteste. Bineinteles ca sunt plini de pacate, de erezii, de nebunii improprii intelepciunii lui Dumnezeu... toti cei care sunt in afar a Bisericii lui Dumnezeu... Daca noi, cei din nauntru, ne comportam adesea ca fii nelegitimi si nu ca fii adevdrati ai lui Dumnezeu, si avem nevoie de sfintenie, de iertare, de cuvinte si carti care sa ne indrepte moravurile...cum ar putea sa stie un analfabet al Ortodoxiei regulile de gramatica ale Bisericii... daca nu are dictionarele teologiei si ale experientei ca sa le consulte? Si de ce am fi noi mai breji decat ei, decat cei care sunt in afar a Casei Domnului...daca ne aratam tot necrestini, tot pagdni, tot gretosi la inimdl ...Suntem in Sdptdmdna Luminatd . . .pana duminica... Luminata nu de soare... ci de Soarele dreptdtii... Luminata din plin... pentru ca Pastile nostra, praznicul eel mai mare al Bisericii... de abia a inceput... si Sdptdmdna Luminatd e ca portiunea de la gura fluviului: apa tdsneste din plin. 315 . . .Si bucuria noastra trebuie sa tdsneascd din 1 f f plin... Trebuie sa fie bucurie plina de intelepciune, de fapte bune, de zdmbete sfinte. . . Pentru ca prea se zambeste din interes, in mod profesional, asa. . .ca un rdnjet. . . Insa zdmbetul sfdnt...Q zambetul care imprdstie harul in inimile oamenilor. Si noi, cei care suntem obositi de atata imposturd, de atata piosenie fariseicd...a.vGm nevoie de obraji veseli, de zdmbete sfinte, de ochi care sa ne imbrdtiseze si sa ne ajute. Sa ne mdntuie de indiferentd si de singurdtate. Hristos a inviat!... si bucuria noastra nu se mai termina. . . Amin! 316 Predica la Duminica a 2 -a dupa Pasti [2012] 110 Iubitii mei 5 Hristos a inviatl. . . Iar Invierea Lui are nevoie atat de credinta cat si de incredintare, de adeverire.. . De dovezi peste dovezi. . . Pentru ca nu toti cred din prima... nu toti se lasa convinsi cu usurintd de persoana si de iubirea lui Hristos... ci unii oameni au nevoie de mult timp.. .pentru ca sd se incredinteze. Trebuie sd se coacd pentru credinta... sa se maturizeze...sa caute dovezi... si sa primeasca semne de incredintare de la Dumnezeu... pentru ca sd palpite cu totul pentru Dumnezeu. . . Iar duminica de astazi, a Sfantului Apostol Toma, ne vorbeste despre incredintarea lui. . . Pentru ca Domnul i-a ingdduit lui Toma sd pipaie cinstitele rani ale coastei Domnului [Penticostar, ed. BOR 1999, p. 55]. 1 Predica scrisa in data de 20 aprilie 2012. 317 In cantarea urmatoare se vorbeste despre incredintarea lui prin pipairea mdinilor si a coastei Lui [Ibidem]... nu numai a coastei strdpunse de soldatul roman... Insa, desi se vorbeste despre incredintare . . .pasii facuti de Sfantul Toma spre increderea deplind sunt invdluiti in taind... Ce a simtit el...cand a atins ranile trupului Sau transfigurat? Ce a inteles el atunci? Pentru ce a simtit nevoia confirmdrii directed Imnologia acestei zile nu desluseste aceste intrebari. . .in sens psihologic. . .ci ontologic. Pentru ca raspunsul lui, dupa experierea directa, e raspunsul credintei fdrd tdgadd. Slujba zilei vorbeste despre „necredinta" Sfantului Toma, despre neincrederea lui in marturia confratilor sai intru apostolie...care se transforma in „credinta intarita", doveditd [Idem, p. 56]. . . .Si pipaind si vazand. . .L-a marturisit pe El Domn si Dumnezeu al lui. . . Pentru ca dorinta lui de a cunoaste pe Dumnezeu cu adevdrat...e dorinta profunda a tuturor credinciosilor. Si cui ii place sa fie mintifl.. . Cui ii place sa creada in „adevdruri" aparentel Relatia reald e relatia care are continut adevdrat, implinitor. E relatia in cadrul careia simti ca te imbogdtesti. ..si nu decazi. Iar credinta, pe masura ce creste, ce se maturizeaza, e tot mai plina de dovezi din partea lui Dumnezeu, de minuni si de daruri, de luminari si de vederi dumnezeiesti. 5 Si chiar daca Sfantul Toma nu ar fi cerut, in 5 ™ mod expres, aceste autentificdri din partea Domnului...El tocmai pentru aceea li S-a aratat dupa Invierea Sa din morti: ca sa le confirme ca ea a fost reald... si ca dupa inviere trupul Lui e unul duhovnicesc. 