THE UNIVERSITY

OF ILLINOIS

LIBRARY

39S

2).l

Grbber Library 1912

Digitized by thè Internet Archive in 2016 with funding from

University of liiihois Urbana-Champaign Aiternates

https;//archive.org/detaiis/tradizionipopoiaOOfina

i

■//■

i>

<J

I

.1

il

Proprietà letteraria

TRADIZIONI

POPOLARI ABRUZZESI

RACCOLTE

DA

OF THE

tìNlVERSlTY OF ILLINOIS.

GENNARO FlNAxVIORE

VOL. I.

NOVELLE

(parte prima)

LANCIANO

tipografia di r. carabba

MDCCCLXXXII.

PREFAZIONE

Il suhsiste et surnage encore autour de nous des déhris du plus ancien langage, des pensées, de V imagination et des croyances d* autrefois,,,. Le mythe divin devien une legende heroiquey et la legende heroique palìt et se change en conte d* enfant. On a dit avec une piquante just esse des contes d' en- fant qu ih etaient le patois tnodetne de V ancienne mythologie sacrée de la race aryenne - Max Mùller, Mythol comp. ( trad. par G. Perrot ), pagg. 2^6 -^04.

Le nostre fiabe sono documento della parentela tra le ra:(^:^e indo-europee e tra' diversi rampolli di codeste ra^e; docu- mento che tanti secoli, tanti popoli e tante genera^oni non hanno finora distrutto od attenuato, ma che anzi il volgere de' tempi ha reso più solido e più duraturo. Fatto mirabile codesto nella storia dell' umanità, che mentre popoli e nazioni

23594;;^

li

PREFAZIONE

intere sono quasi del tutto scomparsi, e nuove nazioni e nuovi popoli son cresciuti alla civiltà, e le fredde ali del tempo hanno perduta persino la memoria delle geste più clamorose, queste novelline infantili vivono a testimoniare un' antichità fuor di ogni calcolo remota - G. Pitrè, Biblioteca delle tradii» popol. sicil Voi IV, pag. LXIX,

....La plus ancienne des litteratures, celle de V Inde, n’ est qu' une mythologie tres-savante, un fourmillement d' astres lointains qui brillerent avant les siècles connus dans la pro- fondeur de la nuit. Les étoiles soni tombées et se sont épar- pillées en étincelles, en poussière d' or qui luit encore aujourd' imi dans r imagination de tous les peuples. Les contes de nour- rice viennent de et se sont maintenus jusqu^ à présent che^ * les naifs et les illettrés des pays incultes. On fait bien de les recueillir avant qiCils s'évaporent tout- à - fait à cette lumiere égale et triste qui s' appelle le bon sens ou la raison Marc Monnier, Les contes populaires en Italie, pag. 575,

Però, bisogna riguardarsi di cercare, e naturalmente di trovare, come fu fatto troppo volentieri da* mitologi tedeschi, in ogni novella un* allegoria sfigurata e di origine pagana Kòhler, apud Titre, Op. cit., pag. CV, nota.

Quantunque sia cosa evidentissima, che ne* racconti e nelle leggende popolari molto di frequente si celano tracce e tra- sformazioni di miti primitivi, assurdo sarebbe il voler rite- nere che ciò valga egualmente per tutti i racconti favolosi Compar etti, apud Pitrè, Op. cit., pag, CV.

Lettore, dopo letti i testi che precedono, fa conto che la prefazione sia finita. Non ho da aggiungere che alcune

PREFAZIONE

III

informazioni, ed a far quattro chiacchiere con coloro ai quali piace trattenersi alle porte.

Le novelle popolari abruzzesi, già promesse,* di cui comincio la pubblicazione, sono state, meno alcune, che indico al proprio luogo, da me trascritte dalla viva voce di donne per lo più campagnuole ed analfabete; che, alla lor volta, r avevano dalle loro mamme o dalle nonne.

Ne’ diversi Comuni, esse, con lievi differenze, sono chiamate Cunde, Fatte, Stòrije, Fàveìe, FavuUtte, sia che si tratti di Fiabe, sia che di Novelle o di Racconti. Per questo, a non tener ragione della sinonimia volgare ine- satta, abbraccio le diverse forme di racconto col nome univoco di Novelle.

La Raccolta sarebbe stata assai più ristretta se gl’ il- lustri R. KOEHLER e G. PITRÈ a’ quali con reverente animo dedico il lavoro non mi avessero consigliato a farla copiosa abbastanza da poter servire agli studi di mi- tologia comparata, non meno che a quello delle varie par- late comprese nel giro del dialetto abruzzese.

In questa prima Parte, tanto per formare un nucleo, e per agevolare le ulteriori ricerche, il materiale tradizio- nale è preponderante. Nella seconda invece, sarà abbrac- ciato il maggior numero delle principali forme dialettali.

Da’ documenti che produco vedranno i mitografi se nella nostra Regione la fantasia popolare abbia elaborato

* Vocub. deir aso abruzzese, pag-. 2G5.

IV

PREFAZIONE

in maniera particolare e spiccata i rpiti antichi classici. Ad ogni modo, anche il sapere che e quanto in ciò abbiamo di comune con le altre popolazioni delia Penisola, è sa- pere qualche cosa.

La presente apre una serie di pubblicazioni intorno alle nostre tradizioni popolari. Già nel Vocabolario chi nella parola non vede quasi un mucchio di fronde spiccate dall’ albero e vizze gran parte si può scoprire di quello che P abruzzese ha nella mente e nel cuore: il genio conservatore, il senno pratico, gli affetti, le memo- rie, i pregiudizi; poiché al pari delle condizioni fisiologi- che, le quali determinano le modalità fonetiche, riflesso fedele dell’ indole e delle attitudini intellettive è la pa- rola. Tuttavìa, anche una trattazione speciale, per quanto vasta, rimane sempre impotente a mettere in luce tutto quello che è inedito nella testa ( che par vuota ) del vol- go: vera biblioteca ambulante, in cui sono stratificate, e spesso stranamente accozzate, le memorie di tutti i tempi, da’ più remoti.

Alle Leggende in versi ed a* Canti ( che formeranno altre parti della Raccolta ) precedere le Novelle, per seguire nella esposizione de’ documenti, che rivelano il nostro genio popolare, un ordine conforme a natura. Cre- do infatti che la Novella corrisponda al momento infantile, irriflesso nella evoluzione dello spirito. Anche allora che non è se non la espressione volgare di un mito divino, essa ritrae la mobilità e la vivacità ingenua e capricciosa dell’ animo, che, inconscio di sé, si slancia e, quasi è a

PREFAZIONE

V

dire, si sparpaglia nella realtà del mondo esteriore; il quale assai più vago, misterioso e

vasto

Al fanciullia che non al savio appare.

Il Canto invece è manifestazione di vita più matura e interiore: parola di quanto c’ è di più intinto nella vita del sentimento.

Il nostro popolo crede a quello che racconta? Se gli si domanda, risponde: Eh, si racconta ! E ciò dice con una cert’ aria tra scettica e dispettosa, che vuol significare: Saranno panzane; ma che male ci è a correre un po’ il mondo incantevole de’ fantasmi ? La vita ordinaria non è povera abbastanza perchè sia lecito darsi il lusso, di quando in quando, specie in solenni occasioni, e tra liete brigate, di una imbandigione di cui la fantasia fa a larga mano le spese ? Non si è forse già sognato e cantato di un an- tico secolo d’oro? E in queste epopee embrionali, che sono le Novelle, il nostro popolo si compiace. Le tradi- zioni poetiche di ogni forma, quali che siano le correnti che ce 1’ abbiano portate, non potevano trovar chiuso l’a- nimo dell’abitatore di una contrada non lontana dalla terra, che udì il vagito delle muse italiche. sembra che per la vitalità di siffatto genere di componimento ci sia da temer molto, o quanto meno prossimamente, dagli effetti della istruzione obbligatoria. (Lo Engel partecipa, in ciò, i timori del Monnier. Ved. Magazin fùr die Liter. des Auslandes, 1880, pag. 475). Già, fanciulli avidi di sentire, e nonne e nutrici non meno avide di raccontare

VI

PREFAZIONE

novelle, non mancheranno mai. Poi, come allo stesso uomo colto del secolo presente le creazioni bizzarre del- r Ariosto e del Cervantes recano tutP altro che disgusto, il fantastico e il meraviglioso saranno sempre il deside- rato del volgo delle campagne: di quella gran parte del nostro popolo, a cui un modesto elevamento del grado di coltura non toglierà mai affatto dall’animo l’istintivo bisogno di allietare col miraggio della fantasia la realtà seria e monotona della vita. Infine, se il La Fontaine di- ceva: Si Teaiù-d’^Ane rn’ était conte, f en aurais un plaisir extréme^ ciò è perchè all’ oriente beato della vita, alla fan- ciullezza, anche il pensiero adulto è sempre lieto di ri- volgersi; come l’istinto popolare a quell’ oriente storico da cui sorsero prima le fantasie che tuttora lo dilettano.

Comunque di ciò sia, principale mio scopo è di of- frire un altro contributo agli studi di dialettologia patria. Si crederà che non era facilissima impresa; ed io penso di essere riuscito solo per approssimazione. Quando non si porta sulla lingua la parlata che si trascrive, molte sfu- mature delle varietà sottodialettali possono sfuggire, se il narratore si allontana (e si allontana sovente) dalle par- ticolarità fonetiche del suo idioma, e chi trascrive non è cauto a fare dei riscontri.* Inoltre, si sa, quanto più il narratore è idiota, tanto meno riesce a persuadersi come

* Ciò senza dire della ricca varietà delle forme, viva e corrente nella stessa parlata. Per es.: (Levare), Levò=Levà, Luuà; Levette, Lunette; Levi, Luul: ^Restare), Restiamo=:Restàm0, restéme, re- tìtaime, ecc. Ad ogni modo, la lingua di queste Novelle si può ri- tenere come appartenente allo strato idiomatico più volgare.

PREFAZIÓNE Vii

uii uomo serio possa aver voglia di stare a sentire e di mettere in carta le sue novelle; e, quasi per pia condi- scendenza, dopo molte smorfie, dice il fatto suo, non come ad un fanciullo o ad un pari suo lo direbbe, ma elevando a suo modo lo stile, abborracciando, e come va parlato ad uomo cui vuol mostrare gentilmente di non ritenere rimbambito o affatto perduto di cervello. Il che è a scapito della naturalezza e della vivacità della forma. Ma io non ho lisciato raffazzonato nulla. Presento studi dal vero.

A chi ha scorso il Vocabolario (e apparrà ancora meglio dalle Novelle) non possono essere sfuggite queste due note de’ nostri vernacoli: molti punti di affinità coi tipi originali, latini, nonché con l’ italiano arcaico; e mol- lezza di pronunzia, tuttoché, nel suono delle vocali to- niche, spesso fedele al latino anche più dell’ italiano let- terario. L’ abruzzese, che ha sempre avuto, ed ha, braccia assai robuste (Cicerone, Livio, Strabono, Plinio lo chia- marono fortissimo; e i romani istessi, nella Guerra sociale, lo provarono)^ ha lingua pigra, indolente, schiva de’ nessi ardui. Nella sua bocca, 1’ onda vocale batte, di regola, le lìnee meno faticose; talché la incidenza è sempre su’ punti meno alti, più prossimi, e in generale più facili. Cosi, p. e., à facilmente piega ad e; ovvero, dopo aver battuto in e, torna ad a, quasi per onda di riflusso; e formasi dit- tongo disteso, in cui e fa da prepositiva. In bocca al- 1’ ortonese, ó piega ad u, e senti Ortz/na ecc. E ciò senza dire dell’ affievolimento delle protoniche, delle postoniche e delle finali; della costante remozione dell’iato in tutti

vili

PREFAZIONE

i modi; del gioco delle liquide sulle tenui, e cosi via.

Quanto a modalità di vocalizzazione, da quel poco che finora ne ho esplorato, parmi che con sufficiente e- sattezza la nostra Regione si potrebbe dividere in tre zone, nelle quali le varietà principali si raggruppano: a) Vallata del Sangro: h) Vallata della Pescara: c) Zona montuosa. Nella prima, abbondanza di dittonghi, da non aver ri- scontro se non col greco antico.

Una figura schematica, nella quale la linea orizzontale rappresenti la lingua, e la curva la volta del cavo orale, da sinistra a destra, può aiutare ad intenderlo.

a = ea - ua.

e ai - ei - ie - ae - ue. i = ai - ei - oi* - ui. o Si au - uo - ou - 0U. u =s eu - iu.

Nella seconda, i dittonghi sono per lo più contratti o raccolti.

Gessopalena Juorne (giorno) Uocchie (occhio)

Chieti

Jòrne

Ucchie

Teramo

Jurne

Ucchie

* Nella vallata del Sangroy questo dittongoj che io sappia, si sente we’ Comuni di Torricellapeligna, Borrello, Bomba, Roccascalegnaf Archi e Fossacesia; e riappare in Tocco a Casauria, sulla Pescara,

PREFAZIONE

IX

Gessopalena

Chieti

Teramo

Ptùche

Mure

Tuoche (pochi) Puche

Mtiore (tu muori) Mure

gjìeìe (in cielo) gèle

gilè

Pile

Pjiede (i piedi) Pide

Pjìenie (tu pensi) Pinj^e

Vàire (vero) Vére

Vére

Pirite

Vàre

Cannale

Tendme

Cannàile (candela) Cannéle Tendime (noi teniamo) Tenérne

^.P. Nel terzo esempio è però dubbio che V a del teramano stia pel nostro ai, per la tendenza di quella par- lata a mutare Ve in a: Asse, Quaste, Qualle, Dandre, Pu- tare, Perniasse, Frangiase: Esso, Questo, Quello, Dentro ec.

Nella terza, è notevole la conservazione de’ nessi la- tini pi, fi, generalmente mutati nell’ italiano comune in pi, fi. Essa poi raccoglie nel versante adriatico le partico- larità vocali delle zone adjacenti, che perde man mano nell’ altro versante, per divenire via via un subdialetto romano.

Del suono delle toniche ne’ diversi Comuni da’ quali ho tratto le Novelle, fo qualche accenno ne’ rispettivi luo- ghi, solo per riniarcare le più speciali proprietà idioma- tiche. Però, a non farla continuamente da turcimanno, per più minute informazioni, rimando i lettori non abruz- zesi a ciò che intorno alla nostra fonetica ho esposto nel Vocabolario ipagg. i - 29).

Dirò infine di aver notato de’ riscontri tra le nostre

X

PREFAZIONE

e le Novelle di alcune Raccolte che ho avuto tra mano.

Laura Gonzbhbach, Sicilianische Màrchen aus dem Volksmund ge- sammelt. Mit Anmerkungen Reinhold Kòlher’s und einer Einleitung herausgegeben von Otto Hartwig Leipzig, W. Engelmann, .870.

V. Imbruni, La No^ellaja fiorentina. Fiabe e novelline stenografate

in Firenze dal dettato popolare. Ristampa accresciu- ta di molte novelle inedite, di numerosi riscontri e di no- te, nelle quali è accolta integralmente La Novellaja mi- lanese dello stesso raccoglitore- Livorno, F. Vigo, 1877.

XII Conti pomiglianesi Napoli, Detken, 1876.

Carolina Coronedi-Bèrti, Novelle popolari bolognesi Bologna, Fava e Garagnani, 1874.

G. PiTRfe, Biblioteca delle tradizioni popolari siciliane, Voli. IV-Vll., Fiabe, Novelle e Racconti raccolti ed illustrati.-^Pa- lermo. Pedone - Lauriel, 1875.

Cinque novelline popolari siciliane. (Per le nozze Saio-

mone Marino - Abate) Palermo, P. Montaina, 1878.

D. G. Bernoni, Tradizioni popolari veneziane. Puntate 1-4 - Vene- zia, Tipografia Antonelli, 1875.

D. Comparetti, Novelline popolari italiane- Torino, E. Loescber, 1875.

A. Gianandbea, Novelline e fiabe popolari marchegiane. Puntata 1.® Jesi, Tipogr. Fratelli Ruzzini, 1878.

I. VisENTiifi, Fiabe mantovane Torino, Loescber, 1879.

G. Nerucci, Sessanta novelle popolari montalesi (Circondario di Pi- stola) — Firenze, Succ. Lemonnier, 1880.

,, Cincelle da bambini Pistoja, Tipogr. Rossetti, 1881.

W. Kadèn, Unter den Olivenbàumen. Stlditalische Volksmàrchen

Leipzig, F. A. Brokbaus, 1880. *

* Avevo già notato la perfetta somiglianza tra le Novelle del Kaden e molte delle gid pubblicate dal Piirèj dalV Imbriani e dal Comparetti; tanto che, a' luoghi rispettivi, avevo citato in parentesi, accanto alle Novelle italiane da me richiamate, quelle del Kaden. Ora, nelle Nuove Effemeridi Siciliane (Voi. XI, 1881), è dimostrato ad evi- denza, che delle 44 Novelle pubblicate dal Kaden, 3 sono napolitane di Pomigliano d'' Arco (Imbriani), 6 di Basilicata eco. [Comparetti), e 34 siciliane [Pifrè). Ivi stesso è detto che il plagio fu dichiarato dal Literariscbes Centralblalt ftlr Deutschland di Lipsia, 5 Marzo 1881, pag. 337. Quindi è che, solo per un prò memoria, lascio in parentesi le citazioni del Kaden.

PREFAZIONE

XI

M. Monnier, Les Contes populaires en Italie Paris, G. Char- pentier^ 1880.

S. Salomone - Marino, Leggende popolari siciliane in poesia Pa- lermo, L. Pedone - Lauriel, 1881.

Rivista di Letteratura popolare, diretta da G. Pitrb: e F. Sabati- ni, Voi. I., - Roma, E. Loescher, 1877-79.

Ma, si noti bene, ciò non è pe’ mitografi, per fare della erudizione facile; bensì solo per mostrare alcuni punti di contatto fra le tradizioni popolari nostre e quelle di altre popolazioni italiane, nonché per rimandare alle fonti della erudizione dotta qualche lettore che ne fos- se vago.

Lanciano, j Giugno, i88u

L :

i ' ^ -

(\i

ORTONA A MARE

(11,884 an.)

«.... Ottona^ da Strahone, nel quinto de situ orhis, è detta Ortonio, antichissima Città, al paro di quante ne sia in quella Provincia, et forsi più, per essere edificata dalle reliquie del- V eccidio di Troia,..,

.... Questa nostra Città e ornata, et possiede un lenissi- mo et fertile territorio, et in copia per esser terra maritima: 'lave intorno da quattro in cinque miglia di terreno, con al- cune valli tutte fertili, ripiene di fontane lenissime, et fresche: ma la maggior parte del terreno e piano, che dura otto, 0 dieci miglia, per alcune parti, atto molto al grano, anchora che se ne ricoglia poco, et questo perche le genti non sono atte al seminare, ma solo al piantar vigne, per viver solo di questa mercantia, per esser mexp del nostro terreno vigne. Hanno olio in luona copia, per il che più presto ne vende in quantità, che ne hallia di lisogno di una gocciola, È territorio molto atto al pascolo d^ animali, come una Puglia.,., Vi è anchora caccie d^ uccelli et pescagioni T ogni sorte, et lenissime, e per- ciò è Città di molto piacere, et solai:(o. Non sens^a ragione dunque piacque molto alti P^e di Casa T tAr agonia, il che dimostrava per venir molte volte V està a starsi qui a diletto.

I

ORTONA A MARE

%

et qui di continuo ogn* anno dava V imprestan:(e a gV huomini d' arme^ ove finalmente lasciò la comodità del porto, percioc- ché partendosi da Ancona, per infino a Bari, non si trova porto piu comodo di questo, con poca spesa si potrebbe uno sicuro, et bel porto fabricare; pertichi mai mancano navilii, d^ ogni traffico, et per ogni parte del presente Golfo, per questo e molto atto alla mercantia. Adunque meritamente il compen- dio del Regno ha posto questa nostra città tra le sette famose città del Regno, essendo da ogni parte nobile, et antichissima.,.,-* Dalla « Traslazione e miracoli - del - glorioso apostolo di N. S. G. C. -5. Tommaso- descritta [sic] dalV Eccellente M, -Gio: Batista De Lectis di Ortona- Opuscolo -ristampato per cura del rev. sac. A. Napoleone - e degli editori Fratelli Bacher -Ortona, i8j^-, pagg. y-8.

L’Opuscolo (di pagg. 64) è stato ristampato sulla edi- zione del 1576, fatta in Fermo da Astolfo De Grandi.

Do un elenco di parole e di modi adoperati nell’ im- portante documento; segnando con un asterisco le parole tuttora del nostro uso.

Abbuttinato, ammutinato - Accenso, acceso - Affettìone.

* afiezzione - A furore populi - tAmbidoi - Anchora - Anti- cho - Apparinone -*Applac are - Appropinquare - Aragònia-

* Argentarla - * Aricommandar si - Armir aglio - Ar ricor da- re - * Arrogantia - Assuntione - * Audito - Augumentata-Au- thore - Bonazzoso (Mare) - Bartholomeo - * Calamaro - Cor- sali - Garoso, caro - Catherina - Cathedrale. * Catredale -

* Ce, ci. (Scriverce una lettera. Ce si lavorano mattoni. Acciò ce benefichi. Non ce volere abbandonare) - Centola. *Cénta - Charità. Charo fratello - Chiesia. *Chiesióla- Choro- Chri- stiani. Christo - Ciecho - Cognobbero - Comm.orare - Confir- matione - Coinprobare - Conseglio - * Grillo, cricchio - * De, di, da. (Pieni de infinita maraviglia) - *Decemb re-* Destrut- to - *Diecessette - Dignissimo - Dilettmie. *Dilezzione - *Dis-

ORTONA A MARE

3

giùnto - Doi. Doicento, *Duice7tto - Durare, (Il terreno e pla- no^ e dura otto o dieci miglia) - Espedire, spedire - *Essau- dito - *Esseguire - *Essercitare - Essortare - Et, q - *Ferria- ta - Fidele -> *Forastiere ~ Francesco, francese - *Furare--*Fus- se - Genocchioni in terra, Genocchioni - Gentilhuomini - * Gioco - *Giongere, Gionse - Hdbitare, Hahitante, Hdbito ~ Hadriatico ~ Nave, ha. Bavere^ e derivati - Herede He- reniita - Heretico - Hoggi - Honore, Honorato - Hora - Huomo - Hymno - *Immaculato - Impicciare, accendere. Ora: ^Appicciare - Inditio - Indittione - IndAilgendo - In- firmità - Insogni, sogni - Instantia - Integro, intero ~ *Ja- covo - * Lamia, volta - * Lassare, lasciare - Laurentio, Lo- renzoad essi (Una voce che li diceva: lassa stare) - Littera - ’^Longo- Mandati, comandi - Mercantìa- Metheora - Me:(ano, Me^p -Mogliere - Monacho - *Morse (Si morse: mori)

- Mùtulo, muto - * Navicare - * Nimico - Nohilire (Quella co- sa che piu nohilisce le cittadi) - Nonnèlla - Notarlo, notajo - Officio - Ontione, * Onta- Or atione - Par andana (Et a Sihinico facendo parans(ana, si posero a viaggio) - Tassa, passi. Più - Per, da - Poco (La poco cura. La poco stima) - Poi, dopo. (Poi cena) - Tènere, porre - Tonta, punta - *Populare - Possemo. Possuto - Poticela (Fontana della -, Ora: Peticcia^

- Quale, che, le quali (Fra molte cose quale andava dicen- do) - Reprobare - * Ricapare (Ce inviò alcuno devoto sacerdote, quale ricapasse et ricogliesse dagli ardenti carboni et dalle ce- nere le gloriose reliquie) - Robbato, rubato - Scelerità - *Se, si (Non se vedeva) - *Secul are - Si, se. (Come si da un sodi- no risvegliato fusse) - '^Signale, Signalato - *Singulare - Sma- niti. (*Al tempo che Lotrecco rotto in Napoli furono smaniti i Francesi) - Sola%yp - Spatio - "^Spianare, adeguare al suolo -^.Stérono, stettero - Strengaro. (Mastro Andrea strengaro. Ora: Strénga, stringa^ - Summo (Al summo Dio piacque) - *Te, ti. (Iddio te ha restituita la sanità - Territo, atterrito - Thesoro-

4

ORTONA A MARE

- Theti, Chieti - Thomaso - Timente (Huomo timente Dio) - TrapitarL Ora: *Trappetari, fattojani - TronOy tuono - Fa- sto Aimone. Ora: Vasto Maimone: Vasto: Uasto - Vasta- rolL GuastaroU- Venente (La venente notte) Vinti. Vin- ti doL Vinti uno - Vole, vuole. Ora: *Vo’ - * Volse, volle - *Voluntà - *Voto, vuoto

*Confessamo. Vedemo. Credemo. Potemo. Dicemo. Sape- ino. Dovemo. Volemo. Desideramo. Dicete.

Accadette. tAssalettero. fendette. Sbattette. Tessette.

*Narrarà. Dirrò. Raccontarò. Sfoixarò. Collo caro. Ver- gognarò. Sfor:(aremo. Rovinaremo - Essortarai. Trovar ete. Far- rete - Rivocarà. Durar à. Sarrà. Visitar anno.

*Dirrei. Basterrebbe. Sanarebbono.

Nella parlata ortonese, le vocali toniche, an'^iche ditton- gate, come sovente in molti subdialetti abru^X^si, sono T or- dinario, come i musici direbbero, tenute: cioè con suono pro- lungato; meno per V a, la quale, immutata quando è lunga e ne' monosillabi, allorché non suona come éé od èè (che è del più pretto, e perciò del più antico ortonese), fa sentire una sfumatura di a, precisamente come ne’ dittonghi distesi; forse, per influenza dell’ uso colto. Pertanto, Va di suono ortonese verrà segnata come è L’ ò ha suono cosi acuto, che quasi si confonde con u.

Nel Perfetto indefinito e nell’ Infinito futuro, gli ausiliari essere ed avere sono ordinariamente soppressi E così pu- re a o ad innanzi all’ Infinito, sia per elisione, sia sen^a. Lo che è ovvio nel nostro uso.

Le seguenti novelle mi furono dettate (Agosto, 1880) da Liberata Cacci anini, filatrice; e da Vincen:(o Mus ciano, con- tadino. V una e V altro analfabeti.

I.

LA BBÈLLA MANDÙCHE'

’Na màmme tené tré fijje fémmene. ’Na matine, je fa la mamm’ a la prime: « Nen denéme nijènde ògge; jiesce pe’ ffóre; va rdunènne du’ cépp e ddu’ fòjje, ca ze V ’uléme magnd’ massére » . Chestjìe^ èsc’ e vva pe’ ccépp’ e ppe’ ffòjje. É rjit’, e ha rpurtète fòjj’ e ccéppe - L’ atra surèlle je disse: « Che è ’sse fojje bbrutte che sci rpurtète? Du- màne ce vàjje ji’, e 1’ arpòrte le fojje cchiù mméjje». E cc’ è jfte èsse lu ggiòrn’ apprèss’, e 11’ a rpurtète cchiù mmijjarjìelle - Ha fatte la cchiù ppeccerélle: « Dumàne ce vajje ji’I.,)), C-i-à jite éss\ e^ ttruvète le fojje cchiù mméjje. E ttruvète ’na rèpe; ha streppète da rèpe, e jje *c’ è ’scìt’ apprèsse ’n òmene (sic) gròsse, e zze chiamò- ve la Bbèlla Manduche. Sendènnese streppà’, j’ a détt’: « O bbèlla fìjjóle, se ttu meni’ ’ngni^ mmé, mo’ te djìen-

* Manduco^ onis^ apud Apul., mangione. Mandttcue, i, apud Plaut., orco’, pacchione. 1 Costei. 2 Sott. ha. 3 Vuoi. 4 Con. Cfr. Nghe^ìn con-’n ghe.

6

ORTONA A MARE

ghe ’na bbórze, e l’ arpùort’ a ttua mètre; e ttu arvjìe ècche Ila ». Cla ggiiivenétt’ à rpurtète la bborz’a la mamm’, e è rjìt’ andó’i stattéve custù. J’à détte custù: « Tu^ da fa’ tutte quélle che tte diche \ì\ Quande tu da mangia’, me r d’ di’3 mmé; quande tu da véve’, me 1’ a’ di’ mmé; quande t’ a’ da jì’ ddurmi’, me 1’ a’ dire pur’ a mmé », e ttutte quélle che jj’ accurré.

Dópe, nu ggiòrne va^ ccàcce lu fijje de lu rré, e ppiuvéve. Tòzzel’a’stu purtóne; e cchestjie che ssendé tuzzela’ je dice: frBbèlla Manduche, ’n ómme tòzzele ». « Vide chi jè, bbèlla fijjóle », j’ a rspòste Bbèlla Manduche. « É lu fijje d’ lu rré». «Falle sàjje, bbèlla fijjóle». Ha sàvete custù, e zz’ è mméss’ a pparla’ tutt’ e ddu’. Déndr’ a lu descórse che ffacéve, je disse lu fijje de lu rré ca le vulé. J’ a rspòste la bbèlla fijjóle: « Hajj’ ’a cerca’ 1’ órden’ a la Bbèlla Manduche». E jje 1’ d cerchète. La Bbèlla Man- duche j’ d détte: « Dijje de sci, bbèlla fijjóle».

Dunghe chist’ è rmdst’ apparulète ca lu tale ggiòrne le jàv’ a jje’.

Menute lu ggiòrne, la Bbèlla Manduche z’ d mésse déndr’ a ’na cascétte, e j’ d détt’ a la bbèlla fijjóle: « Quande tu te min’ a la carròzze, mitteme sótt’ a le pjiede tue ». Chestjie, pe’lagram brujènze», ca le sté ’spettd’ la carròzze, z’ è scurdète de pijjd’ ’sta cascétt’, e dde méttezele sótt’ a le pjiede. Dóp’, è ’rruuète ^ mmèzza strède, e zz’ è rcurdète de ’sta -cascétte. J’ d détt’ a lu marite: « Arturnémez’, artur- némeze, ca m’ djje scurdète de ’na cascétte ». J’ d détte lu marite: « Còma è ’ssa cascétte ? D’ óre ? D’ argènde ? Ca te r arfàcce ji’; ’ndidme, ’ndidme ». La spóse j’ d détte: «No,

1 Dove, ia dove. 2 Sott. hai. Senonchè, il da che segue potreb- b’ essere contrazione e metatesi di 7^a^ daj ovvero, sinfisi di devo ed aggio^ajo=:ajje. 8 Sott. a. 4 Sott. a. 5 Fretta. 6 Sott. a.

LA BBÉLLA MANDÙCHE

1

nno; nen è nné dd’ ore dd’ argènde, ma me vuojj’ ar- turnà’». E zz’ è rturnète, e à chiamète la Bbèlla Man- duche, eh’ oche j’ avésse dète la cascétte, ca ze n’ avé scurdéte. La Bbèlla Manduche j’ a rsposte:« Vàttene, bbrut- ta bbarbute ! n. Chestjìe z’ à pijjète la cascétt’, e zze 1’ à mésse sótt’ a le pjìede.

Lu marite, vedènn’ a ccóma jéve, e a ccóme z’ avé fan’ accusci bbrutte, che jj’ avé cresciute la bbàrb’a mmèzze pène, decé: « E ccóme dàjj’* ’a fa’ a rpurtarl’ a mmija mè- tre?>). Ha pijjét’, e l’a méss’ a nu munastére; e zz’ è mméss’ a ffa’ 1’ amore ’ngni ’n’ atra ggióvene, che jjéve fijje de rré.

La reggine dapù manni a ffa’ nu lavór’ a cquélle che stév’ a lu munastére, e nu lavor’ a cchell’ atre che cce facé r amore lu hjje. Quande è cche jj’ arjé ’ste lavure, quélle de la Bbrutta Bbarbute jéve bbèll, e cquélle de la reg- genèlle jéve bbrutte. La reggine ha viste ògge, ha viste dumane, 1’ à spremendèt’ a ttande cós’, e jj’ à fat- t’ a lu fijje: « O bbèll’ o bbrutte, puort’ a lu palàzze la Bbrutta Bbarbute». Lu fijje Vi mannèt’ a [ddì’ a la Brutta Bbarbute se vvulé jì’ a lu palazze. QuélP i cerchète r órden’ a la Bbèlla Manduch’, e jj’ i détte: « Bbèlla Man- duche, Bbèlla Manduche, o bbèll’ c bbrutte, ha détte sò- cereme eh’ ó cche vvàjj’ a la chèse. Ò cche ce vàjje? »

La Bbèlla Manduche j’ a rsposte: « Dìjje de sci, bbèlla fijjóle )). E rduvendète bbèlle come jév’ apprime - Dópe, chesté, ’sta cascétte, è jjit’ a la chèse de la sòcere, e zze r à mésse vecin’ a lu llètte. S’ avé da ji’ spasse ’ngni lu marite, je le decé; se ddavé da ji’ ’mmangià’ ’ngni lu ma-

1 Vuole, Vuo\ Vuoi. Riempitivo frequente in questa ed in altre parlate. 2 Ved. nota 2.“ a pag. 5.

8

ORTONA A MARE

rite, je le decé; se zz’ avé da jT ddurmì’, pure je le decé. E ccuscinde stétte sjiembre felle’ e ccundènde.

Tel principio (uscita del mago) efr, Pitré, f parte delle Novelle XVIII, XIX, XXXII e LII - Ter V orditura di tutta la novella, Comparetti, III, La Barbuta; Nerucci, XXX, Collo di pecora, e XXXVII, Testa di bufala.

IL

LA BBRUTTA CENERÈLLE

Jéve ’na vóte’na mójj’e nu marite, e ttenéve ’na fijje. Z’è mmòrte la mamme, e lu pètr’ a rtóte^ la mójje. É ’scite gràvede, e ffatte ’na cittele. Dapó, da dttele prezzéve, e ccheir atra dttele desprezzéve; e le chiaméve la Bbrutta Cenerèlle. J’ a détte nu ggiorne: « Bbrutta Cenerèlle, va ppàsce’ lu vuvùcce,^ e ècchete nu pése^ de stóppe; quéste r a’ da feld’ déndd ògge». É jjìt’a ppasce’ lu vuvucce chestjie, e zs’ è m.méss’ a ppiàgn’ a lu vuvucce, e jj’ a dét- te: « Vuvucce mé’, come dajj”a fa’ I Vuvucce mé’, come dajj’ ’a fa’ I». Lu vuvucce j’ à détte: « N’ n de pena’; tu le fir, e jji’l’ ajjòmmere »'L Chestjie è rgghjìt’ a la chèse, e la matréjje j’ a détte: « Scille^ fernite ?, scille fernite la stópp’ a felà’?)). « Gnorsci, 1’ ajje felèt’ e jjummarète ».

Lu ggiòrn’ apprèsse, je n’ a déte du’ de pise de stópp’; e jj’ a détte: « ’Ssa stóppe 1’ a’ da felà’ e 1’ a’ jjummarà’ dén- dr’ a ògge ». Chelljie ze n’ è jjit’ a ppasce’ lu vuvucce. È ’rruvèt’ a lu pòste, e zz’ è mméss’ a rpiàgne’ ’m bacc -i- a lu vuvucce. Lu vuvucce j’ à détte: <c Studéte, studéte !;® ca

1 Ritolto. 2 Giovenco. 3 Pennecchio. Lat. Pensum. 4 Ag- glomero, aggomitolo. 5 Seilo=:hailo, P hai. 6 Studiatevi.

LA BBRUTTA CENERÈLLE

9

tu le fir e jji’ r ajjòmmere ». Ha fernite nu’ccóne^ cchiù ttàrde da sér’; e rghjit’ a la chése. La matréjje cumènz’ a fifa’: cc A cchest’ óre z’ arvé ?)). E cchelljìe j’ à rpòste: a Mbè, cche vvuo’ ? M’ à fatte nu ’ccóne tarde ». E rmàst’ accusd.

La matin’ apprèsse, j’ a’ détte la matréjje: « Ècchete du’ pise de stoppe; da’l’a^ feld’, da’ 1’ a jjummarà’, e dda’ 1’ a ’nnaspà’». Chestjìe ze le pijje. È ’rruuèt’ a lu pòst’, e zz’ è mméss’ a ppiàgn’ e ddesperà’ ’nnanz’ a lu vuvucce. Lu vu- vucce j’ à détte: « Stùdete tu a fifelà’, ca ji’ ’ngni ddu’ pjiede mo’ te r ajjòmmere, e ’ngni ddu’ pjiede mo’ te 1’ annaspe». E ccuscind’ à fatte. La sér’ è rjìte scur’ ^assaje; e la matréjje j’ à cumenzèt’ a stride’ : « Ca mo’ ze te ne va, ca mo’ ze te ne va la cuccagn’ a jji’ spasse pe’le vije lu juorne! Du- mane ze vénne lu vuvucc’, e ttu da sta’ ’ngni mmé a la chése. Nu vòmmeche* de sanghe te facce fa’ I ».

Chestjìe va mmétt’ a mmagnà’ a lu vuvucce la sére, e jje dice: «Vuvucce mé’,accóme eh’ ó cche Ifacce I Mo’ te vénn’; accóme eh’ ó cche fifaccel ». J’ arspónne lu vu- vucce: «Sa’ch’ù fa’? Dijj’a ppèttete** ca la panze de lu vuvucce r arvuo’ tu. Dapù tu, quande le rrava’®, spacche la panze, ca ce trùove’na palle. Spacche chela palle, ca déndr’ a cchela palle ce truove ’na scattelucce. A cchela scattelucce, quande tu vuo’ nu vestite, na vertù, ’na fatìje, qualunga còse che tte sèrve, tu cjìerchel’ a cchela scàttele, ca quélle te le dà». Dunghe chestjìe è rmàste cundènde. È jjìt’ a lu pètr’, e jj’ à détte: « Tatà, sjiembre’ ji’ 1’ àjje jìt’ a ppasce’ lu vuvucce; a lu mànghe, ji’ mo’vulésse la panze». Lu pétre je 1’ à prumésse. Haipurtète ’sta panz’ a la chése; e la matréjj* à cumenzète: Ca pecché davé vùt’ a rpurtà’ da panze. Lu marito j’ à détte: «Me le vuojje magni’».

1 Poco. 2 L’ hai da. 3 Tardi, a notte. 4 Vomito. 5 Tuo

padre. 6 La vai a lavare. 7 Sempre.

2

IO

ORTONA A MARE

« Mbè, vva, Bbrutta Cenerèlle, va rràve’ ’ssa panze, va ». É ggbjìt’ a rrava’ la panze; 1’ a spacchéte; c -i- a truvéte la palle; ha spacchéte ’sta palle, e cc -i- à truvéte la scat- telucce. Ha fernit’a rrava’ la panz’,e zze n’ è rghjìt’ a la chése.

È mmenute la fèste. Cla cittele de la matréjj’ avé menute’n grandézze^ Ha détte la matréjj’: «O Bbrutta Cenerèlle, ji’ mo’vàjj’ a la mésse ’ngni ffìjjeme ». Ha rpòste chestjìe: « Che mme ne cur’ a mmé?^ Vacc -ì- a la mésse ». J’ à déte de tèmbe eh’ è ’rruuét’ a la mésse. È jjìte’mba- ce -ì- a la scattelucc’, e jj’ à détte: « Scattelucce, ji’mo’ vulésse nu vestite che n’n ge le té’ nesciune I ». La scat- telucce j’ a fatte truva’ quélle che jj’ a cerchéte. Z’è we- stut’, e gghjìt’ a la mésse. È’ndrét’a la cchjìese, e zz’ è gghjìt’ a’ngunecchia’5 pòche destànde da la matréjje. Che- stjìe die -i- a la fìjje: «Curre, curre, mammasé, vajj’a ppuorte la sjiegg -i- a cela signóre. Chi sa chi vo’ rèsse’ ? ». Mjiendre^ che jj’ à déte la sjìegge, j’ à rijaléte ’na ’nèll’ a cchela bbardàsce. Z’è ffernite la méss’, e cchestjìe tócche ze n’ è rscite. Arvà ’la chése, e ddice:

« Scatteluccia, scattelucce,

Ljieveme’ste panne bbjìelle,

E rmìtteme le cingiarjìelle »; e zze métt’ arturcenéte^ accand’ a lu fòche. Arvà la ma- tréjj’; e, pprime de éss’,è fendréte la fijje, e jj’ à détte: <( O Bbrutta Cenerèlle, ji’so’stét’ a la méss’, e cc’ è stéte ’na signóre; sójje® déte la sjiegg’, e mm’ à rhaléte ’na ’nèlle ». Chelljie j’ à rsposH: Me ne cur’ a mmé? ».

La duméneche, quand’ è che cchestjìe è gghjìt’ a la mésse, lu fìjje d’ lu rré l’à vedut’;e ffatte métte’ le huar-

1 F>a fatta giovane. 2 A me che importa ? 3 Inginocchiare.

4 Mentre. 5 Raggruppata^ 6 Gli sono = le ho.

LA BBRUTTA CENERÉLLE

It

dije la duménec^ apprèsso, pe'vvedé’chi jjè’sta bèlla signóre.

La duménec’ apprèss’ arjéve atra vote la matréjj^a la méss’;e rliscét’ e rgiustète la fijje pe'ffarle cumbarì’ ’m bacc-i- a cchela signóre. E ddecé da bbardàsce: « Bbrut- ta Cenerèlle: ji’ mo'vajj’a la mésse; ma tu n’ n ge vjiel ». ff Me ne cur’ a mmé?»; j’a rsposte Cenerèlle. Cliestjìe, dópe che la matréjj’ avé ’scite, va’m bacc-i- a la scatte- lucc’, e ddìce: « Scattelucce, mo’vulésse nu vestite che n’n ge le té’nesciune! ». Cla scattelucce j’a détte: «Vide ca ’stamatine sta ’le pòste lu fijje d’ lu rré ’ngni ttutte le huàrdije. Tu fàjje’na scuttelètei de quatrin’, e vvàttene ». È’ndrét’afa méss’, e zz’è rjit’ a ’ngunecchia’ pòche de- stando da la matréjje. Je fa chestjìe a la fijje: «Va, vva, mammasé, va ppuorte la sjìegg -i- a cela bbèlla signóre ». É jjit’, e jj’ a rhalète ’n atra ’nèlle. Chestjìe, z’ è ifernite la méss’, e rscite. Andò’ statté le huàrdij’ a ffa’ la huàrdije, chestjìe je fa ’na scutteléte de quatrine; e cchille ze 1’ è fifrunghét’ a rcòjje’. Lu fijje d’ lu rré è rmàste ’nzàtte^; e le huàrdije n’ n a pùte^ vedé’andó’è rendrète.

’Mmèzz’ a cchela ’m.brujènze^, je ze n’ è ’scìte ’na scar- pina d’óre. Lu fijje de lu rré ze l’a rcote ’sta scarpin’, e zze n’ è rjìt’ a la chèse.

È rendrét’ a la chèse la matréjj’, e ha détte: « Eh, nu’ séme stét’ a la mésse; è mmenute ’na bbèlla signóre, e ha rhalète ’na ’nèir a la fiija mé’l ». «Eh, che mme ne cur’ a mmé?», ha rsposte chdljìe.

Lu fijje de lu rré ha pijjète cla pianèll’, e l’à cumen- zèt’ a jjì’ mesurènne pe’ ttutte Te chèse, chi tené le ggiu- venétte fémmene. A echi je jève granne, e echi je jève strétte. Ha camenèt’, à camenèt’, e ’rruvèt’ a la chèse de

1 Da Seuteld\ scuotere, scossare. 4 Ressa, tafferuglio.

2 Balordo.

3 Potuto.

12

ORTONA A MARE

chestjìe. Z’ è ffatte ’nnànze la matréjj’, e fratte ’sci’ la fijja sé’. Lu fijje d’ lu rré j’a mesurète la scarpine, e jje grdnne. Lu fijje d’iurré j’ a détte: « Tenìsse càcch’^ atra ggiuvenétte déndre? Ffàlle ’scì’ ». « ’Gnornó, lu signóre mé’, n’ n ge sta nesciune », j’ à fatte la matréjje. Le vecine de la chèse j’à détte: «’Gnorscì, signóre mé’, ce sta ’n’ atra ggiuvenétte déndre», E lu fijje de lu rré 1’ a fatte ’scì’; e jj’ à mesu- rète’sta scarpine, e jj’ è jjite juste juste. Lu fijje de lu rré ze n’ è jìte, e nn’ j’ à détte nijènde.