318 Insa „necredinta" Sfantului Toma nu e din neiubire.. .ci din iubire. ...Si oricine iubeste cu infldcdrare are nevoie de confirmari brute., .de pipdiri ale realitatii...pentru ca vrei ca eel pe care il iubesti. . .sa iti impartas eased cu totul dragostea. Caci ce facem, de fapt, atunci cand il testdm pe celalalt...pe eel care ne e drag...pe eel pe care-1 iubiml Ce altceva vrem sa aflam, decat vigoarea dragostei lui... sinceritatea si unirea profunda cu noi? Si Sfantul Toma a actionat potrivit firii sale, a temperamentului sau, a modului sau de a gandi. . . El a fost sincer cu Domnul si cu ceilalti Apostoli...pentru ca a vrut ca Hristos Cel inviat sa fie identic cu Hristos Care ii invatase pe ei despre viata vesnica. Cu alte cuvinte, a fi om duhovnicesc nu inseamna a-ti schimba firea... ci a o transfigura, a o umple de lumina lui Dumnezeu intr-un mod propriu si personalizator. De aceea, asa cum spuneam si altadata, Sfintii nu sunt identici .. .si nici nu exista sfintenie standard... ci fiecare dintre noi crestem in sfintenie in mod propriu sipe mdsura noastrd. Si din acest motiv nu trebuie sa ne compardm cu nimeni la cunoastere, la fapte si la sentimentc.pentru ca fiecare am trait, ne-am nevoit si ne-am personalizat duhovniceste intr-un mod unic. Trebuie sa ne respectam unicitatea, ca pe un dar al lui Dumnezeu... si trebuie sa respectam si unicitatea celorlalti. Sa nu vrem sa ii nivelam pe toti, sa ii aducem pe toti la un numitor comun... in mod comunistic . . .ci sa ii incurajam pe toti sa creased in relatia lor cu Hristos potrivit cunoasterii, a firii si a simtirii lor. A modului lor personal de a vedea lucrurile...dar ramanand in comuniune cu toti membrii Bisericii. 319 Pentru ca asa au fost si Sfintii Apostoli: fiecare diferit de celalalt...dar pe toti legandu-i dragostea si grija fata de celalalt. Fiindca nu unicitatea ne umple de orgoliu... ci intelegerea unicitdtii personale ca monadd/ ' realitate/ existentd inchisd in sine, care nu doreste deschiderea si cresterea ei in comuniune. Unicitatea at rage... pentru ca nu ne e proprie. Vrem sa cunoastem oameni diferiti de noi, carti pe care nu le-am citit, filme pe care nu le-am vazut, locuri unde nu am fost... pentru ca noutatea ne atrage... si ne convinge sa vrem sa o experiem. Si chiar daca mai multi citim aceeasi 5 5 5 carte... sau vedem acelasi loc... fiecare vom descrie 5 o intelegere personald. . . Iar eu am nevoie de intelegerea ta personald pentru ca sa fiu mai mult decat sunt... si tu ai nevoie de intelegerea mea personald pentru ca sa te dezvolti interior. . . Fapt pentru care nu putem sa stdm inchisi in noi insine...asta numai daca vrem sa ne sinucidem 5 ca persoane avide de experience noi. Si prostia, lipsa de informare, lipsa de comunicare, lipsa de iubire sunt sistdri ale cresterii noastre personale. Sunt sinucideri ale noastre pe calea cresterii spirituale. Ce rost are sa mai trdiesti. . .daca nu mai vrei sa simti, sa gandesti, sa traiesti lucruri noil ...Iar cei care cauta noutatea in pacat...in extravagante de tot felul...in pierderi de energie si de timp colosalc.ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa se simta epuizati, urdti, imbdtrdniti in cautarile lor. Au o viata, in aparenta, „savuroasa"...dar nu si in miezul ei. 5 In inima lor se simt neimpliniti. Simt gustul mortii... in mod acut...oricat de strdlucitoare si de grandioasd ar parea viata lor cotidiana. 320 Pentru ca noi suntem avizi de viata, de experiente, de noutatc.dar de acelea care ne umplu de har. Suntem avizi de viata. . .de viata vesnicd.. . Suntem avizi de experiente peste limitd.. . De noutati ontologice. . . Adica de acelea pe care le simtim ca pe o intinerire a vietii noastre, a trupului nostra, a simtamintelor noastre. . . Si aici sta marea problema a Ortodoxiei: ca ea este o minune cu. . .coaja. Eaeo bomba <2fomzc#...mfasurata in piele de cortprdfuitd . . . Un fel de carte veche si foarte scumpa, arancata pe undeva, prin pod...pe care, daca o gasesti, nu exulti din prima. Te bucuri^Sra margin z'...numai cand incepi sd citesti. . .sa intelegi. . .si sa te schimbi. . . Iar daca tu, eel care vrei sa cunosti Ortodoxia, nu ai parte de cineva care a pdtruns dincolo de coaja, dincolo de pielea bdtrdnd de pe carte... dincolo de aliajul care inconjoara continutul atomic. . .nu poti fi bulversat de Ortodoxie. Pentru ca ea te bulverseazd numai cand esti incredintat . . .cand iti devine o dragoste extatica.. .care te scoate din tine.. . Si cei scosi din ei...se cunosc de la o postd.. .pentru ca stiu cum e in miezul ei Ortodoxia. Ei s-au facut izvoare de viata. . .si adapd, fara plata, pe toti cei care cauta viata care se inmulteste continuu in launtral lor. Insa cu ce se lauda ortodocsii...care nu stiu esenta Ortodoxiei? Cu frunzele smochinului. . . Cu aparente... Cu cele care sunt atractive, sclipoase numai pentru copii. . .dar nu si pentru niste oameni in toata firea... ...„Coasta cea de foe" a Domnului [Idem, p. 58] a atins-o Sfantul Toma si a vazut ca e 321 Dumnezeu si om, ca e Acelasi, ca e Cel care a venit sa mdntuiascd neamul omenesc de stricaciune. Ca in El umanitatea s-a umplut de lumina, de viata si de sfintenie...si ca asta e implinirea 5 5 5 5 JT omului: indumnezeirea lui. De aceea nici sdndtatea, nici cariera, nici competentele nu sunt impliniri in sine ale omului... daca lipseste slava lui Dumnezeu din viata noastra. Pentru ca viata^ra har e mereu un abuz. Cariera fara credinta e mereu o goand dupa respectul oamenilor. Iar competentele personale fara tangenta cu Dumnezeu creeaza o scard valoricd numai in spectral istoriei...dar nu si in eel al vesniciei, unde valoarea e tot una cu curdtia personald. Motiv pentru care, iubitii mei, sa iubim mai degraba ceea ce ne invesniceste... decat ceea ce ne barbarizeazd ! Pentru ca e usor sa dai cu paral in cap, sa furi si sa minti. . .dar efoarte greu sa incerci sa fii mereu identic cu crezurile si aspiratiile tale. Inca o data: la multi anil . . .si va doresc multd t 5 pace si implinire in viata dumneavoastra. Amin! 322 Predica la Duminica a 3 -a dupa Pasti [2012] Iubitii mei in Hristos a inviat!. . . si prin invierea Lui din morti ne-a aratat noua cat de frumos e omul implinit cu totul in Dumnezeu. Ce plin de slavd e omul care se curdteste de patimi si devine un locas luminal al Prea Sfintei Treimi. Pentru ca Hristos Cel inviat, Cel plin de frumusete, Cel plin de lumina dumnezeiasca. . .ne arata ca nu putem uri omul in sine, pentru ca omul nu e raw...atata timp cat traiectoria lui e indumnezeirea . . .ci putem doar depldnge patimile lui, relele din el...ceea ce el cultiva in mod pdtimas. Astfel ura pe motive de sex, de rasa, de etnie, de clasa sociala nu are nimic de-a face cu invatatura ortodoxa. Pentru ca noi, oamenii, nu suntem red pentru ca suntem femei sau suntem evrei sau suntem Predica scrisa in ziua de 23 aprilie 2012. 323 bogati... ci suntem red daca ne comportdm ca unii fara constiinta . . .in relatiile cu semenii nostri. De aceea nu putem uri femeia pentru ca e femeie sau barbatul pentru ca e barbat... doar pentru ca o femeie sau mai mai multc.un barbat sau mai multi. . .ne-au dezamdgit, ne-au acrit viata. Pentru ca nu sunt toate femeile la fel, dupa cum nici toti barbatii nu sunt la fel. Generalizarile acestea extremiste, formate in noi pe baza de experience personale traumatizante, nu fac altceva decat sa ne halucineze dusmani falsi. Si pe cat ne inmultim dusmanii falsi... pe atat ii uitdm pe cei reali. Lucru observabil pretutindeni...atata timp cat o etnie sau un produs sau o ideologie devin „singurii dusmani" existenti...in loc sa privim mai addnc in noi insine. Pentru ca dusmanii nostri sunt propriile noastre alegeri proaste. Alegeri neconforme cu firea noastra...si, implicit, cu voia lui Dumnezeu. Pentru ca tot ceea ce inseamna normalitate a firii noastre. . .e darul si vointa lui Dumnezeu. . . .Asa stand lucrurile intelegem de ce a treia duminicd dupa Pasti are in prim-plan pe Sfintele Femei Mironositc.adica pe acelea care au simtit, in mod firesc, sa mearga la mormant si sa ungd cu miresme trupul Lui. Bineinteles, ele erau pline de iubire si de evlavie pentru Domnul...si Maica lui Dumnezeu era cu ele. Dar iubirea si evlavia nu sunt realitdti divine... pe care Dumnezeu le sddeste in om fara nicio legatura cu el...ci divino-umane .. .pentru ca adancul firii noastre se umple de slava Lui si astfel izvorasc din noi virtuti, care infrunzesc si rodesc fapte bune. Dumnezeu rodeste, prin harul Sau, in solul fiintei noastre... daca ne lasam in mainile Sale ca un pamant arabil, bun de lucrat. . . 