La matréjja bbercóne z’ à fehurète ca custù ze le jév’ a ppijjà’, e jj’ à détt’ a la fijjastre: <c Z’ a da rravà’ clu cara- télle; z’ a da rrava’ bbóne bbóne; c -i- a’ da ’ndra’ déndre ». E cc -i- a mannète pure la fijja sé’, pe’ ttené’ mmènd’ a cquélle che ifacé chelljìe. Cenerèlle j’ à détt’ a la surèlle: « Ce ’ndrà’ tu a’stu caratèlle, ca mo’ te djienghe ddu’ ’nèlle?». Chestjìe j’à détte: ^ Scine ». E ’ndréte déndr’a lu caratèlle chelljìe, e la bbrutta Cenerèlle z’ è jjìt’ a nna- scónne’. Va la mamm’, e ’bbócche^ nu calière' d’ acqua" vul- lite déndr’ a cclu caratèlle. Mjìendre eh’ abbucchéve 1’ ac- que déndr’ a’stu caratèlle, ]e dice la fijje: «Mamme, ca so’ la fijja bbóna té’! > . «Muore, crjìepe, schiatte», j’à rsposte la mamme. Po’ ha spacchète lu caratèll’, e ha ve- dute ca jéve la fijja bbóna sé’ eh’ avé ’ccise. Dice: «Ah, cca me 1’ à fatte!». A ppiàgn’, a stride’

La Bbrutta Cenerèlle z’ è gghjìt’ a mmétt’ a ’na chèse de ’na vecine. E ècchete lu fijje de lu rré, eh’ arrive ’ngni ’na car- rozze pe’ jjìrl’ a ttòjje’. Chestjìe cere’ a la scatelélle eh’ ó cche r avesse vestite da reggine; e zze n’ è jjite ’ngni lu spóse.

Cfr, la Novella che segtie Imbriani, Nov, fior.^ X7, La Cenerentola; e XIV, La ^ella e la brutta (principio)

1 Qualche. 2 Abbocca, versa per la bocca.

LA BBRUTTA CENERÉLLA

13

PiTRÉ, XLIy La Ticuredda: e XLII, Gràttuìa-beddàttula (Ka- den: Die Stieftochter) Comparetti, XXIII La Cenerento- la; e XXXI, Il Cestello (fine) Visentini, n, 4^, La Ce- nerentola — Nerucci, XXXil, La raga^^a serpe.

III.

LU ZÒCCHELE DE LÉGNE

Jéve ’na mójj’ e nu mante, e ttené ’na fijje. Càsc’ am- malète la mamm’, e zz’ è mmòrte. Prime de muri’, lasse détt’ a lu mante, eh’ a echi jéve la fféde^, z’ ave da rpijjà’ pe’ mmójje. Custù, ’n ghèp’ a ssjie^ misce, cumènz’ a jji’ rmesurènne ’sta fféde. A echi je grann’, e a echi je strétte. Nu ggiòrne va la fijj’, e zze 1’ à mesuréte èsse; e jj’ à détt’ a lu pétre: « Papà, le vedéte ca me va juste just’ a mmé ’sta fféde? », « Mbè », je féce lu pétre, «allóre tu sci la mójja mé’ ». La fijje, sendènne eh’ avé da èsse’ la mójj’ a lu pétre, arcevi mólde despiacére, e vva ppiàgn’ a la mastre. Quéste j’ à détte: « Sa’ eh’ ù fa’? Fàtte fa’ da pèttete ’na vèste lun’ e ssóle, e ttutte cambanjielle d’ ór’ artrattéte ».5 Lu pétre ze ’n desperazióne, ca pecché nen zapéve chi j’ avé dà’ ’sta vèste. Èsce fóre la pòrte de la cetà, e scóndre nu signóre, e je disse: « Pecché, bbón’ òme- ne te vé^ tande smahènne? Che tte è ccummenènde? Dim- mel’ a mmé, dimmel’ a mmé, ca ji’ te djienghe tutte cose.

1 Fede, anello matrimoniale. 2 Sei. 3 Ritrattati. 4 Vai.

14

ORTONA A MARE

pure che ttu me dùone V àlma té’ ». Cullù j’ a rspòste ca gnorscì. Pijje, le pòrt’ a ’na putéche, e jje dice: « Càpete la vèste », Cullù z’ à capéte la vèst’, e rjìt’ a la chèse. La fijje vedènne ’sta vèste, che cce stàve lun’ e ssóle, e ccam- banjìelle d’ ór* artrattète , disse: « E ccóme dàjj’ ’a fa* mo’ ? ». Arvà’n’àtra vót* a la mastre, e jje dice: «La mastra mé’, la mastra mé’!, ccóme dàjj’ ’a fa’? Tata m’ ar- purtéte da vèste!». « Sa’ che vvù fa’?», j’ a rsposte la mastre: « Fatte fa’ ’n’ atra vèste d’ acqua marin’ e ppésc -i- artrattète ». La fijje le die -i- a lu pètre ; e ccustù arrèsce ’n’ atra vóte fóre le porte, e scóndre ’n’ atra vote ’stu mercànde. Je dice: « Com’ J, bbon’ óme, che tte va’ tande smahènne? N’n d’ àjje détte ji’: Vjìen’ a la putéca mé’; quelle che tte sèrve te le djienghe ji’ ? ». È jjit’ a la putéche, e zz' a capète cheli’ atra vèste tutt’ acqua ma- rine e ppésc -i- artrattète. Ha rpurtète ’sta hónn’ a la fijje; e cquést’ è rmàste cchiù ddespiaciùte. Arvà ’n’ atra vót’ a la màstr’ e jje dice: «La mastra mé’, la mastra mé’, ccóma dàjj”a fa’? Tata m’arpurtète pure cheli’ atra vèste!». «Mbè, la mastrasé, sa’ eh’ ù fa’ ? Fatte fa’ ’iT atra vèste tutte frónne de ’liv’ e vvàche de ’liv’ artrattète ». Va la fijj’, e le die -i- a lu pètre. Lu pètre ha ’vùt’ arsci’ ’n’ atra vóte. Ha scundrète clu signóre, e 1’ a rpurtète a la putéche, e jj’a dète chelP atra vèste. La fijje, vedènne da vèste, cchiù z’ è rmarechète. È jjìte ’n’ atra vót’ a la màstr’, e jje 1’ à détte. La mastre j’ à rspòste: « La mastrasé, mo’ ’n’ atra vèste c’ è rmàste da fa’: ’na vèste ’ngni ttutte le stélle che sta a lu cjìele ». La fijje P à détt’ a lu pètre, e ccustù j’è jjlt’ a ttòjie* pure ’st’ atra vèste. La fijj’ è rgghjit’ a la màstr’, e jj’ a détte: a La mastra mé’, tata m’ à rpur- tète pure cheli’ atra vèste ». « La mastrasé », j’ à détte chelljìe: « Fatte fa’ mo’ nu zòcchele de légne, che cce capè’ le vèst’ e nu cristijane déndre, che, cquànde z’ af-

LU ZÒCCHELE DE LÉGNE

15

fàcc -i-, a da parè’ ’na vjìecchie ». Chestjie 1’ A détt’ a lu pétre; e ccustù ze P a fatte da’ a cchelu mercande, e jje purtète. La Ljje jjìP a dd'P a la mastre; e cche- stjie j’ à détte: « Mo’ ajjùsteje lu llètte sópr’ a la cetèrne* ’ngni le tàvele dibbele, ca quande cullù ze vùsceche, le tàvele ze spèzz’, e ccàsc’ abbàlle », La sér’, a lu pètre je ze facé milP ànne che zze jév’ a ddurmì’; e la fijje j’ a détte: «Tata, vatt’a cculecàh e aspjìette nu pòche, ca ji’ dàjj”a métte’ lu lèvete massére; e ddapù m’ ajj’ arfà’ lu chépe; vatt’a ddurmì’, ca t’ àjj’ aggiustète lu llètte sópr’ a la ce- tèrne, pe’ ffàrete sta’ frésche ». Lu pètre z’ è jjìt’a ddur- mi’, e ccumènz’a ffa’: « Pimba2,che ffa’?;>. « Mo’ m’ asdòjje, patru mi’ ». Ze statté nu ’ccón’ e jj’ ardummanné: (( Pimba, che ffa’?». c( Mo’ me strécceche^, patre mi’ », A ’n àtru pòche: « Pimba, che ffa’ ? ». « Mo’ m’ artàcche^, patru mi’», A’n àtru pòche: «Pimba, che ffa’?». « Mo’ m’arfacce la trécce, patru mi’ », « Pimba, che ffa’ ? ». « Mo’ m’ appónde, patru mi’». (E nne’jìéve lu vére ca z’ arfacé la còcce; ma ze stév’ a’ggìustà’ tutte le panne déndr’ a cchelu zòc- chele de légne ). J’ a rdétte ’n’ atra vòte lu pètre: « Pimba, che ffa’? ». « Mo’ m’ addòrme, patru mi’». Mjiendre che la fijj’à détte ca mo’ ze jav’ a ’ddurmi’, lu pètre ze statté a rvutà’ pe’ ffa’ làrije^ a lu llètte. Z’ è rvutéte, z’ è rrótte le tàvele, e zze n’ è jjit’ abbài!’ a la cetèrne. La fìjj’, a vedute che lu pètre ze n’è jjìt’ abbaile, 2’ è mmésse’n gamine déndr’ a lu zòcchele de légne, (che gghiév’ affatat’, e cca- mené sol’ èsse ), e zze n’ è jjìte ’mmèzz’ a nu bbosche.

Jév’ a ccacce lu fijje de lu rré; e le chène che ppur- jéve tutt’ attórn’ a ’stu zòcchele de légne. Lu fijje de lu rré z’è ffatt’ avànd’, e ddice: <c Che ccos’à’ste chène? », Je

1 Cisterna. 2 Forse, bimba. 3 Da Strecceca\ strigare.

4 Riattacco. É il legare in diverse ciocche la chioma, per poi intrec- ciarle. 5 Largo.

i6

ORTONA A MARE

z’ affacce ’sta vjìecchìe da ’stu zoccliele; e jj’a détte lu fijje de lu rré ca se vvulé ji”ngniéss’a Ifa’la vrénn’ a le pap- pere. Chelljie j’ a rsposte ca ce vulé jì’; e cc’ è jìte.

Lu fijje de lu rré 1’ à mésse déndr’ a la stalle de le pappere. Quande chestjie z’ arfacé lu chèpe, le pappere decé:

Pa pa pa,

Che bbèlla dònne che sta cqudi Come llune, come ssóle,

Me pére fijje de gran zignóre.

Le serveture de lu rré le sendéve, e 1’ à rdétt’ a lu rré. Custù n’n ge facé chése. Dapù, z’ è mméss’a ssen- direle pure èsse, e ha’ndése ca le pappere decé a cche- la manjìere.

’Na sére lu fijje de lu rré jév’ a lu festìme. Mjìendre che ppassé, je die -i- a cchelljie: « Ji’ mo’ vajj’ a lu festi- me!». Chelljie j’a détte: (( Ne’mme ce purtéte pur’ a mmé?>^ Cullò ha pijjèt’, e jj’ a déte ’na càvece ’ngni la stuuèle, e zze n’ è jjìt’a lu festime. Chelljie z’à mésse la vèste lun’e ssóP, e ttutte cambanjielle d’ ór’ artrattète , e jj’ è jjit’ ap- prèsse. À sàvet’^ a lu festim’, andò’ statté lu fijje de lu rré, e cce z’à fatte nu bballe. Mjìendre eh’ abballò, lu fijje de lu rré j’à fatte: a De dònna scjie^? ». Chelljie j’ à rspòste: (( So’dde stuvèle mije’n ghèpe ». E zze n’ a rcalète.

Lu fijje de lu rré è rmàste suspètte^ ca n’n à pùte sapé’ chi jéve da ggìóvene che cc-i-avé bballèt’ avunite*. La ’pprèssa sére, sapé ca z’ arfacé lu festime, chelljie sajje ’ngnì la scuse sópre pe’ ttòjje’ P acqu’ a le paparèlle. Lu fijje de lu rré ze truvév’ a rrapi’ nu stipe, e jj’ à détte: « Ji* arvàjj’ a lu festime stasérel ». Chelljie j’à rspòste: Ne’

mme ce purtét’a mmé?». E ccullù j’à détte: « Bbrutta

1 Salito. 2 Di dove sei. 3 Indispettito 4 A-unito, insieme.

LU ZÒCCHELE DE DÉGNE

!7

vjìecchie!, tu sci fFémmene de meni* ’ngnì mmé?;;. Pijje la chiéve e jje le schiaffe ’n ghèpe.

È mmenute la sére, e^ ggtijìt’ a lu festime lu fìjje dlu rré. Chestjìe, z’ à mésse da vèste tutte pésce e acqua ma- rin’ artrattète, e cc’ è jjite pure èsse. Z’ à fatte nu bballe clu fìjje de lu rré; e mmjiendre ch’abballé, custù j’a détte: De dònna scjìe? ». So’ dde chièva mije ’n ghèpe Cullù j’à fecchéte’na curnijóP a lu dite. Chestjìe ze n’è rcaléte. Lu fìjje d’ lu rré è rmaste cchiù ccurrive ca n’n à pùte sapé’chi jéve chestjìe.

La’pprèssa sére, ch’arjév’a lu festime, féce métte’ le huàrdije, pe’vyedé’, da dònna ’scé e ddònn’ arendré da ggiòvene. Quand’a passète, j’a détte: « O zà^ vjìecchie, ji’mo’me ne vajj’ a lu festime ». Chestjìe z’ avé ’nduvenéte ca ce stàve le huàrdije, e nne ’jje disse nijènde. Pijje che- stjìe, ze vèste, e zze métte da vèste tutte ’liv’ e ffrònne de ’liv’ artrattète, e vva a lu festime. Véde le huàrdije, e jje fa ’na scuttelète^ de quatrine, che jje casché da la vèste. Le huàrdije ze métt’ a rcòjje’ de quatrine, e n’n abbadé da ddo’ ’scé chestjìe. E ha ’ndèt’ a lu festime. Z’ è méss’ a bballà’ ’ngni lu hjje de lu rré, a la mute, sènza dirse nijènd’, e zze n’ è rcalète. Le huardij’ abbadé andò’ ’vé* da rendrà’ ; ma èsse je fa ’n’ atra scutteléte de qua- trine, e n’ n z’ à fatt’ abbedé’ andonn’ a rendréte.

Lu fìjje de lu rré, ’la^ gra’ ppassijone de chestjìe, che cc -i- à bballète, ca n’ n a pùte sapé’ chi jjève, é cca- schèt’ ammaléte. La mamme n’n ze sapé cchiù cche ddar- j’ a mmagnà’ a lu fìjje. Nu ggiòrne, custù j’ a cerchète ’na pizze de chelljìe che stav’ abbass’ a le pàppere. La mamme je decé ca de da purcèll’avé da magna’ la pizze?

1 Sott. è. 2 Zia. 3 Fa cadere dalla veste, scuotendola, molti danari. 4 Doveva, aveva a. 2 Dalla.

3

i8

LU ZÒCCHELE DE DÉGNE

Tànde che jje n’ à détt’ a lu fijje, custù j’ à rsposte: « Al- lundanneh facéttemele vu’». Mjìendre che ’mbasté ’sta pizze, sajje chelljie e jj’ a détte: « La signora mé’, détteme nu ’ccone 2 pàste de ’ssa pizze jj. ’Ce^: «Eh! Le stjìeng’ a fifa’ pe’cclu pòvere fijje mé’ che sta ’mmaléte, che ddjienghel’^a tté?». « Ma vije, la signóra mé’, détteme nu ’ccóne ». E la signóre je 1’ a dète. Ha ’mmassète ’sta pizze chestjìe, e cc-i~à mésse da curnijóle che jj’ avé fecchèt’ a lu dite lu fijje dlu rré. E ha détte: « Signóra mé’, facéttemele có- ce’ sta pizze ’nzjìeme ’ngni lu^ vòstre jj. La signore je ce 1’ à fatte cóce’. È jjite pe’ ccaccia’ ’sta pizz’...® è mmenute cchiù bbèlle quélle de chelljie de le*^ paparèlle. La signore, vedènne ca quélle jéve cchiù bbèlle, j’ a détte: « Dàm- mel’ a mmé ’ssa pizze! ». Chelljie j’ a rspòste: « Mo’ me 1’ avéte dète, e mmo’ me le vulét’ artòjje’...? ». ’Ce: «Vije, dammele, dammele, fàmme ’ssu piacérei A ccóme ze véde cchiù bbèlle quésse, lu fijje mé’ cchiù le magne ». Chestjie facé la cundegnóse ca ne’ jje le vulé da’; ma je 1’ avésse vùte ji’ ppurta’ èsse stésse! E jje 1’ a dète. Quande lu fijje j’ a purtète da pizze (sic), 1’ a rótt’, e cc-i-à truvète la curnijóla ’mmèzze; e ddice: cr’Sta curnijóle come va» ’mmèz- z’ a ’sta pizze? ». E ha détt’ a la mamme: « Chi 1’ a fatte ’sta pizze? JJ. La mamme j’ a rspòste ca 1’ avé fatte èsse. Lu fijje j’ a rsposte: rr Mamma, quéste ne’ hè® dde le màna vùostre! Decétteme prùoppije chi 1’ a fatte ». La mamme, tande ca l’à cummartite^o lu fijje, e jje l’à détte, J’ a détte, come j’ avé state succèsse: « Ha sàt’ ad àte da fémmene che sta a le paparèll’ abbasse, mjiendre che jji’ ’mmassé la pizze,e mm’ a cerchète nu ’ccón’ ’e màss’,^*e jji* je l’aje

1 Allora. 2 Sott. di. 3 Dice. 4 Dlela. 5 La. 6 Sott. ed ha visto che. 7 Dalle. 8 Sott. che si trova. 9 Non è. 10 Convertita=persuasa. 11 Pasta.

LU ZÒCCHELE DE DÉGNE

19

dète. Esse dapù Vi vùte cóc’-ì- aunite ’ngni lu mé’. Ji’ so’ viste ca è mmenute cchìù bbèlle la pizza sé’, 1’ ajje vulute ji’, e tte r ajje purtète ».

Custù z’ à ’vezéte da lu llètt’, e zz’è jjit’ a mmétte’ ve- cin’ andò’ statté ’ste pàppere. E cchestjìe, mjìendre che lu fijje d’ lu rré stattéve fermét a èlleh z’ asciòjje la còcc’, e le pappere cumènz’ a fifa’:

Pa pa pa,

Che bbèlla dònne che sta equa !

Come llune, come ssóle,

Me pére fijje de gran zignore.

Lu fijje d’ lu rré, sendènn’ a cchela manjiere, lève le porte da 11’ ése^. A cchelljìe ne’jj’è mmenut’ a ttèmbe d’ arméttese déndr’ a lu zocchele de légne. Lu fijje de lu rré j’à fatte: ffFérmete!». Chestjie z’è ttramurtit’, e n’n a pùte jì’ cchiù avànde. Lu fijje de lu rré ha pijjèt’ e zze 1’ à rsàte^ sópre; ha stracchiamète^ lu curéte, ze 1’ a spusèt, e cc-i-à fatte tande nózze.... ma ’mmé ne’ mm’ è ttuc- chète manghe nu tòzze.

Cfr, la precedente Gonzenbach, 5 5., Fon der "Betta Pilusa PiTRÉ, XLIII, Tilusedda; e XLV. La Cerva (iP- parte) Comparetti, LVII, Zuccaccia; e LXI, Occhi-mar- ci — De Gubernatis, Riv. di Letier. popoh, pag. 86, Pel- licina VisENTiNi, ^8,^, U Orso,

1 Là, colà. 2 Cardini. 3 Risalito. 4 Chiamato subito.

20

LA FÀVELE DE LA BBÉLLA ’NFELICE

IV.

LA FÀVELE

DE LA BBÉLLA ’NFELICE*

Un figlio di re tirò un sasso alla boccetta che una ragazza portava piena di olio. Quella sciamò: (( Che non possi trovar fortuna se non vai prima a trovare la Bella Infelice », Il figlio del re, dopo aver camminato tanto, e passate le sette mura che ne circondavano la casa, trovò la Bella Infelice. La trovò con sette veli ammantata. Ne tolse sei. Al levare del settimo, la giovane, che dormiva, bellissima quanto il sole e la luna: « Fermati ! « , disse, e si alza. Gli domanda coni’ è giunto fin là. Il giovine glie lo dice. Quella soggiunse: cr Mia madre ti mangeràl; chè è magava (mahdne) », Ma, poiché, appena vedutolo, s’era innamorata del giovane, lo fa nascondere, avvertendolo che ad ogni domanda o comando della madre avesse a rispondere si, e solo se ella lo chiamasse, doveva u- scire. Ritorna la madre, e dice: « Oh che puzza di cristia- no ! ». La figlia negava. Ma quella: <c Non farò male a nessuno ». E così, assicurata, la figlia fece uscire il gio- vane dal nascondiglio. La maga gli domandò: « Vuoi fare

* stenografata non in dialetto.

LA FÀVELE DE LA BBÉLLA ’NFELICE

21

tutto ciò che dico io? ». « ». u Ebbene, se vuoi sposare mia figlia, devi pulire, in un’ ora, sette stalle di letame ». E il giovane: « ». Partita la maga, la Bella Infelice disse al giovane: « Va a pulire le stalle »; e queste in un mo- mento furono pulite. Torna la maga, e, viste le stalle pu- lite, dice al giovane: « Ho un fondaco di grano, granone e legumi di ogni sorta mescolati in un mucchio. Se vuoi sposare mia figlia, devi, in un’ ora, mettere il grano da una parte, il granone da un’ altra, e i legumi da un’altra ». E quello: « Si ». La Bella Infelice disse al giovane: « Va presto all’opera». Quegli, tutto smagato, va. Appena co- minciata l’operazione, dice la giovane: « O re di tutte le formiche, mo’ voglio che tutte queste granelle siano di- vise in tanti mucchi », E subito tutto fu fatto. Ritorna la madre, e si compiace di quel ch’era fatto. « Ora », dice al giovane: « Se vuoi sposare mia figlia, devi empirmi un fondaco delle piume di ogni sorta di uccelli; e, in un’ o- ra». Il giovane: « Si ». La maga se ne va, ed egli si mette all’ opera di grafi mala voglia. La giovane dice: <c O il re di tutte sorte di uccelli, mo’ mi serve un fondaco delle piume di ogni sorta uccelli ». Vanno gli uccelli a stormi (mòrre mòrre); ognuno si scuote le proprie piume, e nudo se ne parte. Il fondaco è riempito in un momento. La ma- ga, tornata, trova che tutto è fatto come va.

Mentre tutti tre mangiavano a tavola, la figlia do- manda alla madre: n II sapone che cosa è? ». « É un fiu- me che nessuno può passare ». « Il pettine (spicciature) che cos’é? ». « É una fratta di spine che non la può pas- sare nessuno ». <( E il fucile che cos’ è ? ». « Figliuola mia, (mammasé), e una montagna di fuoco ».