324 Daca ne lasam firescul nostru sa fie umplut de harulLui... De aceea omul in sine nu e raw... si nu e impropriu lui Dumnezeu. Pentru ca omul e creatia Lui... si El nu creeaza rebuturi. Ci orice om, cu orice defect congenital s-ar naste, e creatia Lui...e o persoand unicd... chiar daca atinsd de umbra pacatului, a decrepitudinii si a mortii. 5 A. Insa ceea ce facem noi cu noi...ceea ce facem noi din noi insine. . .e propria noastra opera. Daca unii isi lucreaza trupul pentru a deveni campioni mondiali la gimnastica...iar altii isi lucreaza mintea pentru a deveni campioni la sah...unii sunt exceptionali la dans...iar altii la inginerie spatiala...si daca toate acestea sunt evidente . . .ele atesta faptul ca omul se poate crea pe sine intr-un anume sens, ca el are o mare putere de a se stdpdni pe sine... si de a se forta pe sine pentru a atinge anumite performance uluitoare. In interiorul nostru, cand vorbim despre curatire de patimi, iluminare si indumnezeire, adica despre mdntuire... vorbim despre o intrecere de geniu cu propria noastra fiinta, despre o luptd pe viatd si pe moarte, despre o infruntare colosala...in care adversarul nostru suntem noi insine... si ne luptam continuu ca sa ne facem proprii lui Dumnezeu si deschisi slavei Sale indumnezeitoare. Si pentru ca ,Jmpdrdtia este induntrul vostru" [Lc. 17, 21]... pentru ca in fiinta noastra se duce lupta pentru primirea si trdirea ei inca de acum. . .dusmanii reali sunt propriile noastre patimi, pacate, ganduri, ezitari, relaxari... Iar eel cu adevarat stdpdn pe sine. . .e eel care nu accepta, in forul sau interior, sa fie stdpdnit de pacat, de invidie, de rautate, de placere, de indiferenta, de necredinta, de nesimtire. . . Si cand avem aversiune fata de nesimtirea femeilor, de bdddrdnia barbatilor, de parsivenia evreilor, de agresivitatea musulmanilor, de 325 prozelitismul mascot al neoprotestantilor, de pasivitatea romanilor...ne referim la lucruri care nu ne plac... si care nu au nimic de-a face cu firescul omului. Pentru ca nesimtirea, badarania, parsivenia/ duplicitatea, agresivitatea, minciunea subtila/ prozelitismul mascat si pasivitatea fata de rau...si altele o mie ca ele nu se regdsesc in umanitatea plind de slavd a lui Hristos, adica in omul indumnezeit. Insa, daca suntem oameni duhovnicesti, lucizi, rationali, nu trebuie sa consideram omul de altd credintd sau de altd ideologic. ca pe un om intratabil sau care nu se poate schimba. Pentru ca schimbarea de atitudine...si de comportament tine de vointa lui. . .si de clarificdrile pe care le traieste in relatie cu tine. De aceea Sfintii Apostolii si urmasii lor pana azi...au vorbit si vorbesc pentru intreaga umanitate... pentru ca intreaga umanitate se poate schimba in bine. Da, in loc de miruri, putem sa aducem bombe atomice Stapanului, erezii, virusi catastrofali...si sa distrugem totul injur: atat inima omului cat si mediul sau ambiant. Dar mirurile Sfintelor Femei Mironosite... adica darurile lor pentru Domnul...sunt expresia normalitdtii firii umane imbibate de har, de lumina dumnezeiasca. . . Trebuie sa ne facem miruri care parfumam intreaga lume. Adica sa devenim noi insine, cei pe care si-i doreste Dumnezeu. Si Icosul zilei vorbeste despre indoielile Sfintelor Femei Mironosite in ceea ce priveste piatra, piatra uriasa prdvdlitd la usa mormantului Domnului [Penticostar, ed. BOR 1999, p. 100]... Adica au cumpdrat .. .si au plecat cu miruri la mormantul Lui... in ciuda faptului ca soldatii si piatra.. .le stateau impotriva. 326 Au reactionat dinfirescul lor plin de har, cu inima lor plind de dragoste... dar au neglijat obstacolele, realele obstacole din fata dorintei lor 7 5 5 sfinte de a unge trupul Domnului. Si asta arata ce inseamna sa actionezi din 5 5 sinceritatea constiintei...si nu urmarind scopuri meschine. Pentru ca eel care spune una... dar vrea alta... se gandeste intotdeauna la castig, la faima, la binele personal. Dar eel care lucreazd pentru Dumnezeu se gandeste, in primul rand, la cei pe care ii slujeste, la cei carora le vorbeste, la binele lor in primul rand. . .uitandu-se pe sine. Insa uitarea de sine . . .sau punerea scopului inaintea mijloacelor inseamna a-L pune pe Dumnezeu in prim-plan. Pentru ca atunci cand vrei binele aproapelui...si cand vrei ca Dumnezeu sa fie slavit prin viata si opera ta...El este Cei care conduce viata ta si gandul tau spre scop, adica spre implinirea duhovniceascd. Sfintele Femei Mironosite au plecat dis-de- dimineatd la mormant. . . S-au trezit cu noaptea-n cap... sau nu au do rmit... din cauza grijii de a se duce la mormant. . . Iar Utrenia, care aminteste despre ele, in mod traditional, incepe de foarte de dimineata . . .inaintG de rasaritul soarelui... pentru ca la Doxologie sa tdsneascd soarelc.odata cu cantarea... Astfel ca, dupa incredintarea Sfantului Apostol Toma...avem nevoie si de rdvna care se trezeste devreme, de foarte devremc.a. Sfintelor Femei Mironosite. 5 Pentru ca credinta reald este explozie de viata, de marturisire si de fapte. . . Adica simti ca nu ai timp indeajuns pentru a trai, a marturisi si a actiona ortodox...si de aceea ~ 5 5 5 327 faci din noapte zi...si din zi... un foe continuu . . .pentru a sluji pe Cel care a inviat in tine. . .si te-a umplut de mdretia slavei Lui. Pastiul nostru inseamna bucurie care se exprimd cu exaltare, iubitii mei! Exprimam bucurie vesnicd... nu ca bucuria lumii, care e plina de melodrama. Bucuria lui Dumnezeu e lumind si viata, e incdntare si fericire dumnezeiascd. Iar daca n-am gustat-o inseamna ca suntem in afard de praznic. Dar daca am gustat-o atunci suntem in bucurie.. .in bucuria care izvoraste in noi viata Lui... Hristos sa ne umple de bucuria Lui, pe noi, pe toti, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin ! Predica la 7 ani de la adormirea Fericitului Hie vazatorul de Dumnezeu 328 ROUMANIE tM ROMANIA tCLNflTlf caph tABTK M iPeilTlTAIt D-iotmm. *«* TR «< 009359 s»n908Q33i3?27 '*=• \ H* 11 , HOCAHJ STAN >EtBA«?tiT H (Muv Tutu H&rei™£ Teleoruiao fti\. Tunu RSgurai Jud Teleorman Str. frivitei nr»93 t sites, rss^r w osssraasss I BROHH0CANU«I LIE «<«<<«<«<«<<« TR0093S ?<61 321 9De033H5908031 1 3432273 Iubitii mei 112 Hristos a inviat!. . . si astazi, 4 mai 2012, El, Cel care l-a umplut de slava Sa. . .ne da bucuria sa facem pomenirea de 7 ani a Parintelui nostru intru Domnul, Fericitul Hie vazatorul de Dumnezeu, pe care il simtim tot mai viu in viata noastra. . . Pentru ca lucrand in aceste zile la al 10-lea volum al Operelor sale complete, dupa cum ati observat deja, din cele 11 fragmente publicate online din Despre omul Impdrdtiei ...il gasim foarte viu in cuvintele sale... din insemnarile mele si ale doamnei preotesc.dar traim continuu, in acelasi timp, alaturi de prezenta sa duhovniceasca, vie, blanda si care ne intareste continuu. . . Caci el nu este in vizita pe la noi. . .chiar daca nu il vedem cu ochii fizici. . .ci mereu ne insotestel Fiindca ii simtim prezenta iluminatoare, plina de bucurie si de blandetc.care ne ajuta, in mod tainic, sa gasim sens, sensuri...tot mai multe Predica scrisa in data de 30 aprilie 2012. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2012/04/21/despre- omul-imparatiei- 11/. 329 motive de bucurie in viata noastra... dar, in acelasi 5 7 S timp, si tot mai multe lucruri relc.de schimbat in viata noastra. Adica ucenicia noastra continua . . .nu s-a intrerupt acum 7 ani. . .ci ea a trecut intr-o noua faza de profunzime interioara. Pentru ca el a trecut de la prezenta fizicd accentuatd. . .la prezenta duhovniceasca accentuatd in viata noastra. Cand era in trup... ii strdvedeam duhovnicia vietii sale prin trupul sau addnc mucenicit. Acum, fiind in slava lui Dumnezeu, vine la noi ca prezenta duhovniceasca personald, care ne tine viu trecutul impreund, ni-1 explica continuu...dar ne da si noi evidente, noi bucurii, 5 5 ™ ™ noi incredintdri despre sine in viata noastra. Incredintdri despre sine...pe care, mai inainte, le citeam numai in Vietile Sfintilor...si carora nu le stiam naturaletea,/*" rescul. . . Insa, datorita lui... si a altor Sfinti, dar, mai ales, datorita Maicii lui Dumnezeu, am inceput sa le inteleg, cu toate pacatele mele, ca pe legdturi de sigurantd in viata duhovniceasca. Pentru ca schimbdrile duhovnicesti din viata noastra... intra in comuniune cu schimbarile duhovnicesti din vietile Sfmtilor lui 5 5 5 Dumnezeu... sau se produc in comuniune cu acestia...si, in primul rand, cu Dumnezeul nostra treimic. Caci aceasta e schimbarea dumnezeiascd continuu din viata noastra: ca noi sa ne facem 5 prieteni cu Sfmtii lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu locuieste in toti cei care II iubesc pe El si Ii implinesc porancile Sale! Iar daca te nevoiesti bine... si te umpli de har in mod real, autentic... toate intrdrile in viata ™ 5 noastra ale Sfmtilor Lui sunt firesti, sunt normale. . . De aceea dau marturie... despre viata preafericitd a Dumnezeiescului Hie vazatoral de Dumnezeu... care are o postumitate vie, nespus de framoasa. . .care ne imbogdteste continuu. 