Finito il pranzo, dice la maga al giovane: « Se vuoi sposare mia figlia, io ho un pioppo, e tu devi far menare a questo pioppo fichi, uva, mele, pere e ogni sorta di frutte;

22

LA FÀVELE DE LA BBÉLLA ’NFELICE

se no, io ti sbrano ». « Sì, pronto La maga parte. La figlia fa un gran convito: convita la sedia, la mazza della scopa, la pentola, il treppiede e ogni altro arnese che sta- va per casa. Dimentica d’ invitare la gatta. Finito il pranzo, la giovane prende con il sapone, il pettine e il fucile, e se ne fugge col giovane. Torna la madre. Si affaccia la gatta sulle mura, e le dice: « Vostra figlia è partita con lo sposo ». La maga va di corsa dietro alla figlia. La sco- pre da lontano, e le grida: « Ferma, figlia, ti vo’ dare la benedizione! ». La giovane, che ben sapeva in che modo la madre F avrebbe benedetta, le getta incontro il sapone, e questo, appena a terra, diventa un gran fiume. Non po- tendo passare, la maga torna indietro. Vicino a casa, di- ce, come era solita sempre nel rientrare:

Fijja de fèta, fijja de fète.

Chèle ’ssa tua trécc’e arsajje la tua mètre.

La gatta che stava sempre sul bastione a spiare: « Che figlia, le dice, vai tu cercando dove non è? Va, corrile ancora dietro, e la raggiungerai ». E la maga dietro alla figlia; la scopre, e le grida dietro: « Ferma, figlia, che ti vo’ dare la benedizione!». La giovane le getta incontro il pettine, che, caduto a terra, diventa una fratta insupera- bile. La maga torna indietro; ma la gatta la fa ripartire prima di rientrare a casa. Scoperta di nuovo la figlia, di nuovo a gridare che si fermi, perchè la vuol benedire; ma la giovane le getta contro il fucile, che subito diventa u- na montagna di fuoco.

La maga, disperata, ritorna a casa. Mentre ripete il solito ritornello alla figlia, che non c’ era, la gatta la e- sorta a tornare indietro subito, chè 1’ acqua, la fratta, il fuoco erano illusioni da non dover trattenere una sua pa- ri. La figlia, vedendola di ritorno, dice allo sposo: « Ecco mamma di nuovo, che ci vuol benedire co’ denti ! Io mo’

LA FÀVELE DE LA BBÉLLA ’nFELICE

23

divento una vigna, e tu il vignaiuolo », Il giovane, pau- roso, le risponde: «No, tu diventa vignaiuolo, ed io vi- gna ». Sopraggiunge la maga e domanda al vignajuolo: « Non hai visto un giovane ed una giovane passare per qua?». «Per qua nessuno è passato», risponde il vigna- juolo. E la maga indietro, a casa. Prima di finire il suo ritornello di « figlia di fata », la gatta le dice: « Ma co- me? Non hai raggiunto tua figlia?». « No; un vignajuolo mi ha detto che nessuna coppia di giovani ha visto pas- sare di là». «Ma, il vignajuolo era appunto tua figlia. Torna via presto, e ritrova il vignajuolo ». E la maga, via di corsa. Da lontano, scopre la figlia con lo sposo: « Fer- mate! », esclama, «che vi vo’ benedire». La giovane dice allo sposo: « Ecco la mamma ! Ora, io divento un bel giardino, e tu il giardiniere». Ma, lo sposo replica: «No, io giardino, e tu giardiniere ». Arriva la madre e doman- da al giardiniere se due giovani erano di passati. « Nes- suno è passato », rispose il giardiniere. Torna indietro ancora, e la gatta la persuade che il giardiniere era sua figlia. La maga rifà la via fatta, e scopre i giovani da lon- tano, e questi lei. La giovane dice allo sposo: «Ecco, io ora divento chiesa e tu sacrestano ». E lo sposo pauroso: « No, io chiesa, e tu sacrestano ». Giunge la madre, e do- manda al sacrestano se avesse visto passare due giovani per là. Quello le risponde: « Giovani non ho visto pas- sare, ma se volete sentir la messa, esce a momenti ». Scornata e arrabbiata più che mai, la maga torna a casa. Sentendo: «figlia di fata ecc. », la gatta si affaccia, la rim- provera, e r assicura che il sacrestano era la figlia. La maga risolve di fare un’ultima prova, fiduciosa di riuscire, e torna dietro alla figlia. Questa, al sentir: « Ferma, ti vo’ dare la benedizione », dice allo sposo: « Io mo’ divento una bella fonte e tu un bel pesce ». E lo sposo: « No,

24

LA FÀVELE DE LA BBÈLLA ’NFELICE

tu pesce, ed io fontana ». Arriva la madre e guarda il pesce. Vuol prenderlo, ma questo le sfugge sempre dalle mani. All’ ultimo, disperata, torna indietro, ed esclama: (( Va, figlia; ma, il primo bacio che daranno a tuo ma- rito possa fargli scordare di te!».

Prima di entrare in città, i giovani si fermano sotto un fico, che ombreggiava una fontana. La Bella Infelice allo sposo un piccolo dito affinchè si ricordi di andarla a prendere subito. Lo sposo rientra in casa. Tutti del popolo volevano vederlo, e non serviva dire che dormi- va per rifarsi del lunghissimo viaggio. Una vecchierella si contenta di vederlo anche dormente, per un momento. Entrata in camera, non può tenersi di dargli un bacio.

Risvegliato, il figlio del re non si ricorda per nulla della sposa lasciata alla fonte. Comincia ad amoreggiare con un’ altra giovane, e si appunta il giorno delle nozze. I servi andavano alla fonte per far provvista della molta acqua necessaria a preparare il pranzo. Mentre attigneva- no, guardando la propria immagine nell’ acqua, ciascuno diceva tra sè: « Sono così bello io, e ho da portare l’ac- qua?». Gettava la conca, e se ne adava. Nella reggia non era restato che un solo servo da mandare per acqua. Va ad attignere, e guarda la propria immagine, bellissima, nel- r acqua. Disse tra sè: « Ma non è possibile che sia così bello io ! Come andrà questo? ». Mentre cosi diceva tra sè, alza gli occhi, e tra’ rami del fico vede una giovane me- ravigliosamente bella. Dice: « Costi state voi?». E quella: (( Per chi serve 1’ acqua ? ». « Sposa il figlio del re ». « Mi fareste un piacere ? ». « Ben volentieri ». Se oggi impaste- rete farina, portatemi un po’ della pasta (nu 'ccón' 'e masse)». Poco dopo, ritorna il servo con la pasta. La Bella Infe- lice ne fa in un momento due vaghi uccelletti; li al servo e gli dice: « Méttine uno di e uno ’di qua dal

LA FÀVELE DE LA BBÉLLA ’NFELICE

25

focolare quando si cucina ». E così fu fatto. Per la cucina passava il figlio del re. Uno degli uccelletti si scuoteva, e diceva all’ altro: « Cuchì, cuchi ». Rispondeva 1’ altro: « Perchè cucino? Pel figlio del re e della regina » , « Ma qual’ è la sposa del figlio del re? » . « Quella che sta sopra il fico (sópr' a la fìcchere) ». Inteso questo, il figlio del re si batte la fronte con la mano, e sciama: « Indietro tutta la parentela!». Fa cercare la vecchia che 1’ avea baciato, e la fa ardere in mezzo alla piazza; quindi corre subito a prendere la Bella Infelice, e la sposa.

Cfr,j per alcuni tratti, V di questa Raccolta Gon- ZENBACH 15.^ Die Schòne mit àen sieben Schìeiern (2,^ parte): 14,^, Von der schònen N^^entola: Der Kònig Stieglit:(^

(trasformazioni dtirante la fuga): /j.% ^4.^, e (per altri particolari), Imbriani, Nov, fior., II, Il contadino che aveva tre figlioli: XXVI, Le tre melarance: XXIX, Le due belle gioie (per molti tratti simili) Coronedi-Berti, I trei mlaranz Pitré, XIII bianca- comu-nevi-russa-comu-fo cu ^Kaden, pag, 122, Schneeweis-Feuerroth; e pag, jj', Bifara) C0MPARETTI, XI, I tre melagrani De Gubernatis, Riv. di Letter, popol, pag, 84, Il riconoscimento Nerucci, XVIII, La Trezzemolina,

V.

LA FÀVELE DE LU SERPÉNDE

C’ére’na mamm’ e ’na fijje. Chestjìe z’ à maretète; e ddópe quattro misce che jjéve gràvede, je z’è mmorte lu marite. Menute lu tèmbe de sgravedarze, féce ’na cìttela fémmene; ma la mamme, che ère mammine, disse ca

3

26

ORtONA A MARÉ

ère òmmene. La mamme de da cittele muri de parte.

Menute ’n grussézze ’sta cittele vestute da òmmene, la nònne le métte pe’ssèrv’a la case de lu rré, che jje vulé tànde bbéne. L’ atre servetùre V ammidijève, e ddìss’ a lu rré: « Sàcra Cróne, Ggiusèppe ze fide de ’ccide’ clu gran zerpènde che sta a lu bbòsche, e nnesciune z’ è iìfedète de ’ccidele Lu rré n’n avéve credènze; ma jindande, chiè- me Ggiusèppe, e je dice se ère lu vére. Cullù je disse: « Sacra Cróne, quande me vuléte manna’ a ffarme magnà’ da clu serpènde, méjje farm’ ammazza’ vóje ’mmèzz’ a ’na stréde; alméne vade ’n gambu sande. Lu rré j’ à rsposte ca furzosamènde c -i- avé da ji’. Ggiusèpp’ è jìt’ a ppiagn’ a la nònne, e jj’ a rcundéte lu fatte. La nonne j’ a détte: « Fatte dà’ ’na furnàteche^ de péne frésche e ’na sòme de vine bbóne, e ’na bbrava fune; ca, ’llóc’ andónna^ sta lu serpènde, ce sta nu tenàcce. Mitte lu vine déndr’ a lu te- nàcce, lu pène vecin’ a lu tenàcce, e la fun’ attórn’ a lu tenàcce; e ffacce ’na pasóle^; e ttu mittete sópr’ a la cér- che che sta vecin’ a lu tenàcce. Quànde lu serpènd’ arvà, ze màgn’ apprime clu pène, e ppóje z’ affacc -i- a lu te- nàcce. Mèndre che zze sta bbéve’ lu vine, tu strigne la pasóle de la zóche, e lu serpènd’ arrèste prése; e ccusd tu je r arpùorte viv’ a lu rré ».

Gustò z’ è smòste da la nònne, e * rgghjìt’ a lu rré, e jj à cerchéte lu pène, lu vin’ e ’sta fun’, e zze n’ è jjit’ a lu bbòsche. Ha fatte quélle eh’ avé détte la nonne. Quànd’ à strétte la pasóle, lu serpènde z’ è rvutète ped àrije, ha viste quélle eh’ avé strétte la pasóle, e zz’ à fatte ’na bbra- va resète. Ha calète custù, e zz’ è pprés’ a ccapézze’stu ser- pènde, e zze n’ arjév’ a la chèse. Mjìendre eh’ arjéve, è

l Fornata, quanto pane si può cuocere nel forno in una volta. 2 dove. 8 Ansa. 4 Sott. é.

LA FAVÈLE DE LU SERPÉNDE

^7

’rruvète ’nnanz’ a ’na cchjìesce, e zze stév’ a ffa’ nu bbatté- seme. Ha tenute mmènd’ a ’stu bbattéseine lu serpènde, e a cchestjìe che le purté a ccapézze, e zz’ a fatte ’n atra resète. Dóp’, é ’rruvéte ’nnènd’ a lu palazze de la reggine; ha tenute mmènd’ a la reggine e a ttutte le dùdece ser- veture de La reggine, e zz’ a fatte ’n atra reséte.

Lu rré ha viste Ggiusèppe clu serpènde, e ha fatte tanda fèste; e jje vulé cchiù bbéne de prime; e le facéve jì’ fin’ a ttàvele ’ngni èsse, tande je vulé bbéne. L’ atre ser- veture, vedènne quéste, cchiù 1’ ammidijève. Nu ggiòrne diss’ a lu rré ca Ggiusèppe ze fedéve de farle parla’ clu serpènde; ca ne’ gghiève nijènde ca 1’ avé cchiappète. Blu rré decéve: « Ma, vu’ séte matte! Ma, vu’ vuléte mal’ a ccu- stù! É ppussibbele che ’nn anemàle parla’? ». « Ma ’gnorscì, Sacra Cróne, èsse ze fide de farle parla’; ca èsse z’ a vandète».

Lu rré sènde ògge, sènde dumàne, e zze chième Ggiu- sèppe, e jje dice: « Ggiusèpp’, è lu vére ca tu te fide de farle parla’ lu serpènde?». Ggiusèppe j’a rspòste: «Sacra Cróne, se ne’ mm’ avéte fatte muri’ allundànne, me facète muri’ mo’I ». Lu rré, ustenatamènde ca èsse le vulé sendi’.

’Stu bbardàsc -i- arvà ’n’ atra vót’ a la nònn’, e jje di- ce: « Nònna mé’, ccome dàjj’ ’a fa’? ». « Ched è, nonnasé^? Ched è, nonnasé?». Lu bbardàsce j’ a rspòste: « Lu rré di- ce ch’ò cche je facce parla’ lu serpènde». La nonne j’a rspòste: « N’ n a’ pahùre, nonnasé. Sa’ eh’ ù fa’? Fatte dà’ nu taveline de nuce e ’na bbacchétte de bbommèce^; e mmit- tete a lu^ cchiù spiàggia^ grànne eh’ èsse té’ lu rré; e mmit- tete sópr’ a cche lu taveline tu, e ddàjje ’na bbòtte de bbac- chétte a lu serpènde, e ddijje: « Serpènde, parie ». E cquél- le t’ arspónne: « Ch’ ó cche te diche? ». Tu je dice: « Quàn- de t’àjje strétte la pasóle de la fune, quande è cche tte

1 Nipote mi0.

2 Bambagia.

3 Sic.

4 Piazza.

ORTONA A MARE

sò’menut’a ttòjje’,pecché sci rìse?;;. Dópe, dàjje ’n’ atra bbòtte, e jje dice: « Serpènde, parie ». E cquélle t’ arspón- ne: « Ch’ ó cche te diche? ». E ttu dijje: Pecché quande

sém’ arruvète ^nnanz’ a cchela cchjiesce si tenute mmènde a mmé e’iu bbattéseme, e sci rise?». Dope, je da”n' à- tra bbott’, e jje dice: « Serpènde, parie». Quélle t’ arspón- ne: « Ch^ ó cche te diche ? ». « Pecché quande sém' arru- vète ’nnànz’ a lu palazze de la reggine sci tenute mmènd’ a mmé, sci tenute mmènd* a la reggine, sci tenute mmènd’ a le dudece serveture de la reggin’ e, sci rise ? ».

E ccustù ze n’ è rjìt’ a lu rré, e jj’ a détte: « Sacra Cróne, facétteme nu taveline de nuce e ’na bbacchétte de bbommèce, ca ji’ lu serpènde le facce parla’». Lu rré j’ à fatte ’nnurdenà’ tutte, e ha fatte le ’mmite a ttutte 1’ ame- cìzija sue; e ’ppustéte lu ggiòrne che Ggiusèpp’ avé da fa* parla’ lu serpènde. Ggiusèpp’ à dète la prima bbott’ a lu serpènd’, e cquéste j’ à rspòste: « Ch’ ù* cche te diche?». « Pecché ji’ quande t’ àje strétte la pascle de la fune tu sci rise?». «Pecché lu rré c -i- a mannète tande persóne, e nnesciune m’à putute tòjje’,e ttu che jjive ’na dònne scìrne^ pijjète», Dópe, j’ à dète ’n’ atra bbott’, e jj’ à dét- te: «Serpènde, parie ». Lu serpènde j’ a rsposte: « Ch’ ó cche ddiche? » . « Pecché quand’ avém’ arruvète ’nnanz’ a cchela cchjiesce andò’ ze stév’ a ffa’ clu bbattéseme, sci te- nute mmènd’ a mmé e a lu bbattéseme, e sci rise?». « Pecché lu pètre stév’ a bbattezzà’lu fijje ». (Pecché clu canòneche Pavé fatte èsse da crijature). Dope, j’a dète ’n’ atra bbott’ a lu serpènd’, e jj’ a détte: « Parie ». « Ch’ ó cche ddiche ? ». « Pecché quand’ avém’ arruvète ’nnànz’ a lu palazze de la reggine, tu sci rise?». «Pecché la reggine ze tené tutt’ a ddùdece de serveture ».

1 Vuoi.

2 Scimi =ràimi, mi hai.

LA FAVELE DE LU SERPÈNTE

29

Tutte la ggènd’ è rmaste maravijjéte ca clu ggiuvenét- te ère 'na fémmene, e cca cheli’ anemàle parlé. Lu rré, sendènne cheli’ ùtema cose eh’ avé détte lu serpènde, j d manghéte la paróle, smacchète ’mmèzz’a ttutte clu pòpele. Ha pijjète trìdece camisce de péce; ha pijjéte la mójj’e ttutt’ a ddùdece le servemjìende, e 11’ à bbruscète ’mmèzz’ a la piazze. Póje, ha fatte vestì’ Ggiusèppe da reggine, e zze l’à pijjéte pe’ spóse.

Fàvela favelétte,

Ccùndele tu, ca ji’ 1’ àje détte.

’Na panétt’e’na sardèlle,

Ccùndele tu ca sci cchiù bbèlle.

Cfr, De Gubernatis, Riv. di Letter. popol, pag, 81, Tura « Nerucci, XLJ, Orlandino (analoga).

VI.

LA FAVELE DE NICCASBARRE

Jéve* ’na vóte’na mamm’ e nu pètre, e ttené cinghe fijje fémmene. Jéve^ ’na vjiecch -i- a ccercà’ la lemòsene, e ppurtéve’na pignatèlle, che jje ce metté ’na ’ttuccia® d’ùojje. Va la prime de ’ste surèll’, e je schiàffe ’na pace’ a cela pignatèlle. Je dice da vjiecchie: « Fijje, te puozza fa’

1 Era. 2 Andana. 3 Dim. goccia; pochino.

30

ORtONA A MARE

lu mante ’ngni le mane tjìe I )). E zze n’ è jìte ’sta vjìec- chie. eia ggióvene desederé che cc -i- arjé lu juorn^ap- prèsse chela vjiecchie, pe’ssapé’ da paróle che èsse j’avé détte. C è rj ite sta vjiecchie, e jj’à détte: « O zài vjìec- chie, accóma dàjj’ a fa’ lu marite ’ngni le mane mjie ? », « Sa’ ccom’ à’ da fa’ ? Dijj’ a ppapà eh’ ó cche t’ ac- càtte nu carré de léne^, nu carré de zuccher’ , e nu carré de fiore de farine , e cch’ ò cche te sèr- re déndr’a’na cambre pe’ ’n anne ». Chestjìe è jjìt’ a lu pètr’, e jje l’à détte. Lu pètre je 1’ d ’ccattéte ’ste cós’, e 1’ a serrète déndr’ a ’na càmbr’, e zz’ è mméss’ a ’mmassà’. Ha fatt’ apprime la còcc’, e ppo’lu pètt’, e ttutte lu rèste. Quande 1’ a fernìte, 1’ à mésse sópr’ a lu llètt’, e jje z’ è mméss’ a ffa’:

(( Niccasbàrre mi’,

Tutte còse t’ àjje fatte ji’;

La paróle t’ 1’ a da métte’ Ddi’.

San Dumàsse^ t’ allònghe lu passe;

Sanda Necóle te la parole ».

E ccullù n’n arspunné nijènde. La ggióvene z’allanga- név’ a strellà’, a ffa’ la scól’ a ccullù, a pprehà’ le sànde; e ccullù n’n ze smuvé. ’N ghèp’ a ssjìe misce e vvinde juor- ne, je parie custù, e ffa come une che zz’ avéss’ arsbejjéte da lu sonn’; e zze stire; e je dice: « Oh cche ssònne m’ ajje fatte! ». E zz’ aàveze da lu llètte. Z’ affac -i- a la fenèstr’, e ddice: « Oh cche ccóse che è ’stu mònne - Le ggènde che ppassé pe’la vije decé ca statté ’ffacciète ’n òmmen’a la fenèstre, che nnesciune le cunuscé; e ’n óme* mmur- muréve. Dice: « Sa chi ccullù? Sa chi ccullù?». Pijje^, ’n ghèp’ a ’n ann’ e ddu’ggiòrne, chelljie tòzzel’ a

1 Zia. 2 Legna. 3 San Tcramaso è il protettore di Ortona. 4 Si. 5 Prende, è un semplice riempitivo.

LA FATELE DE N^ICCASBARRE 3I

lu pétr’; e lu pétre je va rrapì’^ J’ à cerchéte le panne pe’ vvestì’ cullù; e rscìte tutt’ e ddu’; e spusét’, e zz’ è stè- te quattr’ ann' aunìte. Dópe de quattr’ anne, custù a détte ca z’ ’ulé jì’ facènne ’na viste de mònne. La mójje j’à dét- te: « Ma ’ndónna^ e ccuscì e cchest’ atre. «No,

nno j’ arspunné lu marite, « ca dàjj* ’a ji’ ». E zze n’ è jjìte.

É ’rruvéte còma fuss’ a Nnappele, e vviste ’na bbèlla signóre. ’Sta signór’ a viste ’stu signóre; z’ è ’nnamurète 1’ un’ e 11’ àtr’, e zz’ è spuséte.

La mójje di Niccasbarr’, a ’spettète ddu’ anne. ’N ghé- pe de’ste du’ anne, lu marite ne’ jj’ è rgghjìte; e la mójje j’ a détt’ a lu pétre eh’ ó celie 1’ avésse vestute da pelle- grine, ca vulé jì’ rtruvà’ lu marite. Ha partite. Camina ca- mme, à truvète ’n òmmene che stattév’ a sbatte’^ le ca- stagne. J’ à détte: « O bbèll’ òmene, ne’ mme dé^ ’na ca- stagne?». Cheli’ òmene je n’ a dète ddu’ jummèlle. Che- stjle tutte ze 1’ a magnète, e une ze 1’ à mésse ’n zaccòcce. Ha camenèt’ à camenète, e ’n òmene stattév’ a ccòjje’le nu- ce. J’à détte: «0 bbèll’ òmene, ne’ mme ’na nuce?». Cheli’ òmene je n’ a dète ddu’ jummèlle; e èsse tutte ze 1’ à magnèt’, e une ze 1’ à mésse ’n zaccòcce. Camina ca- mine, ’n òmene tené ccòjje’le purtehàlle. J’à détt’: « O bbèll’ òmene, ne’ mme nu purtehàlle?». E ccullù je n’ à dète quattre cinghe. Chelljìe tutte ze l’à magnèt’, e une ze l’à rpòste. Camina camine, e’n òmene sbattév’a quélle’^ le lemóne. J’à détte: « O bbèll’ òmene, ne’ mme nu lemóne?». E je n’ à dète quattre cinghe. Chelljìe tutte ze l’à magnèt’, e une ze l’à mésse ’n zaccòcce. Ca- mina camin’, e ’rriv’ a Nnàppele, a cclu palazz’ andó’statté lu marite; e spacche la castagne. Ce èsce nu ’udruvarèlle®

1 Riaprire, aprire, 2 Dove. 3 Abbacchiare. 4 Dai. 5 Spiccare. 6 Incanna+ojo.

32

ORTONA A MARE

d’óre; e zze métt’a ddi’ sótt’ a ’stu palazze: « Chi vo’lu ’ndruvarèlle d’ or’, oh la zuM ». E zz’ allangané a ddi’ a ’sta manjìere. Z* è ffaccéte la sèrve de ’sta signore; 1’ a vedute, e à détte: « Oh la signóra mé’I,’na fémmene va vennènne nu ’ndruvarèlle d’ore ». Dice: « Chiàmele, chià- mele ». L’a chiamét’, e jj’ a détte: « Vjìe ècche tu. Quàn- de ne vuo’ ’ssu ’ndruvarèlle d’ ore? ». « Ne’ vvùojje nijènde. Vuojje durmì’ ’na notte ’ngni lu marite vòstre ». La signo- re j’à détte: wVatténne, vatténne, purcèlla vréttel Tu durmi”ngnilu marite mé’?». La sèrve j’à détt’ a la’réc- ch -i- a la patròne: « Eh^ la signora mé’,facéttecel’ addur- mi’, ca je déme lu ddùoppij’^ a lu signore ». E la signore j’à détt’ a cchelljie: « Mbè, lasse lu ’ndruvarèll’, e rcàle- tene mo’; ’gna fa scure massére, arvjìecce ». Chestjìe, ha fatte scure la sér’, e cc -i- à rejite. E zz’ è gghjit’ a ddur- mi’. Lu signore stattév’ adduppìjète. Cheli] ìe decé:

(( Niccasbarre mé’,

Tutte còse t’ àjje fatte ji’;

La parole t’ à mésse Ddi’ ».

E ccullù nne’ le sendé. Ha fatte ggiorn’, e zze n’ à rcalète ’n desperazióne. Dóp’, à spacchète la nuce, e cc’ è ’scite nu vinele^ d’ ore. È jjite sott’ a cclu palazz’, e zz’ è mméss’ a ddi’: « Chi vo’ lu vinele d’ ore, oh la zu ! ».Z’è fiaccète la sèrve de da signor’, e 1’ à fatte sàjje’; e jj’ à ddummanète : a Quande vuo’ ’ssu vinele d’ ore ? ». E cquélle j’ à détte: « Ne’ vvuojje nijènde ; vuojje durmi’ ’n’ atra notte ’ngni lu marite vostre ». Dice: «Ah, ppurcèlla vrétte ! Mo’ scit’ ammezzét’ a ’ddurmirete ’ngni mmaritteme ? Nòne, none », La sérve j’ à détte:*' « Mbè, ssignora mé’, che jj’ à fatte la notta passéte ? Accuscinde ne’ jje fa nijènde mànghe la notte che vvé ». La signore, sènde la sèrve, ze

1 Chi è la su (?).

2 Oppio.

3 Bindolo, guindolo.

LA FAVELE DE NICCASBARRE

33

pijje lu vìnele d’or’, e jj’ a détte: « Quande fa scure sta- séra, vjìe ». Chestjìe, ha fatte scure la sére, è gghjìte. Lu signore 1’ a dduppijète ’n’ atra vote, e 11’ a ’n óm’ ’ut’ ’a purta’ a lu llètte. E cchelljie arcumènze la canzóne de la notte ’nnènde, e ddecéve:

u Niccasbarre mé’.

Tutte cose t’ àjje fatte ji’;

La parole t’ a mésse Ddi’;

arspunne, Niccasbarre mé’, córe de ’sta ninne ! », Tutte la notte da canzóne, e cullù ma’* j’ arspunné. La matine, che- stjie z’ a ’vut’2 arrezzà’, e zze n’ a ’vut’ ’a rcalà’ fìtte fìtte. Pijj’ e spaccile lu purtehalle, e cce èsce lu teière d’ ore. Va sott’ a cchela chés’, e zze métt’ a ffa’: « Chi vo’ lu teière d’ or’, oh la zu !». Z’ affacce la sèrve de ’sta signor’, e le fa sajje’. Ha sàt’^, e jj’ à détte la signore: « Quando vuo’ ’ssu teière d’ ore?». ^rNe’vvuojje nijènde; vuojje durmi’ ’n’ atra notte ’ngni lu marite vostre ». « Ah, ppurcèlla vrét- te !; mo’ n’n è lu vére ca scìttec^-ì- ammezzète ? Mo’ fa- céme une, una du’, e una tré ?.... ». « Eh, la signora mé’ », fa la sèrve, « ca nne’ je fa nijènde ! Nne’ j’ a fatte nijèn- de r atre ddu’ notte, nne’ je fa nijènde mangile jinnòtte ». Z’ à pijjète clu bbèllc teière d’ ore, e jj’ a détt’: u Arvjìec- ce niassére quande fa scure ». Chestjìe c’ è rjite; ma man- ghe nìjènd’ à pùte fa’. Sèmbr’ a stride’, a ’llanganìreze, e lu marite n’n z’ arsbijjé. E la matine, ze n’ a ’vut’ arcala’ com’ avé sàte. - Sott’ a la càmbr’ andò’ durmé lu signore, ce statté le sartur’ a ffatija’ la notte. La matine, z’ è ’ve- zète lu signore, e zz’ è jit’ a ’ndertené’ nu ’ccone dén- dr’ a la putéche de ’ste sarture. E ’ste sarture je decé: « Ah ssignurine!, che è ’stu lamènde che zze sènde la notte dén- dr’ a la cambra vostre?», w E cche llamènde ze sènde?»,

1 Mai. 2 Dovuto. 3 É salita. 4 Sèitici.

5

54

ORTONA A MARE

ha fatte lu signore. « Ze sènd’ a ddl’; ~ Niccasbarre mé’, tut- te còse t’ àjje fatte ji’; la parole t’ à mésse Ddi’. Arsbìjjete, Niccasbarre mé’, córe de ’sta ninne - ». Lu signóre z* à dète la mane ’m brónd’, e zz’ è rcurdète de la mójje.

Chestjle ha spacchéte lu lemón’, e cc’ è ’scìte la cascia d’ ore. E rgghjìte sott’ a cclu palazz’ a ggredà’: « Chi vo’ la cascia d’ ore », e la sèrve 1’ à fatte sàjje’. La signore j’ à ddummanète quande ne vulé; e jj’ à rspòste ca ne vvulé nijènde, se 11’ avésse fatt’ addurmi’ ’n’ atra vòte ’ngni lu mante sé’. La signor’ a fatte vedé’ ca ce z’ angusti] ève^ e ddecé: a Nijènd’ è mmo’? fa’quattre vót’ a ddurmi’ ’ngni mmaritteme? ». Po’ la sèrve j’ a détte: « Eh, la signora mé’, che jje fa ca ce dòrme ’n’ atra vòte? J’ a fatte ni- jènde r atre notte ? Ma tenérne nu ’ndruvarèlle d’ ore, nu vinele d’ or’, e nu teière d’ ore; e mmo* ce facéme pure la cascia d’ ore ». La signore z’ a pijjéte la cascia d’ ore, e jj’ a détt’ a cchelljie che la sére eh’ ó cch’ avésse sàt’ a ddurmi’ ’ngni lu marite.

Lu signore la sér’ è stat’ a ttàvele, e zze n’ a dduné- te de lu ddùoppije che jje déve la mójje. ’Mméce da vè- vezelei èsse, 1’ a dète a lu chène, senza fari’ addunà’ a la mójje. Ha pijjète la vij’, e zz’ è jjit’ a ’ddurmi’; e ha fat- te vedé’ ca cchiù jje menéve lu sònne.

Ha sàte chelljie, e cce z’ è jjit’ a ’ddurmi’. E ccumen- zèt’ a ddi’: « Niccasbarre mé’, tutte cose t’ ajje fatte ji’; la parole te 1’ a mésse Ddi’. Arsbijjete, Niccasbarre mé’, co- re de ’s.ta ninne ! Cullù j’ a dette: « Statte zitte; dùor- me, dùorme »; e l’a rcunusciute ca jéve la mójje; e zz’ è ddurmite. La matine custù z’ è ’vezète^ bem brèste; jje fa ddu’ sacchétte de quatrin’ a la mojj’, e jj’ à détte: « Vat- tene mo’; e aspjièttem’ abball’ a la marine, ca ji’ dapù

1 Beverselo.

2 Alzato.

LA FAVELE DE NICCASBARRE

35

vjienghe »• Chestjìe ’ccuscind’ a fatte. Custù, dapù eh’ avé cundendéte la mójj’, a pijjéte la vij’ e zz’ è jjit’ a rdurmi’. Quand’ è ’rruvéte V ore de la méssa candète, z’ è ’rrez- zète ’n’ atra vote, e jj’ d détt’ a la mojje ca èsse vulé parti’. La mojje je facé: cc Andónna jì’ ? Chi te le fa fa’ ? N’n gi sté bbóne ’ngni mmé ? ». Lu marite nne’ 1’ a vùte sendì’, e zze n’ è jìte. Ha calèt’ abball’ a la marine, z’ è ’mbarchète tutt’ e ddu’, e zze n’ è rghjìt’ a la chèsa sé’.

C/r. Gonzenbach 42,^, Vom Re Porco, da pag, 28^ (dono della nocciuola) alla fine Imbriani, 'Nov. fior,, XII, Il re porco, da pag, 171 alla fine, - Ter la parte della cameriera tentatora, efr, Comparetti, LI, Le sette paja di scarpe di ferro; e Nerucci, Z, Il mercante di sale.

VII.

LA REGGIN’ E LU MORE

C’ére ’na reggina védeve. ’Sta reggine ze tenéve^ nu mòre. Lu fìjje ze n’ accòrde^ de quélle che fa la mamme, e zze fa grand’ amiche de ’stu more, pecché le vulé ac- cide’. Nu ggiòrne pòrte ’stu more a nu casine, pe’ ffa’

1 Avea tresca amorosa con.

2 Accorge.

ORTONA A MARE

’na recreazióne; e, ’rruvèt’ a lu poste, V a ’ccis’ e 1’ a rbe- léte. La mamme ne’ vvedé cchiù ’stu more, e zze déve ’n desperazióne. Nu ggiòrne, ze métte ’n garròzze^ e ’ndèt’ a lu stésse pòste eh’ avé ’ndète lu fìjje, e ha purtéte une eh’ artrattéve. Èsse purté nu cacciunèH’ apprèsso, eh’ d sendite 1’ èfe^ de lu mòrte, e zz’ è mméss’ a sbela’. La reggine, vedènne ehe lu cacciùne sbelève, z’ è fferméte pe’ vvedé’ ehe ecóse vulé fa’ elu eacciune. Ha sbelète elu eaceiune la facce de lu more ! La reggine, dópe de qué- ste,, ha fatte fini’ sbela’ lu catàvere, e j’ a fatte fa’ lu rtratte. Dópe, j’ a fatte cava’ 1’ òsse de le hamme, 1’ osse de le còsse, e lu crànze^ de lu chépe. ’Ngni lu crdnze, c -i- a fatte fa’ ’na tàsse pe’ bbéve’, e ’ngni 11’ osse de le hàmm’ e dde le cosse c -i- a fatte fa’ ’na sjìegge. Po’, pe’ ffa’ muri’ lu fijje, j’ d. détte, ca se èsse ne’ jje spiehé ’ste tré ccóse: « Mor’ e sséde: Mor’ e bbéve: Alze 1’ occh -i- e minore véde », je déve la mòrte.

’Stu ggióvene, sendènn’ accuscinde, z’ a pijjète tré mmisce de tèmbe. Ze m.étte pe’ ’na strède, e ffa tré ggiòr- ne de camine; e scóndre ’na pajjère, e cce stève nu pè- tre, ’na mamm’, e ’na fijje. J’ a ddummannète ca vuléve magna’. Quiste j’ a détte ca n’n dené nijènde. La fijje sapéve ca tené ’na halline. Ha détt’ a lu pétre: « Tata, ’ccedéme chela balline La mamm’ e lu pètre j’ a strel- lète; ca je despiacé de da halline. La fijj’ a rsposte: « Ac- cedémel’, accedémele; é nu fijje de rré custù!». Cucinéte la halline, e mméss’ a ttàvele, lu fijje de lu rré ha fatte le purzijùne de ’sta halline. Le cosse l’a dèt’ a lu pétre, lu còrpo l’a dét’ a la miamme, le ’scénne l’a dét’ a la fijje, e lu chépe ze 1’ a mangiète èsse. Po’, ha fatte not- te, e zz’ è ddurmite tutte quando: lu fijje de lu rré a ’na

1 Afa, sito.

2 Cranio.

LA REGGIN’ e LU more

37

vije, e lu pétre e la mamm’ e la fijj’ a ’n’ atra vije dén- dr’ a lu stésse llètte.

La notte, z’ è rsvejjéte la fijj e, e ha détt’ a lu pétre e a la mamme: <c Avéte vedute cóme 1’ a spartire da bal- line lu fijje de lu rré ? Le cosse V à dét’ a tata, pecché tatà va ’nn ammónd e ’nn abbàlle pe’ ppurta’ mmangia’ a nnu’. A vvu’ v’ à déte lu còrpe, pecché vu’ m’ avéte purtéte nòve misce a la panz’ a mmé. Le ’scénne me 1’ à dét* a mmé, ca ji’ so’ ’n angele de lu paradise; e ccustù che zz’ à magnete la còcce, è une che ccummann’ a lu pòpele ». Quille che ddurmé déntr’ a cclu pajjére sendé quéste che ddecé chestjie, e ddisse: « Chestjìe me dà’ cacche ’nzé- gne^ de quélle che ddice mia métre », Z’ aàveze la ma- line, e n’n cchenósce’ nijènde a nnesciùne. a lu cundadine ’na piàstre pe’ la spése, e zze ne va ccàcce. Arvà mmangià’, e ccumènz’ a ddì’ a cchela ggióvene: « Che vjìen’ a ssegnifecà’ ca ji’ sóje^ déte le coss’ a’I tuo pétre, lu corp’ a ttua métre, le ’scénn’ a tté, e lu chépe sómele^ mangiéte ji’ ? ». E la ggióvene je 1’ à spiehéte, cóm’ avé détt’ a lu pétr’ e a la mamme la notte. Dópe de quéste, lu ggióvene j’ à ddummannéte chele tré ccóse che jj’ avé détte la métre.

La ggióvene j’ à rspòste: « Mor’ e sséde è la sègg -i- andó’ vòstra métre z’ assètte: Mor' e liève, è la tass’ andò’ bbéve: Al^e V occh -f- e mmore vede segnìfeche lu qué- tre^: lu rtratte de lu more ». Lu fijje de lu rré, dópe che jj’ avé spiehéte ’ste cose la ggióvene, je lasse ’na bbórze, e jj’ à détte ca èsse ’n ghép’ a nu mése le jàv’ a rtòjje’ da da pajjére. E rvà a la mamme, e je dice: « Mammà, lu déte ggiòrne vulém’ appundà’ ca ji’ ve vojj’

1 Segno, spiega.

P ho. 4 Quadro.

2 Sòngli = gli ho.

3 Sonmelo = me

38

ORTONA A MARE

adduvenà’ de tré ccóse che vvu’ m’ avete détte ». La mamme fa ’nnurdena’ tutte le persóne de la Córte, eh’ a- da sta ’ttórn’ a lu fijje; e ffa ’nnurdena’ le forche, pec- ché, se lu fijje n’n adduvenéve, le facé muri’ ’mbése. La mamm’ addummannèv’ a lu fijje: « Mor* e sséde che ccose vé’ ssegnifeca’ ? ». Lu fijje j’ à rsposte: « La sègg -i- andò’ stattét’ assettète vóje ». La Decùrije va vvedé*, e cce tró- ve 1’ osse ’mbajjèt’ a la sègge! « Mor^ e Ihéve che vvé’ sse- gnìfeca’ ? ». Lu fijje j’ d rspòste : « ’Ngni lu cranze de lu chèpe vóje c -i- avéte fatte la tasse ». « Al^e V occh -f- e mmore vede ? ». « Segnifeche lu quétre che^ sta rtrattète lu more.

Dópe de quéste, disse lu fijj’ a la Decùrije: « A le fórche che^ davé mmuri’ ji’, dac^ -i- ’a ji’ mmuri’ mia métre ». La Decùrije je 1’ a ’mmésse pure èsse la morte de la mamme. E ffu ’mbése ’sta reggine.

Lu fijje de lu rré c’ é jjit’ a ppijjd’ da ggiovene a la pajjère, e zze 1’ a spuséte.

Cfr. Gonzenbach i.^, Die kluge Bauerntochter (2.^ parte). Il Koehler annota: v In Be^ug auf die in diesem M. vor--- Itommende Zerlegung und Vertheilung des Huhns vgl. die von mir im Orient und Occident I, 444 ff. :^usammengestellten Er- X^àhlungeny denen ich noch folgende hin:(tifùgen hann eU. Bernoni, Punt. IL, U Indovinela Comparetti, XLIII^ La ragaiia astuta ( i.^ parte J R. Koehler, Riv. di Letter. popoì., pag. 21^, Das Ràthselmàrchen von dem ermordeten Geliebten.

1 Nel quale.

2 Nelle quali.

3 Ci Ila da.

ÓME NÉTE, DESTINE DÉTE

39

vili.

OME NÉTE, DESTINE DÉTE *

Un re fa strologare (strullacd*) il figlio. Gli astrologa, senza sapere 1’ un dell’ altro, successivamente interrogati, rispondono uniformemente che quel giovane sarebbe morto, per mano del re di Francia, all’ età di i8 anni. Avvici- nato il termine fatale, il padre fa preparare nel castello un appartamento sotterraneo, bellissimo e pieno di tutti gli agi, nel quale il figlio, insieme a scelti cavalieri di corte, si ritirava.

In quel torno, giunge nella regìa un giovane principe forestiero, che per diporto girava il mondo. Era la cor- tesia e la gentilezza in persona. Gli sono presentati tut- ti i gentiluomini di corte, non escluso il figlio del re; il quale però, non fu dato a conoscere come tale; e, dopo la presentazione, fu rinchiuso nel suo appartamento. Nel di seguente, quel giovane forestiero notò che tra’ gentiluo- mini di corte era uno di meno. Curioso, va frugando per

* Prov,, Uomo nato, destino dato Questa e le seguenti scritte a memoria, sugli appunti presi nel sentirle raccontare.

40

ORTONA A MARE

tutta la casa, e vede una lapide. La solleva; copriva una botola. Scende giù, e trova un appartamento bellissimo, e dentrovi il figlio del re. Stringono un’ amicizia fraterna. Dopo alcuni giorni, il figlio del re si ammala mortalmente. Il giovane forestiero sta sempre al suo fianco, accora immensamente del suo male, e di e notte 1’ accudisce che neppure un fratello. Il figlio del re comincia a riaversi, ed a desiderare un po’ di cibo. Era 1’ ultimo giorno del anno. Il forestiero ad affannarsi sempre, a interro- garlo che cosa avrebbe meglio gustato. Il giovane amma- lato gli dice che avrebbe desiderato mangiare una mela per rinfrescare la bocca. E P amico va subito a prender- gli un pomo. Nel mondarlo, gli sfugge di mano il col- tello, che s’ infigge nella gola del figlio del re, e V am- mazza — Il giovane forestiero era figlio del re di Francia.

Cfr, Nerucci, IX, Il Figliolo del re di Francia, ( Ap, CoMPARETTI LXV,),

IX.

LU HARZONE DE LU MULENÉRE

Un mugnajo, dovendo andar fuori, lascia la moglie in custodia al suo garzone, ottimo e fedele giovane. La prima sera che il mugnajo era assente, il padre guardiano

LU HARZÓNE DE LU MULENÉRE

di un convento vicino va a visitare la mugnaja. Vedendo il garzone, che il monaco non andava via, ed era notte avanzata, va a spiare alla camera della padrona, e trova che il guardiano avea preso nel letto il posto del padro*- ne. Scende in cucina; fonde in un tegamino i bottoni di ottone di un giubbettino (sciam'brechìne) lasciato dal pa- drone, e va a colare il metallo fuso in gola al guardiano, che profondamente dormiva. Risvegliata verso la mezza notte, la padrona vede che il monaco era morto. Balza dal letto e chiama il garzone; e regalatigli 200 ducati, lo prega di portar via subito il morto, raccomandando il segreto.

Il garzone del mugnaio amava la nipote di un prete; ma non si voleva dargliela. Caricatosi il morto sulle spalle, pensa di andare a farne regalo a quel prete. Picchia alla porta; ma nessuno risponde, chè era ben tardi. Ripicchia. Que^ di casa si svegliano e si fanno alla finestra. Ricono- sciuto r uomo, lo sgridano, gli mandano quanti accidenti volle, e lo minacciano di vita se non se ne va alla ma- lora. Ma quegli ad insistere perchè aprissero; chè, buon per loro: portava un bel presente. Irritati al furore, il prete e i fratelli scendono armati; ma il giovane fugge, lasciando il morto appoggiato ad uno stipite della porta. Aperta questa, il monaco, non conosciuto a bella prima, neir oscurità di queir ora, prende un sacco di mazzate e di coltellate. Ma, subito scoperto V errore, e credendo di aver preso per isbaglio il garzone del mugnaio pel monaco, e di aver ucciso questo davvero, mandano pel garzone del mugnaio, pregandolo di andare a gettare nel fiume il morto; e, in premio, 300 ducati. Il garzone conta ed intasca pri- ma la moneta, poi si ricarica sulle spalle il monaco due volte ucciso, e via.