330 Si cand demonii ne ataca tdios... si cand 5 5 greutatile vietii vor sa ne astupe nadejdea...si cand lipsa prietenilor ca el ne raceste inima...el, eel ce ne insoteste pe noi...Dumnezeiescul Hie, Parintele nostru, are cuvdntul in viata noastra. 7 5 Dar nu numai la greu... ci si la bine... el (si spune cuvantul! Si uneori ma umple de atata har si de atata dulceata dumnezeiasca. . .de ma epuizeazd. Ma epuizeaza tot mai mult si mai sfdnt..Axvp2L cum a facut-o si cand il vizitam... si era, in mod fizic, prezent cu noi. ...Si ma epuizeaza dumnezeieste cu bucuria, cu sfintenia, cu frumusetea si cu blandetea 5 7 5 5 5 lui. . .pentru ca acum ii estefoarte usor sa o faca. Nu mai trebuie sa iau trenul sau microbuzul pana la el. . .ci el vine la mine intr-o clipd.. . Insa bucuria pe care o revarsa in noi...e un dar. . .si nu o rdsplatdl E o ddruire continud de frumusete... care atesta faptul ca e robul Stapanului nostru, Cel Preamilostiv, Care da daruri peste daruri . . .celor care se nevoiesc putin pentru El. Insa toti Sfintii lui Dumnezeu sunt bucurosi 5 5 f sa ne daruiasca din darurile lor. . . Numai ca noi nu ii cunoastem, nu le citim 5 ~ vietile, nu ne rugam lor, nu ne deschidem inima lor. ..desi pe fiecare zi Biserica pomeneste cativa Sfmti. . .sau cateva mii de Sfinti. . . 5 5 Adica nu sunt un om privilegiat... pentru ca Fericitul Hie sau alti Sfinti se manifestd astfel fata 5 5./ 5 de mine... Ci acest privilegiu apartine tuturor acelora care doresc sa II cunoasca pe Dumnezeu si pe Sfintii Lui. Si Dumnezeu ne umple de mari haruri si bucurii daca venim cu inima simpld, neparsiva...fata de El si fata de iubitii Sai, de Sfintii si de Ingerii Lui. 331 Daca venim spre El ca sa aflam viata vesnicd a comuniunii cu Sine si sa ne umplem de intelepciune dumnezeiascd, de teologie sfdntd, adica de aceea care ne schimbd viata. 5 ...Vom edita, pe mai departe, al 10-lea volum cu marturiile sale si ale noastre despre el. Daca el va binevoi... si va fi nevoie... vom 5 face si alte carti...in afara de editia de 10 a i •> y Operelor complete. Insa acolo va fi vorba de exegezd, de lamuriri. . .si nu de noi opere ale sale. . . Pentru ca tot ceea ce am primit, in mod direct, de la Fericitul Hie am editat in primele 9 volume. ...Simt, pe zi ce trece, nevoie de a-i vedea chipul iconizat .. .insa nu am facut niciun demers in acest sens. . .ca sdpictez. . .sau sa pun pe cineva sa ii picteze chipul... Pentru ca incep sa ii uit chipul... pe masura ce el e tot mai viu in mine. Sau chipul lui. . .din viata aceasta. . .devine tot mai plin de lumina...datorita chipului lui din mine...pe care el mi-l contureazd continuu prin insotirea sa. y Insa...Dumnezeu rdnduieste toate in mod y prea minunat pentru Sfintii Lui...impotriva uitarii, a indolentei sau a neputintei noastre. Pentru ca El doreste sa ne dea tot mai multi prieteni adevarati in viata Bisericii... adica pe Sfintii Lui... si ne randuieste sa ii cunoastem si sa 5 5 5 y 5 ne imprietenim cu ei... pentru ca sa crestem intru slava Lui unii prin altii. De aceea va multumesc tuturor acelora care i-ati citit opera in editarea noastra...si care v-ati imprietenit cu robul lui Dumnezeu Hie, Parintele nostra. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa ne 5 binecuvinteze cu pacea Sa, ca sa il iubim continuu pe el si pe toti Sfintii lui Dumnezeu! 332 Caci Sfintii Lui sunt impreuna... si niciodata distanti unii fata de altii. y 55 Iar daca intelegem acest lucru cu fapta, atunci vom incerca, pe fiecare zi, sa-i cunoastem tot mai mult pe Sfintii lui Dumnezeu, sa ii iubim...si, mai ales, sa le urmdm exemplul vietii lor. Hristos a inviat! . . .si bucuria Lui este bucurie 5 netrecdtoare. Amin! 333 Predica la Duminica a 4-a dupa Pasti [2012] 114 Iubitii mei 5 Hristos a inviatl... El, „Pastile nestricaciunii" [Penticostar, ed. BOR 1999, p. 142], Cel care ne umple de viata dumnezeiasca, facandu-se Izvor al tdmdduirii [Idem, p. 131] de orice boala. Pentru ca minunea de astazi, facuta in timpul Cincizecimii evreilor [Idem, p. 139] si relatata de In. 5, 1-15, ne arata ca Hristos, Cel ce S-afdcut om pentru oameni, este Omul de care avem nevoie cu totii pentru ca sd ne arunce in scdlddtoarea vindecarii si a mantuirii. Pentru ca Botezul e pdntecele din care ne nastem ca fit ai Impdrdtiei iar mdntuirea noastrd este consecinta directd a iubirii Celui ce ne-a iubit Predica scrisa in data de 30 aprilie 2012. 334 pe noi pana la Crucc.Care a inviat din morti calcand moartea si decadenta noastra... pentru a ne umple de lumina ce izvoraste din umanitatea Lui transfigurata. Caci aceasta e lumina Invierii: lumina fiintiala, proprie Fiului din veci, pentru ca e proprie intregii Treimi...si pe care El o revarsa in intreaga creatie prin umanitatea Sa transfigurata! De aceea toate s-au umplut de lumina.. .de lumina Lui personala, fiintiala, indumnezeitoare. Pentru ca lumina Invierii nu e separata de Hristos, ci ea, lumina Sa necreata, izvoraste din dumnezeirea lui Hristos si se revarsa prin umanitatea Lui, unita ipostatic/ personal si pentru veci cu dumnezeirea Sa, a Celui rastignit si inviat. . .si ne atrage pe toti la curdtie si sfintenie. ...Si Sinaxarul zilei ne ofera trei marturii traditionale pretioase, fara insa a spune din ce sursd sau surse patristice sunt luate. Si anume: eel pe care Domnul il vindeca de slabanogirea/ paralizia de 38 de ani se numeste lawn si el va fi acela care 77 va pdlmui pe Domnul in timpul judecarii Sale nedreptc.si el este altul decat eel de la Mat. 9, 2-7 [Penticostar, ed. BOR 1999, p. 139]. Adica Iaron s-a aratat inexprimabil de nerecunosedtor fata de Binefacatorul Sau...dupa ce El fusese singurul Om. . .care a avut mild de el. Si iarasi discutam despre recunostinta fata de Dumnezeu si fata de oameni...care se naste din 5 5 5 iubirea de Dumnezeu si de oameni. 5 Pentru ca iubirea, de la sine, intelege ca trebuie sa se manifeste cu bucurie si multumire fata J 5 J 5 de eel care o iubeste. Caci iubirea se naste in relatie... si 5 * 5 recunostinta e semnul unei iubiri vn...si care il f y 5 innobileazd pe om. Pentru ca eel care nu-l recunoaste si nu-l y 5 pune in evidentd pe eel care il iubeste... este un om stricat la inima. 335 E unul care minimalizeazd omul... si maximalizeazd cine stie ce realitate teluricd. Fiindca atata timp cat preferdm bani, functii, portofolii...in locul trdddrii propriei noastre iubiri...ne alegem cu un confort de rusine... in locul implinirii personale. Mai devreme sau mai tarziu ne dam seama. . .si ne vine sa ne dam cupumnii in cap. . . Iuda si-a pus streangul de gat...altii au murit lamentabil...groaznic...pentru ca si-au vdndut iubirea.. .adica ceea ce ii tinea in viatd.. . /v Insa cine hi respectd iubirea... se arata recunoscdtor . . . si recunostinta se arata in multe 5 5 5 feluri. Te poti ruga pentru el, poti face milostenii, pomeniri... Ii poti face daruri peste daruri...sau poti ddrui altora ca lui, ca celui care te-a iubit mult. . . Te vei implini dupd sfatul lui...al celui caruia ii esti recunoscdtor ca ti-a deschis mintea. . .si te-a invatat sa fii om. . .si nu lepra. ...Si suntem invatati astfel...in praznicul Invierii...ca incredintarea plina de ravna a credintei...trebuie sa fie plina de nobletea recunostintei. Adica sa II iubim pe Hristos pentru iubirea Lui. . .si nu pentru avantajele mantuirii. Sa fim absorbiti de El si de ceea ce ne invatd El... si sa nu ne transformam in jandarmerie religioasd, in oameni de ordine ai Bisericii...care credem ca „voia Lui" e sa le dam bastoane pe spinare. . .celor care nu ne ascultd. Dimpotriva, pilda/ exemplul/ paradigma Domnului pentru noi e aceea a bunatatii care nu asteaptd aplauzc.a faptei bune care nu are nevoie de ochiul camerei de luat vederi pentru ca sa se produca...a recunostintei care multumeste . . .a iertarii si a cuminteniei profunde care conving mai mult decat forta si reclama publicitard. Pentru ca omul care se induhovniceste este mai depret decat orice. . .pentru ca in el se coboard 336 Imparatia lui Dumnezeu, cea care va stdpdni toate...atunci