Poco erasi allontanato dalla casa del prete, ed incon-

6

42

ORTONA A MARE

tra de’ ladri con un porco ammazzato sulle spalle, rubato ad un beccajo. Al vedere un che veniva, i ladri gettano il porco, e via a gambe che neppure il vento. Il garzone, per la porta lasciata aperta da’ ladri, entrando in becche- ria, appende il monaco dove poc’ anzi pendeva il porco rubato, e torna in via per prendere il porco lasciato dai ladri. Quindi, subito a casa col bottino. Il beccaio, di buon mattino, entrato in beccheria, nel veder quel monaco al posto in cui la sera innanzi avea lasciato appeso il por- co, e senza star molto a cercare la spiega del mistero, manda sollecitamente a chiamare il garzone del mugnajo; e pagatagli una buona mancia, lo prega di portar via al diavolo, per là, quel monaco. Il garzone, intascati que- gli altri pochi, si ricarica del guardiano e va a metterlo dritto dritto dietro alla porta del convento. Va il porti- nàio ad aprire, quando fu ora, e il guardiano gli casca ad- dosso. Fu un parapiglia incredibile nel convento. Alla fine, ì monaci si ripresero il guardiano cosi concio per le feste, e gli fecero le esequie.

Il garzone del mugnajo, fatto ricco in una notte per aver ben servito il padrone, sposò di li a poco la nipote del prete.

Cfr, Pitre, CLXV, Frà ' Ghinìparu,

LA FAVELE DE LU SCARAFUNGJIELLE

43

X.

LA FAVELE

DE LU SCARAFUNGJIELLE

Un povero ciabattino, gran buon uomo, risolve di an- dare a cercar fortuna in Napoli. Si mette in viaggio, e non avea che quattro grani. Dopo un tratto, incontra un vec- chietto (forse, era Gesù Cristo), che gli offre da comprare, per un grano, un piccolo scarafaggio chiuso in uno sca- tolino. Il ciabattino disse tra sè: « Cosa ho da fare di uno scarafaggio? Ma, tanto, povero con povero, ajutiamoci)); e lo prende per un grano. Fatto altro cammino, rincontra lo stesso vecchietto, che gli domanda se voleva comprare per un grano un sorcetto chiuso in' uno scatolino. Il po- vero ciabattino disse tra sè: « Anche con due grana an- drò in Napoli! »; e comprò il sorcetto. Fatto altro cam- mino, di nuovo il vecchio, se voleva comprare, per un grano, uno scatolino con entro il sonno; che ad ogni suo comando potea far addormirò chi volesse, e per quel tempo che gli fosse piaciuto. Il ciabattino compra quel sonno. E giunge a Napoli, non avendo speso più di un grano pel viaggio. Entrato appena in città, sente dire che la fi-*

44

ORTONA A MARE

glia del re sarebbe stata data in isposa a chiunque 1’ a- vesse fatto ridere; chè non avea mai riso in vita sua. Il ciabattino si avvicina ad una fonte per far ammorbidire le scarpe bruciate dal lungo cammino. E cavatesele, le mette sull’ acqua. Una giovane bellissima, che era li presso, vedendo quelle scarpacce galleggiare come due barchette, con una bacchettina si divertiva a mandarle di e di qua per la vasca. Il povero ciabattino non osava dir niente, e incantato stava a guardar la giovane; la quale, conti- nuando il gioco, spinse quelle scarpe tant’ oltre, che non si potea più riprenderle. A questo, il ciabattino si cava di tasca una scatoletta, e comanda al sorcetto che v’ era chiuso, di ripescargli le scarpe. Il che vedendo, la giova- ne (che era la figlia del re) scoppia a ridere. La notizia di questa risata in un momento si spande per la città, ed arriva subito al re; il quale manda a prendere il ciabat- tino, e gli fa sposare la figlia.

Con questa amoreggiava un principe. Saputo del ma- trimonio fatto così alla lesta, con un miserabile, il prin- cipe fa sapere al ciabattino, che se in quella prima not- te non dormiva con la giovane, gli dava cento ducati. Il ciabattino, che non aveva mai visto cento ducati, e cre- dendo che con questa somma sarebbe stato dappiù del re, accetta; e in quella prima notte, invece di dormire con la testa in su, dorme con la testa in giù, e i piedi sul capezzale. Il giorno appresso, il prìncipe promette due- cento ducati al ciabattino, se non avesse dormito con la giovane nell’ altra notte. Il ciabattino accetta più subito; e, per fare maggior servizio, perché maggiore era la som- ma, invece di porsi a letto, si mette a dormire su di una sedia presso il letto. Il terzo giorno, il principe' promette trecento ducati per lo stesso favore; e il ciabattino, al quale non parea vero di diventare così ricco sfondolato

LA FAVELE DE LU SCARAFUNGJIELLE

45

in tre giorni, promette, e intasca. Nella notte seguente, invece di dormire presso il letto, si mette a dormire su di una sedia nell* angolo della camera più lontano dal letto nuziale.

Saputo dal re che lo sposo non dormiva con la fi- glia, lo condanna ad essere divorato da’ corsi, e fa spo- sare la figlia col principe che primo P avea chiesta.

Appena entrato nella prigione, nella quale doveva rimaner chiuso insieme co’ corsi, che per fame P aveanó a divorare, il ciabattino comanda al sonno che addormen- ti que’ cani. Venuta la sera, all’ ora che in corte si andava a letto, comanda al sonno: « Va nella camera de- gli sposi, e addormenta il principe appena in letto ». Il principe non era ancora entrato in letto, e già profon- damente dormiva (durmé ccóme nu scannéte). Dopo, il cia- battino dice allo scarafagetto: « Va al letto della regi- nella, e stuzzica il sedere (lu sedine) del prìncipe finché ne segua 1’ effetto ». Lo scarafaggio va; mette all’ o- pera; e, poiché dopo un pranzo di nozze il principe era pieno a crepapelle, ne sborra tanta, che sporca mezzo letto; e lascia lo sposo, che dormiva sempre, immerso in quel sudiciume. Quando gli parve ora, il ciabattino co- manda al sonno di andare a svegliare il principe. Nella camera non si poteva entrare pel puzzo, e ci volle mez- za giornata per risciacquare lo sposo, mutare il letto e sfumicare la camera.

Tutto mortificato e stizzito il principe per quel nuo- vo e brutto caso, pensa a premunirsi per la notte appres- so; e, prima andare a letto, veste un pajo mutande impermeabili, chiuse bene bene da sotto e da sopra. Vie- ne r ora di andare a dormire. Il ciabattino comanda al sonno di salire nella camera nuziale e di dare addosso al principe appena in letto, da farlo dormire meglio di

46

ORTONA A MARE

un ghiro fino ad altr’ ordine. Il sonno va, e fa il servi- zio a meraviglia. Quando gli parve che anche la reginel- la dovesse dormir della grossa, il ciabattino comanda allo scarafaggetto di andare a ripetere 1’ operazione della not- te innanzi. Lo scarafaggetto va; ma, gira e volta, trova che tutto era chiuso. Ne va ad avvertire il ciabattino. Questi comanda al sorcetto di andare insieme con lo sca- rafaggio per ajutarlo all’ operazione. Il sorcetto, arrivato al posto preciso, co’ suoi dentini rodendo pian piano la tela incerata, pratica un largo buco in corrispondenza di quel che era dentro le mutande, e lascia lo scarafaggetto a fare il resto. Lo scarafaggetto stuzzica, stuzzica, finché gli parve che il principe 1’ avesse sborrata tutta. Poi, co- mincia a rivoltolarsi per entro quella robaccia; e, non contento di spanderla pel letto, ne impiastriccia ben bene anche un lato del corpo della reginella; e va via. Non era anche giorno, e la povera giovane, svegliata di so- prassalto da quel fetore, che era nel letto, salta ad aprir le finestre; e si accorge che aneli’ essa da un lato era tutta imbrodolata e fetente, che ne moriva dallo schi- fo. Quando fu tempo, il ciabattino mandò a svegliare il principe; il quale fu per impazzire come vide che nella notte gli era successo peggio che mai; e non sapea spie- garsi come quel difetto gli fosse venuto proprio allora. E tutto il giorno appena bastò a far saponate, sfumigi e pulizia di letto.

Il principe intanto si stillava il cervello per trovar modo che il fatto delle due notti non si ripetesse; e, tra’ tanti pensati, gli parve che il più sicuro fosse quello di chiudere con un tappo il buco maledetto divenuto cosi debole. Oltre a ciò, rindossò un pajo di mutande imper- meabili nuove; e si teneva sicuro del fatto suo.

Venuta notte, il ciabattino comandò al sonno di te-

LU FATTE DE LU SCARAFUNGJÌELLE

47

nersì pronto nella camera degli sposi, per addormirò pro- fondamente il principe appena a letto; e il sonno esegui r ordine appuntino. A notte ben ferma, il ciabattino man- da lo scarafaggetto a ripetere T operazione delle altre due notti; ma il piccolo animale, poco dopo, torna a dire che tutto era chiuso, come nella notte innanzi. Il ciabattino lo fa tornar su in compagnia del sorcetto. Vedendo il so- lito riparo, questo crede 1’ affar facile; e in pochi minuti, fa tanto di buco nelle mutande. Se ne ricalava; ma è su- bito raggiunto dallo scarafaggetto, il quale gli dice che tutto è ancora chiuso, ed ei non può far niente. Torna indietro il sorcetto, per verificare che altro impedimento ci fosse; e, trovatolo, comincia a rodere il tappo. Ma, il legno era cosi duro, che i denti gli si guastarono prima che avesse potuto roderne mezzo; e scornato se ne ridi- scendeva con lo scarafaggetto a darne notizia al ciabat- tino, quando gli venne un pensiero; e torna indietro col suo compagno. Sale sul letto, e introduce la punta del- la coda in una narice del principe. Subito, uno starnuto; e il tappo via. Il sorcetto lasciò lo scarafaggio a fare il resto. Indispettito degli ostacoli trovati, lo scarafaggetto 'disse tra sè: « Questa vòlta, principe caro, vedrai bene che pittore son io!>). E, ammannito, col solito mezzo, quanto più materiale era possibile, non solo ne sporcò tutto il letto, ma non lasciò parte del corpo dello sposo e della sposa, da’ capelli a’ piedi, che non ne spalmasse. Venuta la mattina, e svegliati prima la reginella e poi il principe, saltano dal letto, che parevano uscissero da un cesso , e corrono chi all’ acqua, chi alle finestre ; e poi a bisticciarsi, che fu un baccano. Rassètta alla men peggio, la principessa, che per vergogna non avea fiatato negli altri due giorni, corre al padre, e con tutto il ri- sentimento gli dice che ella non poteva da quel momento

48

ORTONA A MARE

aver più nulla di comune con un uomo che era peg- gio di un majale.

Il re, inteso e visto che la povera figlia avea tutta la ragione, condanna il principe ad essere divorato dai corsi. Lo portano dove all’ istesso supplizio era stato chiu- so tre giorni prima il ciabattino; e trovano che questi era vivo, e i corsi placidamente gli dormivano intorno ! Il pro- digio è narrato al re. Questi vuole che il ciabattino gli sia menato innanzi. Appena fuori della prigione, il cia- battino comanda al sonno di svegliare i corsi; i quali, af- famati per un digiuno di tre giorni, dàn subito addosso al principe, il quale è divorato prima ancora che il cia- battino fosse innanzi al je. Questi, vedendo che sotto quelle rozze spoglie era un uomo meraviglioso, si credè fortunato di ridargli la figlia; la quale fece, e fu fatta, felice da quel giovane di buon cuore.

« Un figlio di Re che non ride mai, malgrado ogni ope- ra ed industria de^ servitori^ si trova nella Introdu'iione del Pentamerone e spesso nelle fiabe ». Imbriani, Nov. fior., pag. 66, nota 3.^ Cfi. Nerucci, XXXI, Pipetta bugiardo (per alcuni punti di somiglianza).

LANCIANO

(17,340 an.)

Due sono assolutamente i punti di vista che ci assicura- no della rimota antica esistenza di Lanciano prima

del quarto secolo di Roma, Il primo consiste in due medaglie con greca epigrafe fuse in questa Città, 0 siano due tAssi li- hrili italici, esistenti presso V autore di questo saggio: V altro e una tegola etnisca con iscrizione correlativa a detta nazio- ne, spedita in Napoli per ordine reale V anno 1793' e nel reai Museo aJ/o^a^a....BocAGHE, voi. IX, pag. 52, retro (La col- lezione ms. delle memorie storiche del Bocache intorno alla città di Lanciano, in 14 volumi, è conservata nella Biblioteca del Ginnasio di Lanciano).

....Emporio de* Frentani.,.,

....La regione frentana, ne* remotissimi tempi, e fin a quando vi alitava una Colonia greca, portava il nome di eura fren- tana, cioè spaziosa Frentana Il tratto marittimo di que-

sta Regione allracciava gli oppidi Istonio (oggi Vasto), Bu- ca, Lanciano, Or tona, Forento ed Aterno (oggi Pescara) Bocache, Op. cit., Voi. III. Dissert. IV.

7

$0

LANCIANO

Scrittori di storie o di memorie storiche intorno la città di Lanciano: Sebastiano Rinaldi (sec. XVI), Giaco- mo Fella (sec. XVII), Pietro Pollidoro, Antonio An- tenori, Omobono Bocache, Silvestro Finamore, Do- menico Romanelli (sec. XVIII). Testé il Sig. Luigi Renzetti ha pubblicato le Notizie storiche | sulla | Città Lanciano 1 raccolte | con la scorta | de’ manoscritti di Uo- mobono Bocache | e de’ volumi | di altri patrii scrittori | Lanciano | Tipografia di R. Carabba j 1878.

Ovvio il diìtongamenìo nonché lo schiacciamento delle vocali toniche, Terò, quasi per contrasto, eccezioni caratte- ristiche di questa parlata fra le altre nostre, non mancano. (Ggénije, genio; Cemetèri] e, cimitero Tr esenta; Penetèn^a; Tartènia Leggère, leggiero; Ruggére, Ruggiero; Pendere, pensiero; Cavalère, cavaliere; ieri; Péra, fiera Ggiórne, Jórne, giorno; òr\e, orzo; ógge, oggi; ójje, olio Suòje, suoi; Puóje, puoi AE, si sente come dittongo disteso im cieco: lat. caecus, dial. ciacche; in cielo, e simili).

Negli stessi casi in cui V a, nel suhdialetto ortonese, ha suono di èè 0 éé 0 èa, nella parlata lancianese ha suono qua- si di ò. Ciò è fatto rimarcare segnando V a in corsivo.

In casi speciali, V è suona come éè 0 V b come V ò come àu.

Siffatti suoni, meno quello dell a, sono quasi evanescenti nella parlata cittadina; e queste cinque novelline, per mala sorte, mi sono state dettate da una cucitrice, che dovevo conti- nuamente richiamare all ordine, perchè mi parlasse nella lingua della mamma.

XI.

LA FAVULÉTTE

DE LA BBÉLLA FILINDE

Ère ddu’ fratjìelle, e ffacé vune lu calzulàje e vvune stàve pe’ sservetór’ a lu rré, ’Stu^ puverétte che ffacé lu calzulàje je dav’ a ffatija’ lu rré. Nu ggiórne lu fratélle diss’ a lu rré: « Pecché nem bìjje la mójje? J’ arespunnì lu rré: « Nen dróve nescìuna ggióvena bbèlle, com’ cche ppìjje la mójje? Se tte ne fide tu de truvàrmele, al~ lóre le pijje ». Custù s’ é smòste; é jìt’ a lu fratèlP, e jj’ a ditte: « Avém’ ’a penza’ de dàreje la mójj’ a ssu’ Majistà ». J’ a respòste lu fratélle, che sse chianié Ggiuvànne: « E a mmé Paccunde? Che je le facce ji”na mojj’a lu rré?». Lu fratélle se sendi currive ca j’ avé respòst’ a cchela ma- nére^; e jj’ avé ammidije che ss’ avé cumbrate nu caval- lucce, che jj’ avé ’scit’ affatàte, e ffacé tutte quélle che vvulé èsse. Arevà a lu rré, e jje va ddìre: « Nne’lesjìe, Majista? Ha ditte Ggiuvànne ca èsse se ne fide de fàrete pijja’ la mójje ». (Ma nenn ère lu vére che jje P avé ditte). Lu rré

1 A questo. 2 Vuoi, 3 Maniera, modo.

52

LANCIANO

mdnn’ a cchiama’ chelu calzuUje, e jj’a ditte: « O me puorte la bbèlla Filinde, u se nnó te lève la vite ». - ’Sta bbèlla Filìnde statté déndr’ a ’na ceta, che nnesciune ce puté ’ndrà’; pecché attórn’ a lu pahése ce stive tutte spade alde alde, come ’na cannezzàte; e la ggióvene statté déndr’ a nu pa- lazze, serrate; e ttónne tonne tutt’ anemale selvagge, che sse magné tutte chille che cce jave pe’ pijja’ la bbèlla Filinde.

’Stu pòvere Ggiuvanne arevà a la case, e sse métt’ a ppiagne’ ’nnanz’ a lu cavallucce, e jj’ a ditte come j’ d ditte lu rré. P a respòste lu cavallucce: «Tu si^ eh’ a’ da fa’? Va a lu rré, e ffatte dà’ dducènde sòme de grane, che ’llóre je le puorte la bbèlla Filinde ». Ggiuvanne va a lu rré e jje r a ditte. Lu rré nem ba^ àldre, pìjje lu grane e jje le da. Ggiuvanne se métt’ a ccavall’ a lu cavallucce, e, nghe ttutte chelu gran’ apprèsse, déndr’ a le carré, pijje la vi’ pe’ jji’ ttruva’ la bbèlla Filinde. Appéne eh’ arrive ’nnànz’ a cchela cannezzàte de spad’ e ccurtjielle, j’ a fatte lu caval- lucce: « Cannezzàte, aprite, ca ji’ débbe passa’ nghe ttutte lu mije patròne e lu grane che pport’ apprèsse ». La can- nezzate s’ aàpre, e é ’ndràte. Va sòtt’ a lu palazze, e je èsce ’nnànze tutte le ’nemale fròsce. Lu pòvere Ggiuvanne se muri pe’ la pavure. N’ n a fatte aldre, come j’ avé ditte lu cavallucce, che pijjà’ chelu grane e dde bbuttàrele ’n dèrre. Le ’nemale fròsce s’ é jit’ a magna’ tutte lu grane, e hanne lassate lu povere Ggiuvanne. Po’ j’ a ditte lu ca- vallucce: « Ggiuvanne, mo’ quéss’ é lu purtòne; chiame la sèrve, e cch’ ò cche^ ddic’ a la patròne se sse vo’ cumbra’ nu cavallucce. Se èsse dice ca se le vo’ cumbra’, tu nen

1 Sai. 2 Non fa. Questo Non fa altro è una maniera di riempi- tivo, come Piglia, Tocca ecc. 3 Cli' 6 celie, letteralmente, che

voglio che, forma comune nel nostro uso. Ved. a pag. 7, nota 1.*

LA FAVULÉTTE DE LA BBÉLLA FILINDE

53

aldre de dirje eh’ ó oche se métt’ a ccavalle, pe’ vvedé’ cóme j’ arròste de ggénije la calvecatùre. Tu, ’ppéne che vvide ca s’ é mméss’ a ccavalle la bbèlla Filinde, appiccet’* a la còda mìje, e ttjìetes fuòrte, e nne’ le lassa’, ca ji’ fugge; se nno tu ’rrjìeste ’mmèzz’ a la vìje ». E ccalfl^te la bbèlla Filinde, j’ a piaciùte lu cavallucce, e P a vulute calvecà’. Ggiuvanne ha fatte quelle che jj’ a ditte lu cavallucce: s’é ’ppicciate sùbbete a la code, ha passate la cannezzate, edd é rejìte che nu mumènd’ a lu rré. Se presènde Ggiuvanne, e jje dice: <c Ècche la bbèlla Filinde, su’Majistà ». Lu rré, vedènne la bbèlla Filinde, subbete j’ a ditte eh’ avé da spusà’. Quélle j’ a respuòste: « No, nno; amice si, ma de spusàrce no». (Ca ne’ jje piacé lu rré). All’ ùteme, j’ a ditte: « Se jji’ àjj’ a spusà’ tté, a’ da ’ppiccià’ nu gràn fòche sótt’ a lu palazze,e c-i-à’ da métte’ cullò che mm’ é mmenùt’a ttòjje’; e c-i-à da resci’ nu ggióvene de quinec -i- ànne. Allóre ji’ me te spòse». Lu rré sùbbete fa menP’na ’nguandetà de légne, e mmannà^ cchiamà’ ’stu màstre Ggiuvanne, e jj’ à ditte eh’ avé da fa’ chela ffinzìjóne^. Chelu puverétte sbòtt’a ppiàgne’, sendènne ca lu rré j’Pulé fa’ chelu bbèlle rijàle de farle muri’ bbrusciàte, dòppe che jj’ avé purtate la bbèlla Filinde. Po’, diss’a lu rrè: «Prime che mmóre, fàmm’ areji’ a la case pe’ nu mumènde ». Arevà a la case, e arcónd’ a lu cavallucce quélle che jj’ avé ditte lu rré. Lu cavallucce nen fa àldre je disse: « Pìjje ’na pignat’ e mmittemele sótt’ a la vócche, ca ji’ te le émbie de vàve^. Po’, pijje chela vave, strùscetele pe’ ttutte lu còrpe, e bbùttete ’mmèzz’ a ffóche, ca lu foche n’n de fa nijènde. E vvide ca ji’ mo’ me ne vàjje a lu destine mé’, e a mmé ne’ mm’ arevide cchiù ». E lu cavallucc -i- à sparite.

1 Datti di mano. 5 Bava.

2 Tienti.

3 Mandò a.

4 Funzione.

54

LANCIANO

Ggiuvanne s’ a menate la vàve bbóne bbóne pe’ ttutte lu cuòrpe; po’ s’ a revestite, a rejit’ a lu rré, e jj’ a ditte: « So’ pprónde, Majistà; appicce lu fòche ca ji’ me ce jètte déndre ». Lu rré appicce lu foche, e Ggiuvanne se c’ é jjettàte déndre. Quande fenì a ardì’ le légne, mastre Ggiu- vanne arejèsce, nghe lu cappellucce ’m mane, gredànne: « Viva lu rré ! » (Ch’ avé rescite salve). Lu rré ha viste ca s’ é ssalvàte, e avé rescite nu ggióvene de quìnec -i- an- ne, arevà a la bbèlla Filìnde, e je dice: « Bbèlla Filìnde, mo’ putéme spusa’, ca é rescite mastre Ggiuvanne nu ggio- vene de quinec -i- ànne ». J’ a respuòste la bbèlla Filìnde: « No, mangile vuojje spusa’ mo’; amice si, e spusàrece no ». Lu rré j’ a respuòste: « Ma mo’ pe’ cquàle mutive ne’ vvù spusa’? ». Qiiélle j’ à ditte: « Ji’allóre me te spòse quande tu fije la stéssa còse eh’ a fatte mastre Ggiuvanne ». Lu rré nem ba àldre, appicce lu foche, e ha ditte: « C’ é re- scite mastre Ggiuvanne, n’ n ge pòzz’ aresci’ ji’? ». E ss’ é jjettàte ’mmèzz’ a lu fòche. Arde ’stu fòche, e lu rré n’ n arescé màje, pecché n’ n ér’ affatàte, e sse c’é mmuòrte.

La bbèlla Filìnde chiame Ggiuvanne, e jje dice: <( Tu t’ àj’ azzardate de menirem’ a pprénd’ a mmé, che nnesciune se n’ é ffedate, e t’ àje salvate la vite de muri’ bbrusciate; mo’ vuojje spusa’ nghe tté ». E sse 1’ à pijjàte.

Cfr. Gonzenbach, 50.% Die Geschichte von Ciccu (dalla pag. 201), e 8^.^, Die Geschichte von Caruseddu (dalla pag. 14^) Compare TTi, XIV, La Signora delle sette vele; e XVI, La Velia dai capelli d' oro.

LA FAVULÉTTE DE LL’ ÓRCHE

55

XII.

LA FAVULÉTTE DE LE’ ÓRCHE

C ère ’na vote ’na cundadine che ttené ’na fijje. Quéste ^ndràve sèmbr’ a 11’ òrte de 11’ Orche, che statté da vecine, e je se jav’ a magna’ lu purdesénele. Nu ggiórne 1’ Orche s’ é mméss’ a le pòste, e cce 1’ a tuppàte. J’ a ditte chesté: <c Zi’ Orche, ne’ mme te magna’, ca ji’ mo’ spóse; la prima fijje che facce, ji’ te le dénghe ». Se marite’sta ggióvene, e ffacìse^ ’na fijje, e je mettìse jnóme Perdusenèlle. ’Sta Perdusenèlle se face grosse. ’Ngundràve 1’ Orche, e je dice: « Dìjj’ a mmàmmete ca se n’ è scòrde de la prumésse che m’ à fàtte?». La fijj’ arejàv’ a la mamme, e je le dicé. A ir ùteme, je féce la mamme: « Dìjj’ accuscì, che sse le pìjje ». (Sènza dirje àldre, pe’ nne’ le fa”mbavurì’). L’ a bbascidte; e sse n’ é jìte. La chele, vìja facènn’, à ’ngun- drate 1’ Orche. J’ a fatte custù: « Mbè, Perdusenèlle, si je le ditt’ a mmàmmete chela ’mmascidte ? ». « ’Gnorscjìe », j’ à ditte la chele: « ’Gna^ le ’ngundre eh’ ù cche te le pìjje».

L’ Orche s’ a ppicciàte® ’sta citele, e j’ à ditte: (( Jd-

1 Fece, partorì. 2 Come; quando. 3 Ha dato di mano.

56

LANCIANO

me* »; e sse V à purtat’ a la case. Dópe eh’ é jìt’ a la ca- se, j’ a cunzegnate tutte le chiave, e j’ a ditte: « Abbad’ a tté ala case! ». E sse le tené cóme’na fijje.

Nu ggiórn’ avé da'ndà’.fóre T Orche. Diss’ a Pper- dusenèlle: « Vide ca ji’ ce manghe sé’2 misce; nen ge fa’ tratta’ nesciun’ a cquà^; abbad’ a tté; e n’ n apri’ chelu stip’ a Ila; ca se tino, quande ji’ arevénghe me te magne »,

Perdusenèlle n’ n a fatte àldre, appéne che sse n’ é jìte r Orche, ha ’pèrte chelu stipe; e ha vedute la mede-- cine che ffacé arbeva’* le persone, e la medecine che le facé ’nganda’s. E c -i- d truvate ’na chiave. Pijje ’sta chiave, e va’pri”na cambr’ addò’ statté tutte le fijje de regnànde, de duche e dde pringepe che l’ avé rrubbate; e statté, nné mmuorte nné bbive, tutt’ ammucchiéte. (Chille po’ a un’ a une se le magndve). Perdusenèlle pijje la medecine che ffacé ’rbevà’, je 1’ amméne ’n golle^, e ha ’rbevate tutte quènde. S’ à capate lu méjje ggióvene pe’ spòse, e ha ditt’ all’ èvetre'^: « Mo’ arejétevene ugnùn’ a la casa vuòstre ». Dapù, a pijjate’na carruzzélle, e sse c’ é mmésse déndre éss’ e lu spòse, pe’ jji’ tutt’ a ddu’ a la case de custù - Èsse se n’é ’ndate, e 11’ Orch’ é rejit’a la case; e ha ddumman- ndt’a la sèrve: « Addò’ sta Perdusenèlle?». La sèrve j’ a rcundàte tutte còse: eh’ avé fatt’ arbevà’ tutte quille, e cche r avé remanndte; e éss’ e lu spòse se n’ avé jite - L’ Orche sùbbete se smòve e ccamine pe’ jirel’ a ’rruvà’. S’ é revutàte lu spose, e ha vedute che jjave 1’ Orche de currènne^ pe’ jirel’ a ’rruva’. J’à ditt’ a la spòse: «Ah, Pperdusenèlle! Ècche tuo patre; a tté pijj’ e tte bbàsce, e a mmé m’ ammàzze pe’ la strade ». J’ arespònne la spose: « Zitte, ca n’ n aje

1 Andiamo. 2 Sei. 3 Qua A lldf là. 4 Ravvivare. 5 Morire. Letteralmente; piegare da un lato. 6 Sul corpo. 7 Altri . 8 Di corsa, correndo.

LA FAVULÉTTE DE LL’ ÓRCHE

57

paviire! ». Quande P Orche stave pe’ ’rruvarlc, chesté pìjje nu pezzétte de sapone, e le jètt’ arrét’ a la carrozze, e ddu- vènde ’na mundagna àveta àvete. L’ Orche a fatP, à ditte, e ppur’ à passate. Quande stave pe’ ’rruvàrle ’n’ aldra vòl- de, s’ é revutàte lu spose, e à ditte: « Ah, Pperdusenèlle 1 Écche tuo patre; a tté te pìjj’ e tte bbàsce, e a mmé m’ am- mazze pe’ la strade». J’.arespónne quéste: «Zitte, ca n’ n dje pavure ! ». Pijje nu curtellucce, che ttené ’n zaccòcce, e le jètte ’n face -i- a 11’ Orche; e dduvènde nu mare de curtjìelle; e n’ n à putùte passa’ 1’ Orche pe’ ’rruvàrle. Ve- dénne’stu fatte, j’ à ditte P Orche: «Ah, ffijje ! Ji’ mo’ me n’ arevàjje; e ^ tté te pózza succède’, ca quande lu fijj’a- rebbàsce la mamme, se pozza scurdà’ de té!».

Pe’ line’ udrà’ a la cetà nghe cchela carruzzélle, lu spose lasse la ggióvene a nu casìne de le sjie, e reva a la case pe’ pijja’ ’na bbèlla carrozze. La mamme, sùbbete eh’ arevéde lu fijje, 1’ abbràcc’ e le bb^isce, e sse fa tanda fèste. Lu fìjj’ a ttutte penzàve che dde jì’ repijjà’ la spose; cóme se mina’ P avésse cunusciùte.

Perdusenèlle ère tande tèmbe che stave Ila, e nne- sciune P ardummanntive^. Je vénne ’n gàpe de fa’ ddu’ pu- pe, e dde mannarP a vvénn’ a lu spóse. Chiame ’na cun- dadine, e je dice: «Va a la case de lu rré, e ppùorteje ’ste pupe; e vvide se sse le vo’ cumbrà’, sènza dirje nijèn- de chi te P a date ». Lu rré se le cómbre, e le métte sópr’ a ’na tàvele. Chele pupe stave sópr’ a la tàvele, e pparlave. Dicé la pupa fémmene: « Spose mi’, v’ arecur- dàte quande me decive: « Perdusenèlle, ècche tuo patre, a tté te pìjj’ e tte bàsce, e a mmé m’ ammàzze pe’ la strade?». Je facé la pupa òmene, ca n’ n z’ arecurdàve.

1 Sott. a.

2 Ne prendeva contezza.

8

LANCIANO

S8

Lu rréj’n zendènne* ca le pupe parlave, s’é mméss’ a ’scutà’^. Ha’ndése le paróle che èsse sapé, e ha ditte: « Ah, mmamma che mm’ àje fatte! Tu m’ bbasciàte, e jji’so’me scòrde de la mia Perdusenèlle ! ». Pijje’na carròzza magnifeche, e bba reprénde’ la spós’ addò’ statté; Parepòrt’a lu pahése, e spusàte.

Per molti punti di somiglianza, cfr, la 4»^ di questa Rac- colta e la nota alla medesima. Inoltre: Imbriani, Nov,, fior, I, U Orco; e XIV, Prezz^^^olina. Conti pomiglianesi, IV, Pe- trusenella Pitré, XX, La vecchia di V ortu (Kaden: Die Alte vom Garten) Visentini, 20.^, Prezzemolina.

XIII.

LA FAVULÉTTE DE LA BBÈLLA MARIJE

Ère nu ggióven’ e ’na ggióvene, e ffacé a P amóre. Stàve ’n arceprèite vedile de case, e sse sendé currive ca ’ste ggiùvene facé 1’ amore. Lu spóse, pe’ ffa’ ’na suspet- tarP a 1’ arceprèite, s’ addurmi nghe la spose, e ffacése^ ’iia crijatùre. Pijje ’sta citele e jje le va mmétte’ déndr’ a lu purtóne. Va pe’ ’sd’ 1’ arceprèite, e vvéde chela crija-

1 In sentendo. 2 Ascoltare. 3 Hai. 4 Dispetteria,

dispetto. 5 Fece.

LA FAVULÉTTE DE LA BBÈLLA MARIJE

59

ture. Ha fatte: « Oh Ddije !, sa chi s’ a vulute pijja’ hust’ a vveni’ mmétte’ sta crijatur’ a equa? ». Nen fece àvetre, tru- vise^ la nutrice, e le féc -i- allatta’. Dòppe de tande tèmbe che la crijature s’ avé fatte gròsse, la nutrice j’ a ditte: « Mo’ me ne pozze ji’, ca la crijatur’ é ggrosse ». ’Sta crija- ture se chiamave Marìje. J’ a ditte la nutrice: « Manima- sé2, ji’ mo’ me ne vàjje. Bbdd’ a tté! Qualunga còse t’ ac- córre, sùbbete me chiòme, e ji’te cumbarisce ». (’Sta nu- trice ère ’na fate). J’ a ditte: « Ècchete nu curtellùcce; tjie- tele pe’ rrecòrde; mittetele ’n zaccòcce. Qualùnga persóne che tte r avéss’ a cerca’, nne’ je le cunzegnà’ a nnesciùne ». Marìje pìjje lu curtellucce, e sse 1’ arestìpe.

Nu ggiórne 1’ arceprèìte vedi ca Marìje crescé e èra bbèlle. Je s’ a cumenzàt’ a vvutà’la tèste. Ma, cóme la mamme che l’ avé ’llattàte sapé tutte ca custù tené ’stu penzére, je jèsce ’nnànz’ a Mmarìje, e j’ a ditte: « Marìje, mammasé, tu ne’ sté cchiìi bbón’ a èsse. Fatte dà’ le vèste, e ccàcche ppóche de rròbbe che tte vo’ da’; ma ne’ jje dice’ ca te ne jì’; e vvàttene de nòtte, sènza farete sa- pé’; ca nungh’ a ddó’ vé, ji’ te cumbarisce ». Marìje se pijje le panne, e sse ne va da la case de 1’ arceprèite. ’Ndànde che cchesté camenàve pe’ la strade, je cumbarìse^ la mam- me, e je disse: Vjìe nghe mmé!». E sse l’ a purtate.

É rruvàte a nu pahése, coma fusce la cetà de Nàpule, che cce sta lu rré, e j’ a ditte la màmm’ a Mmarì: « Va a lu palazzo de lu rré, e ttùozzele; e ddijje ca scF ’na pò- vera ggióvene che vv6zje spèrze. cche tt’ avésse date nu retìre pe’ ccambà’; u se nno, de tenérete déndr’ a lu palazze cóme ssèrve ». É jìte Marìje, e ha tuzzelàte a lu purtóne de lu rré. Se fa ’vànde la sendenèlle, e j’à ditte:

1 Trovò. 2 Figliuola mia. ti dia.

3 Comparve. 4 Sei.

5 0 che

6o

LANCIANO

«Che vvaje truuènne?)). Qiiélle j’ à respòste: « Vuojjelu rré; j’ ajj’ ’a cerca’ gràzije ». La sendenèlle va cchiamà’ lu rré, e lu rré jèsce da fóre. J’ à fatte lu rré a Mmarìje: (( Che vvuléte, madame?;). J’ a respòste Marìje: « Gràzije!, Su’ Majistà E cche ggràzia vuléte? ». J’ a ditte Marìje: (( Ji’ sténghe ’mmèzz’ a ’na strade. U damme lu vitte pe’ mmandenéreme, u tjiemme déndr’ a lu palazze, e ffàmme fa’ quélle che^ vvóje ve piace ». Lu rré, pe’ ccumbassijóne, le féce ’ndrà’, e le féce sta’ vunìte nghe le cambrére che ttené èsse.

’Stu rré tené nu fijje, e pputé ’vé’ 1’ ajità de quìnece sìdec -i- ànne2. J’ a ditt’ a lu patre custù: « Papa, vide ca Marìje me fa ’mbazzì’ ! .. U me le daje nghe lu bbóne pe’ mmójje, u se nno ji’ me ’ccide ». Lu patre, vedènne ca tené vune fijje, pe’ ppavùre che cquille n’ n ze ’ccedé, j’ à ditte: « Papasé^, fa quélle che tte piace. Se tte le pijjà’ pe’ mmójje Mari, tu pìjjetele ». E ssùbbet’ à spusdte.

L’ arceprèite appure ca Mari s’ avé spusate lu rré. S’ é smòst’, e é jjit’ a lu pahés’ addò’ stave lu rré. N’ n à fatte atre de mannàreje le mmisse^ de dìreje ca èsse vulé jì’ a la case pe’ ssaciardóte (Ca je s’avé mòrte l’ arceprèite che ttené). Mèndre de tànde tèmbe che stav’ a la case de lu rré, Marìje s’ é pparturìte; e ffacìse ddu’citele mèscule. Lu mante, vedènne che jj’ avé fatte chele du’ chele, n’ n ze sa che gra’^ bbéne che vvulé a Mmarìje. Pijjise® sùb- bete la nutrice pe’ fa”llattà”ste piccirìlle. Dapù, nu ggiór- ne facìse la tàvele^, e cce magnàve avunite 1’ arceprèite.

Marìje se càcce chelu curtellucce che ttené, e ha tajjàte lu pane, e n’ n z é arecòrde d’ arepijjàresele, e l’ à

1 Sott. a. 2 Di 15 0 16 anni. Per esprimere approssimazione non si usa mai congiunzione. Dàjje cingile aé'' salde. So’’ ss'etV otV anne^ ec. 3 Figliuol mio. 4 I messi. 5 Grande. 6 Prese. 7 Banchetto.

LA FAVULÉTTE DE LA BBÉLLA MARIJE

6i

lassate sópr’ a la tàvele, L’ arceprèìte se pijje lu curtèlle, éndre déndr’ a la cambre, ’ccide tutt’a ddu’ le cìtele, e sse n^é rescìte. Dòppe, va pe”ndra’ la nutrice, e ttróve mòr- te tutt’ a ddu’ le crijature, nglie lu curtèlle ’n gamie. Cór- r’ a la mamm’ e je dice: « Vide che sta’ccise le cìtele! ». Va la povera mamm’, e vvéde le cìtel’ accise. S’ é ’nzen- zateh Ha ditte: «Sa chi l’a’ccise?». E sse desperav’ a ppiàgne’. Va lu rré, e ddice: « Sa chi P a pùte fa’?».J’a- respónne P arceprèite: « E dde chi lu curtèlle ? ». Lu rrè va vvedé’, e arechenósce lu curtèlle de la mójje ! Sùb- bete 1’ arceprèite: « E éss’ allóre P à ’ccise; pecché ’ssu cur- tèlle nne’’ le cunzegnav’ a nnesciùne. Èsse P à ’vùt’accìde’ I». La povera Marìje, pe’ la gra’ ppéne, ne’ jj’ à pùt’ arespónne’ sscì nno, Nen fa àldre lu patre e lu fìjje, de pijjà’ ’sta Marìje, de métteje’na vesàccia^ ’n golle nghe le fìjje, vune ’nnànz’ e un’ arréte, e dde mannàreP a nu desèrte, ad- dónne stàve le’nemale frósce che sse le puté magna’.

’Sta Marìje stave ^mmèzz’ a èlle^, e jje ’scé^ tànde ’nemale frósce; ma ’st’ anemale je s’ abbecené, le bba- sciave, le lecché^ e sse ne jave, sènza tuccàrle - Marìje gredàv’, e ffacé: «Oh Ddije ! , mamm’, addò’ te trùove?». J’ à. cumbarìte la mamm’, e j’ à fatte: «Mo’scìmme® chia- mate ? Mo’ scìt’ arecòrde ? Se mme chiamive prime, ère cchiù mméjje I ». Ma, Marìje nne’ P avé chiamate ca s’ avé ’ndundenite^. La mamme métte nu pòche de spute ’n gàn- n’ a cchele du’ cìtele, e 1’ à fatt’ arebbevà’. S’ à pijj^ìte le cìtele, s’ a pijjàte la mamm’, e sse n’ é jìte.

Destànde da ’stu desèrte ce statté nu casìne; e P à purtat’ a èlle. Ha ditte: « Stémej’ a ècche® ». E ss’éstat’a èlle tutt’ avunìte.

1 Ha perduto il sentimento. 2 Bisaccia. 3 La, in quel luogo.

4 Uscivano. 5 Leccavano. 6 fcièimi=mi hai. 1 Intontita.

8 Stiamoci qui.

62

LANCIANO

Nu ggión’ é ’ndat’ a spasse lu rré nghe ’st’ arceprèlte déndr’a la carròzze, edd é jìt’ a cchela parte pe’ pijjà’ nu pòche d’àrìje, pe’ la gra’ppéne eh’ avé perdute la mójje nghe ttutte le fijje. Lu rré s’ é revutàte, e ha vedute che- lu casìne. Ha ditte: « Oh, mo’vuojje jì’ vvedé’ chi ce sta a cchelu casine ». É jite, e ha tuzzelàte. N’ n a fatte àtre la mamme, vedènne lu rré, pìjje Marìj’ e le fijje, e 1’ a nnascòste déndr’ a nu stip^, e 1’ a chiuse; e é jjit’ a ’prì’ a lu rré, e r a fatte sàjje’i .

Ha sàvete sópre lu rré e ’st’ arceprèite. Custù ha huar- d^zte chellé, e ha ditte fra de èsse: a Oh pperbacche !, quést’à ’llattàte Marìje. Sa come se ce tróv’ a ècche ? ». Lu rré j’ a fatte ’na bbòtte^ : « Nèh, bbóna dònne, pecché staj’ a equa sola tu? ». Quélle j’ a ditte: « Téng’^a ppijja’ 1’ àrije de la cambagne ». Lu rré j’ a respóste: « E ppecché sta ddu’ lljiett’ a equa? Tu dice ca stdje sóle, e equa sta ddu’ lljìette ! ». Chellé j’ a ditte: « ’Gnorscjìe, ténghe du’ lljìette, ma pe’ usa mjìe ». Lu rré ha mmdle penzàte, e ha ditte: « rèsse’^ ca quéste tené’ ddu’ lljìette sóla èsse? ». E é jjìt’ arevu- scignènne^ la case, pe’ vvedé’ se cce stave quacchedune.* Ha truvate chelu stipe, e ha ditte: « Chestu stipe®, che cce tjìene tu, bbóna fémmene? ». Quéste, pe’ne’ jje caccia’ cu- riuseta, j’ a respóste: « ’Ssu stipe ne’ 11’ àj’ apèrte mdje ». Lu rré j’ a fatte: <c Ggia celie n’ n è 1’ apèrte’ tu, mo’ P a- àpre ji’». E l’à’pèrte. É jìte pe’ ’prì’, j’ a jundàte® tutt’ a ddu’ le cìtele ’n gòlle, e j’ a ditte: « O ccare papa, coma ce te trùove a equa?». Lu patre, vedènne le fijje e la mójje, é remaste ’nzenzàte, e ha ddummanndte ca cóm’ a jìte ca se truvàv’ a èlle: ca s’ avé muorte, e mmo’ ère vi-

1 Salire. 2 Un botto. Pleonastico. 3 Sto, sono. 4 Essere. L’ r eufonico. 5 Rovisrando. 6 in questo stipo. 1 Non bailo

aperto. 8 Saltato.

LA FAVULÉTTE DE LA BBÉLLA MARIJE

ve! La mójje j’ a’rcundàte tutte coma jave lu fatte, pec- ché je r avé ditte la mamme. Lu rré, ’n zendènne tutte quéste, pijje V arceprèite, e T a fatte sùbbete fucelà’. pper là. S’ à repijjàte le chele, s’ à repijjàte la mójje, s’ à mésse ’n garròzze, e sse n’é rejìt’ a lu palazze. L’ à reccundfl^t’ a lu patre, e ha fatte ’na gra’ ffèste - Mari nne’ V arevedi cchiù la mamme. Quéste je disse: « T’ af arecunzegndte fijj’e mmarite; mo’n’n àjje àvetre che tte fa’ ».

Cfr. Gonzenbac, 2/.% Fon dem Kinde der Mutter Gol- tes - PiTRÉ, CXIV, Lu Tradimmtu - Nerucci, LI, Caterina.

XIV.