cand Dumnezeu va fi plinirea tuturor. Asadar, iubiti frati si surori, fii ai invierii, sa nu uitam niciodata pe Cel care ne-a ridicat si ne ridicd continuu din bolile noastre... si sa nu ne facem ca traim intr-o lumG... perfecta, fara lipsuri, fara necazuri. . .si fara dureri! Daca cunoastem ajutorul lui Dumnezeu in viata noastra...si cat de mare nevoie avem de el...atunci sa fim ajutor viu, plin de prietenie, pentru cei care au nevoie de sfat, de orientare, de sprijin, de viata autentica. Pentru ca debusolarea societatii noastre e un minus axiologic. . .dar si unul al relatiei. Nu stiu ai cui sunt si nici ce trebuie sa facd din viata lor... pentru ca nu au intdlnit oameni care stiu ca sunt robii lui Dumnezeu si ca scopul lor e infrumusetarea ontologicd continud, adica sfintenia. Si noi, ca societate, suferim din cauza lipsei noastre de sfintenie . . .de normalitate axiologica, lipsei noastre de valori...si de eforturile pentru a le intrupa. De aceea nu ne mai plac vorbele goale, cldmpdnelile oratorice . . .ci cautam oameni integri, care sa fie una cu vorbele lor. Vrem oameni aifaptei. . . Vrem oameni pe care sa ne bazdm . . . Iar cei pe care ne bazdm . . .au, in acelasi timp, cuvinte cu greutate. Cuvinte pline de responsabilitate, de asumare personald a cuvintelor. . . Asadar, Dumnezeu sa ne dea puterea de a ne bucura, intra slava Lui, de cuvintele si faptele noastre, pe care Domnul le-a indreptat si le-a curdtit cu purtarea Sa de grija. Amin! 337 Predica la Duminica a 5 -a dupa Pasti [2012] 115 Iubitii mei 5 Hristos a inviatl. . El, Bucuria noastra cea vesnica. . .pentru ca sa intareasca in noi viata teologicd, adica pe cea plina de frumusete dumnezeiasca. Si miercurea trecuta (9 mai 2012) a fost injumatatirea Praznicului Invierii Domnului. Adica a trecut jumatate din timpul liturgic dintre Invierea Domnului si Pogordrea Duhului Sfant [Penticostar, ed. BOR 1999, p. 178]. De aceea duminicile...dupa cum ati observat se numara dupa ziua Pastiului...si aceasta e a Predica scrisa in ziua de 9 mai 2012. 338 cincea dupd Pasti... in care ne aducem aminte de receptivitatea iubitoare, de credinta profunda a Sfintei Fotini prin prisma textului evanghelic de la In. 4, 5-42. Pentru ca Domnul emflamdnd de mantuirea oamenilor [In. 4, 34] . . . Si de aceea iesea in intampinarea celor receptivi . . .a celor cu preocupdri religioas e...chmr daca viata lor morala lasa de dorit. Pentru ca e mult mai usor sd discuti cu cei care au cunostinte teologicc.si o putere de abstractizare a lucrurilor...decat cu cei care nu stiu mai nimic... si au o viata necumpatata...groso\ana....si care cred ca Dumnezeu seamdnd cu ei. Insa daca omul are o credinta, daca are inclinatii religioasc.si daca e avid sd cunoascd pe Dumnezeu... chiar daca II cauta in religii sau credinte departe de viata ortodoxa...e un om care se bucurd sd discute probleme teologice. Si discuti, te bucuri sa discuti... cu eel care, in mod viu, in mod serios, doreste sd cunoascd adevarul .. .si sa aiba o relatie autenticd cu Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a fost, este si va fi fldmdnd de cei care 7/ caw^a pe El. . .si nu L-au gasit incd. Pentru ca aceasta cdutare a Lui...are nevoie si de luminare dumnezeiascd... dar si de o viata cat maz curatd. ...Si observam din exemplul Sfintei Fotini din Samaria... ca ea avea cdutdri religioase si cunostinte religioas cAesi avusese mai multi bdrbati. Adica nu avea o viata morala prea bund.. . Iar Domnul, daca ar fi fost ipocrit ca noi, nu ar fi stat de vorbd cu o femeie de alta credinta si cu o viata morala prapastioasa... ci s-ar fi uitat de sus laea... Insa El nu afdeut acest lucru! Nu a facut nici cu ea. . .si nici cu altcineva. 339 El nu a privit-o de sus pe femeie. . .adica nu a suspectat-o de inapetentd mentald. Nu a considerat ca un barbat nu trebuie sa vorbeasca cu o femeie probleme teologice.. . Nu a vorbit lucruri de nimic cu o femeie... ci foarte serioase... Si discutia Lui cu ea nu are nimic revansard, 5 5 f ' minimalizator sau seja,st...asa cum au multe din discutiile dintre barbati si femei. 5 5 5 Daca ar fi plecat de la premisa ca El e evreu... si ea samariteancd, ca El e Dumnezeu si om si ea doar om, ca El e barbat si ea femeie... si ca 5 ™ 5