LA FAVULÉTTE DE LE DU’ CUMBÀRE

Ere du’ cumbare, tànd’ amice 1’ une che IP àtre. Ha ditte: « Ggià cche je vuléme bbéne, facém’a lu cónde^ a echi se càcce ’n ócchie ». É jhe lu cónd’ a vune; e ’stu cumbàgne, ’mméce de cacciàrejene vune, je P a cacciate tutt’ a ddu*. ’Stu pòvere cecàte é remaste spèrze ’mmèzz’ a ’na vije; e ccullù P à landàP^ e sse n’ é jhe. ’Stu pòvere cecàte ha camendte pòche passe, e ha’rrangàte sópr’ a ’na cérche, e ss’ é ’ssettàte. ’Ndànde^ stàv’ assettate sópr’ a

1 Tocco.

2 Da landd^’, lasciato.

3 Mentre.

64

LANCIANO

la cérche, é jìte sètte iato, sótt’, e ha Appicciate nu fòche. ’Ste sètte fate s’ é mméss’ a rraggiuna’. Decé ’na fate de chili’ a ir atre: «Nne’le sjìe? Lu tale regnànde s’ è ccecà- te; nu pòche de ’sta cénere je facéss’ aremeni’ la viste ». ’Stu cecàte che statté allòche sòpre ha ’scutàte tutte còse; ha calate, dòppe che chìlle se n’ avé jìte; ha pijjàte nu pòche de chela cénere, e sse 1’ à menate prini’ a 11’ ùoc- chie sjìe, pe’ vvedé’ se ffacé affètte. Ha vedute eh’, appéne l’à mendt’ a 11’ nocchie, j’é remenute la viste; se n’ à pijjàte ’na bbòna purziòne; 1’ a mésse déndr’ a ’na ve- sàcce, e é jìte deritt’ a cchelu rré eh’ avé ditte le f^te ca ère cecàte. J’ a ditte ca èsse ère nu gra’ mmèdeche, che sse ne fedé de fàrej’ aremeni’ la viste. J’ a respòste lu rré: « Se é lu vére ca tu te fide de huarireme, ji’ te dòne mèzze palàzze ». Custù, dòppe che jj’ a fatt’ aremeni’ la viste, j’ a ditte: « Mo’ me può’ duna’ mèzze palazze ». E jje r a dunàte lu rré, pe’ n’n aremané’ bbusciàrde. - Dòppe, se smòve da chelu regnànde, e é jìt’ a ’n’ àtra cetà; e ddéndr’ a ’sta ceta ’n òme* decé: « Ce sta nu duche che nnen ge véde; nesciùne mèdeche ccerùteche se n’ é ffedate de huarìrele ». Custù ce jìs’s a vvedérele; e jj’ à ditte: « Ji’ me ne fide de huarìrete». Còma ca ’stu duche tené vuna fijje, che sse chiamò la bbèlla Marìannìne, ce stave mòl- de pringep’ e ccavalére che le vulé; ma lu patre nen de- néve ’dée^ de maretàrele, pe’ mi’ aremané’ sòia èsse, Cu- stù che jj’ a fatte? J’ a ditte: «Se ji’ t’ àjj”a fa’ remenì’ la viste, u tu me le di* pe’ spòse la tua fijje, u, se nno, fàmmece durmi’ ’na nòtt’, e ppo’ me ne vàjje ». ’Stu duche chiame la fijj’, e j’ a ditte : « Papasé®, vide ca,

se nno, cussù ne’ mme fa remenì’ la viste T’ à’ da

ddurmi’ nghe ’ssu mèdeche pe’ ’na nòtta sòie; ma, vugne®

1 Si. 2 Andò. 3 Idea. 4 Dai. 5 Figliuola mia. 6 Qua- lunque cosa.

LA FAVULÉTTE DE LE DU’ CUMBARE

65

che tte decèsse, dljje tutte cose ca no; e sse èsse te vu- iésse dà’ ’ccasijóne, tu stride; ca èsse se ’mbavurìsce, e n’ n de dice cchiù nnijènde, e sse ne va ».

Cullù ha fatte ’n’ àtr’ aretruvàte. Chellé s’ avé jìt’ a mmétt’ a lu llètte. J’ é jìte da vucìne, e j’à cumenzat’ a ffa’: « Mariannìne, ù cche m’ addòrme nghe tté?)>. Chellé j’ a respòste: « Nno ». J’ areféce cullù: <( Se jji’ m’ addòrme nghe tté, nijènde me die -i- a ? ». « Nno », j’ arespun- ni chellé. Cullù s’appèll’^a spujjà’, e ss’ é ddurmite tutt’ a ddu’ zitt’ e cquijéte. La. matine, credènne lu poltre ca cullù se n’ avé ji'te, ca n’ n avé ’ndése gredà’ la notte, éndr’ a la cambre de la fijje, e ttróve tutt’ a ddu’ ’ddurmite déndr’ a lu llètte. Ha vist’ a cchela manére, e ha ditte: c* Mo’ n’ n é cchiù ttèmbe de di’ ca nne’ le vuojje m.aretà’ mìja fijje ! ». E le féce spusà’ E ccuscì, tande regnànd’ e ssegnure nne’ 1’ avé pùt’ avé pe’mmójje, e ccullù 1’ à ’vute pe’ nu pòche de cénere.

Cfr. Nerucci, Nov. montalesi, XXIII, Fidati e Nun-ti-fi~ dare (per la iF parte). Ter V ultima parte: Op. cit., VII, li figliolo del pecorajo (in fine); e, dello stesso: Cincelh da dam- imi, XI, r Conte Sciaccua (2.^ parte).

XV.

FIORE E CAMBEDEFIORE

Ère ’na surèll’ e nu fratèlle; e sse chiamàve Fióre e Ccamibedefióre, e ère 1’ un’ 1’ àtre quànde cchiù bbèlle se pò' di’. Tené sóle lu patre. La mamme je s’ avé mòrte. Je

i Comincia.

9

LANCIANO

vé”n gape d’ arepijjà’ la mójj’ a lu patre, e I’ arepìjje. Se parturi’sta donne, e ffacise ’na fijje tànda bbrutte. Menùte ’n grussézze, ’sta fìjj’ a cumenzàt’ a ppiccijà’ nghelu ggió- vene e nghela ggióvene, ca decé ca éss’ ère bbèlle, e jìss’ ère bbrutte.

Nu ggiórne la matréjj’^ d cummannat’ a jì’ ped acqu’ a la fundane Fiór’ e Cambedefìore. Ha ’ngundràte dùdece fate, ej’ a ditt’: « Addónna jàte? >'. « Jéme ped acque»; e ssejdve magnènne nu pòche de pizze. J’ a fatte le fate: « Damme nu pòche de pizze É rruvàte2 chela ggiuvenétt’, e je r a date nu pòche ped une. Le fate ha vedute ca je n’ a date nu poche ped une, j’ a cumenzàt’ a ddì’, tutte quèn- de, chi: « Pùozza fa’ le .fìure da la bbòcche»; chi j’ a dit- te: « Pùozza pijja’lu fijje de lu rré»; e echi j’ a ditte: (( Quande t’ asciùojje le trecce, pózza ’5ci’ tutte pèrle d’ óre da la tèsjte ». Dòpe, ’ste ggiùvene areva a la case nghe ir acque. Vedénne la matréjje ca chiste ère tande bbjìelle, e la fémmene facé le fìure da la bbòcche ugne vvòlde che pparlé, e jjettave tande pèrle d’ore da le capille quande s’ asciujjé le trécce, se sendé currive, e ddicé : « Fìijem’ é ttanda bbrutte, e cquést’ é ttanda bbèlle! ». Ha pijjàte la vìj’^, e F a cacciate da la case tutt’ a ddu’. Chiste s’ a truvate ’na casarèlle, e sse statté sòie hisse. Dòpe, co- ma facé le fiure, che parlaye^, tutte lu ggiòrne, le manné vvénne’ pe’ lu fratèlle.

Nu ggiòrn’ é jìt’ a lu rré nghe lu canèstre de le fìure. Lu rré j’ a ditte: rr Chi le fa ’ste fìure?». J’ a respòste: (( Le fa la surèlla mìje ». E ddònna sta ’sta surèlla tue? ». « Sta a la case ». « Me c -i- ù purtà’ ? », j’à ditte lu rré.- (( ’Gnorscjie, jàme ». E l’à purtat’ addò’ statté la sòr-e.

1 O matrijjey matrigna. 2 È arrivata; va. Modo riempitivo.

3 Ha preso la via = piglia. Modi riempitivi. 4 A misura che

parlava, nel parlare.

FIORE E CAMBEDEFIORE

67

L’ à viste lu rré, e j’ a ditte: a Bbèlla ggióvene, chi te r à dfl^te tutte ’sse bbellézz’, e ttutte ’ssa vertù de fa’ le fiure da la bbócche? ». Quélle arespunnì: (( Q,uést’ é ’na vertù che^ cc -i- àje nite »; e nne’ j’ a vùte di’ ca je Pa- vé date le fate. E cumbórme^ parlàve, ccusci jjettàve le fiure da la bbócche. Lu rré j’ a ditte ca le vulé pe’ spóse. Quélle j’ a respòste ca sci. « Allóre », féce lu rré, a fra ggiórne vénghe nghe la carròzz’, e tte véng’ a ppijjà’ ».

Arrevàte chelu ggiórne, va lu rré nghe la carrozz’;e cchiamise lu patr’ e la matrijje de Fiore; e j’ a ditte: « Vi- de ca mo’ me pòrte vòstra fijje; se cc -i- ’uléte meni’^, menéte pure vu’ ». E cc’ é jìte tutte quènde. A ’na car- ròzz’a mésse Fiore, la matrijje e la fijja bbrutte; a 11’ àtra carrozze jave lu spose, lu patr’ e lu fratèllo. La strade eh’ avé da fa’ lu rré pe’ jji’ ’lu palazzo, avé da passa’ lu ma- re. Je facé lu fratèll’ a la surèlle: « Mija surèlle, cupre^ la trécce e le tue care bbellézze, ca se nno la seréne de lu mare nen de fa passa’ ». (Ca la seréne s’ arrubbave tutte le ggióvene bbèlle). Ha ditte Fior’ a la matrijje: « Che ddice mio fratèllo? ». « Die -i- accusci, ch’ù cche te spùjje, e ù cche le mitt’a ffijjeme ’ssa vèste che ppùorte ». Fiore s’ é spujjàte, e je Fa date. Dópe eh é ’rruvàt’ a lu mare, féce la matrijj’ a Ffiore: « Affàccet’, affàccete; vide che bbèlla fémmene che sta a lu mare!». ’Sta povera ggio- vene se va p’ affaccia’, e sse P à rrubbate la seréne de lu mare.

É rrevàt’ a lu pahése lu rré nghe ttutte 1’ àldre, e ha viste ca nen ère cchiù tanda bbèlle la spose; e j’ a fatte: « Oh Ddìjel Coma si dduvendàt’ accusci bbrutte? ». Quélle j’ a respòste: « Mbè, la bbellézze me se l’à rrubbate la

1 Con la quale.

4 O cuoprif copri.

2 Conforme, via via che.

3 Venire.

68

LANCIANO

seréne de lu mare ». Lu rré dice: frÈhn^, paciénze! Mo’ die mine 1’ aje spusate, eh’ ù fa’?».

Lu patr’ e la matrìjje se n’ é rejite, e ha lassate Cam- bedefiore. Chela bbrutte de la mójje dicé a lu rré: « Cac- ce custù ! N’ n ge le vujje vedé’ cchiù a ècche ». (Pe’ ppa- vure che ime’ 1’ avésse scupèrte). A IP ùteme lu rré, pe’ ccumbassijone, j’ à dat’ a ppàsce’ le pàpere a ’stu bbardàsce. Custù pijjave le papere, e le jav’ a ppasce’ just’ addò’ statté la suròir attaccate, vecìn’ a lu mare; e je dicè: « Mia surèl- le, mia surèlle, abbùottemele^ le paparèlie; ca se imo lu rré me vó’ caccia’». La surèlle se sciujjé le trécce, le scu- telàve, e ddav’ a mmagnà’ a le papere le pèrle d’ ore che jje ’scé a lu cape. Come lu fratèll’ aremené capabbàsse che^ le papere, p’arejì’a lu palazze, le papere parlàve, e ddicé : « Da lu mare nu’ menéme.

Ji’ m’ abbòtte de pèrle d’ óre.

La surèlle de Cambedefìóre E cchiù bbèlie d’ la lun’ e d’ lu sole ».

L’ a r óme ’ndése le persóne che ppassàve, e 1’ a 1’ ó- me jìt’ a ddì’ a lu rré. Lu rré ha chiamate ’stu Cambede- fìore, e j’ a ditte: « É lu vére ca parie le papere, e ddice ccusci ccusci? ». Cambedefìóre j’ a resposte: (( ’Gnorscjie»; e j’ a revelàt’ addò’ statté la surèlle; e j’àrcundàte tutte lu fatte com’avé jìte. J’ a fatte lu rré: « Mbè, e ttu pec- ché ne’, vvì^ a ssòrete, e ne’ jje vi ddice’ cóme s’àda'fa’ pe’ jìreP a retòjje’?». Lu fratèll’ é jìt’ a la sóre, e l’ à ddummanndte come s’ avé da fa’ pe’ llebbràrle. J’ a respò- ste la sóre: « Dijj’ a lu rré ca, sé® che cce vo’ ? Ch’ a da

1 Èhn o Èhngh o Jenghe, eli. Questo nghe, nel lancìanese, si appicca volentieri, come coda, a molte voci monosillabe, dissillabe od accen- tate. Jlenghe, io. Nen g -i- aremenjìenglie /, non ci tornare. 2 Ab- bottamele, saziamele. 3 Tornava in giù con. 4 Vai. 5 Sai.

FIORE E CAMBEDEFIORE

69

meni’ bém brèste la matine; ha da purta’ ’na pestóle, e ha da spara’ a cchele du’ cane che tté’ la seréne de Ila e dde equa da la porte, che nen ge fa ’ndrà’ nesciùne. Ha da ’ccide’ chele’ cane; 1’ a da spanzà’; e ddéndr’ a la pànze de vune de de cane ce sta ’n óve. Pijje cheli’ óve; le bbutte ’n face -i- a la seréne de lu mare, e cquélle mòre sùb- bete. Allóre ji’ pozz’ arescì’ ». Lu frat’ arevà’ a lu rré, e je r accónde. Lu rré facése chela ffenzióne, e llebberà Fiore. Le métte déndr’ a la carrozz’ e 1’ arepòrt’ a la case. Quand’ é rejit’ a la case’nzìmbre che Ffiore, ha manndt’ a cchiamà’ prime la matréjje; po’l’a fatte fucelà’ nghe cchela bbrutta fatte de la fìjje.

C/r. Gonzenbac, 52.^, Fon Giovannino und Caterina (analoga, meno alcuni particolari, nella 2,^ parte): 35.% Fon den Schwester des Muntifiuri, e: Fo7t Qiiaddaruni und

seiner Schwester - Imbriani, Nov.fior. , XXF, Or aggio e ^ian- chinetta - Pitré, LIX, La figghia di Biancuciuri; e LX, Cicirunù

S. VITO CHIETINO

(3860 an.)

XVI.

LU FATTE DE L’ABBRÀHE*

A S. Vito c’ era un ebreo. Una mattina del mese di Ottobre, quest’ ebreo si atfaccia alla finestra, e, vista la bella giornata, esclama: « Oh che magnifico tempo da se- minar fave ! ». Un contadino, che proprio in quel momento passava li sotto, per andare in campagna a zappare, in- teso quel che l’ ebreo aveva detto, torna indietro; va a casa a prender fave, e ne semina quante più potè fino a sera. A suo tempo, quel seminato di fave era una me- raviglia; e la resa, abbondantissima. Grato a chi era stato causa di tanto suo bene, il contadino carica di un sacco di quelle fave il somarello, e lo porta all’ ebreo. Questi, non sapendo il motivo pel quale un cristiano si mostrava tanto generoso con lui, era in dubbio se accettare e rin- graziare o rifiutare. Ma in fine, perchè gli ebrei sono dif- fidenti e circospetti, domandò al contadino il motivo di quella liberalità. Allora il buon uomo, semplicemente e

Ebreo.

72

S. VITO CHIETINO

per filo, gli raccontò come l’ era andata. A questo, T e- breo si turbò, e con la mano si battè la fronte, come per rimproverarsi o per punirsi della sua disavvedutezza; mentre gli ebrei, a far bene a’ cristiani, credono quasi di peccare.

ebrei furono i più antichi fra questi (popoli e- steri); i quali, appena furono ricevuti nel Regno, nel sec. XII deir E. V. , fissarono la loro dimora in Lanciano, come luo- go rispettabile e fecondo nel cofnmercio,.,. Questa nazione quanto ricca ed industriosa altrettanto per la sua ostinazione e per le sue usure fu sempre odiata ed aborrita nel Regno. Quindi e che dopo varie espulsioni di essi, nell’ anno , finalmente

V anno seguente ipo, ricorrente il mese di Margo, per gene- rale editto uscirono tutti dal ‘R^egno..., Si trova però nell’ an- 710 ipi, a 4 fAprile, che in Frisa vi erano un certo Simone Matassa e Domitilla Ebrei... Si deve credere però che nella mutazione del Regno, e specialmente sotto V imperatore Car- lo V, fossero già tornati hi Regno, perche a di g Giugno 1755 il nobile Vincengo de lo Tiro di Sulmoiia lùceve depo- sito dal [Maestro Salomone di D. Moiseo, Ventura Manuele di Sulmona abitante nel Guasto (Vasto), ed altri, presenti in Lanciano, ducati 800 da pagarsi in Napoli quando saranno confirmati i Privilegi e Capitoli di detti Ebrei per Sua M. Cesarea..,, Sebbene questi Ebrei dal re Ferdinando fossero stati scacciati da Spagna, furono però sofferti 7iel Regno dal-

V imperatore Carlo V, il quale perchè 7ion si confondessero cogli altri, ordinò che abitassero tutti in una strada e por- tassero un segno in capo, così uomini come doline.... Finalmente a j Giugno lyp vi fu lettera del Sig. Preside di Chieti, in cui davasi la Norma del traffico da darsi a’ negogianti ebrei 7iella fiera di Lanciano. .. ». Bocache, Op. cit., Voi. II, pag. 21 1 e segg.

m m .?v3 -s^. Sfi 'm's^s^' s^ms^sfi sfS-(^

S. EUSANIO DEL SANGRO

(1637 an.)

I cronisti lancianesi vogliono che nel sito dov* e oggi 5. Eusanio fosse V antico oppidulo di Euchanum.- Secondo la tra- dizione popolare, il Comune, com' e oggi, sarelhe stato fon- dato dagli Tfngari 0 da una colonia albanese,

U a con accento grave suol essere dittongata in éa: Éa- rije, aria; Péaule, Paolo; Vèajje, vado; Séajje’ salire; Pèajje, paglia; Pièastre, piastra; Spéalle, spalla. Però, V a soggiun- tiva, nella più pretta proniin^fa, e affatto evanescente,

È, specialmente quando fa sillaba con n 0 con m, ha suono nasale, francese: Ciànde, cento; Vengianze, Vincenzo; Jumànde, giumenta; Nijande, niente; Tàmbe, tempo; Sàmbre, sempre: Bbàlle, bello; Bbo’ mraàspre, buon vespro; ’M maz- ze, in meno: Acche, ecco,- È, innanzi a t doppia, suol con- servare il suono acuto,

U o e Vu, non lunghi per posiff^one, in bocca dei più i- dioti, suonano come èu: Nèu, noi; Vèu, voi: Tèu, tu; Nèu- de, nudo; Èune, uno; Menèute, venuto; Nescièune, nessuno.

IO

74

S. EUSANiO DEL SANGRO

Ter dare un^ idea delV àblondanxa del deposito, ecco V elenco delle TL* che mi avrebbero potuto dettare soli cinque individui in quel comunello: i, Lu Cice (molto comune appo noi, ed affatto simile a quella riportata dal Kaden; Alles aus einer Erbse ) - 2, Maddònna unurate - 3, La Hat- tucce che ss’ ’ulé mareta’ - 4, Le curéjè (corégge) - 5, Carbònghie d’ ore - 6, Lu ’cèlle vérde che ccande - y, Lu Rré arrabbiate - 8, Albechìcche - 9, La fata Uline - IO, Mazzacucchétte fa justizie - ii, Rré ffatte nghe le mane mjie - 12, La fijje de lu mèdeche - 13, Lu lórde decadute - 14, Lu Cacciatore - 15, Scaramuzze - 16, Luvigge scagnate lu nome - 17, Peppine sangu' e llatte - 18, Giusèppe decadute - 19, Lu Rré ’ndijavelàte - 20, Lu Ggehande strafurmate ~ 21, Le cane che pparl’ e bballe -■ 22, L’ acqua chiar’ e 11’ acqua tróvele - 23, Lu mònne nóv’ e lu vjìecchie - 24, L’ ire de la sòcer’ e dde la nóre -j 25, L’ Amore spose - 26, Le cunzijje de nu patr’ a le fijje ~ 27, La mammine eh’ arcòjje le chele - 28, Lu cavalle ’ngandate - 29, Lu Pasteccjiere - 30, Le sètte scarpe de fèrre - 31, Lu péle storte - 32, Tavétte - 33, La chiava d’ ór’ e dd’ argènde - 34, Le sètte spad’ e le sètte pertecune - 35, La fijje.de Huardasóle - 36, Arme- dóre - 37, La reggenèlle de le sètte mundagne d’ ore - 38, Mesèrije - 39, Mastre Cajitane - 40, Mastre Bbiasce - 41, Mustacce - 42, Le fojje strascenate - 43, La Bbrutta Cerrute - 44, Lu Ciufellucce - 45, Lu Rré mmàhe - 46, La bbarche de Dun André - 47, Mójjeme me ’nganne pe’ nu pése - 48, Culurinde - 49, Lu Judece de la farine - 50, Sole, Lun’ e Ttalije.

ii^l

XVII.

LA FAVULE DE LU TIGNUSJIELLE*

Ère ’na vote nu rré. Ère quattòrdec -i- ànne eh’ avé pijjate la mójje, e n’ n avé fatte fijje. Nu ggiòrne ’stu rré, vedènne ca n’ n dené fijje, se metti ’ccàvalle p’ la despra- zióne, e sse metti pe’la strade de nu bbòsche. Je cum- barisce nu signóre a ccavall’ a nu cavalle bbiànghe. Je deci: « ’Ssegneri stì desprate ca n’ n djie fijje ». Dice: «Ji’ te le facce fa’ nu fijje, ma che nu patte: Fin’ a le quine- c -i- anne, te le tjie tu; dópe le quinec -i- anne, me le si da meni’ppurtà’ mmé, ’mmèzz’ a ’stu bbosche Lu rré je disse: « Sci, pure se* mme fi fa’ nu fijje »; e sse n’ areji a la casa sé’.

Dòppe nòve misce, la reggine faci nu citele màscule, che le capille d’ óre e ’na crócia d’ óre ’m bètte. ’Stu citele crescé a la ggiurnàte. Prime de le quinec -i- anne, avé fernite tutte le curse de studije, e ss’ avé ’struuit’ a 11’ ar-

* Piccolo tignoso.

1 Pur che, purché.

76

S. EUSANIO DEL SANGRO

me. C -i- avé remaste tré jjuorne pe’ ffernì’ le 15 arme. Lu patre s’ arechiude déndr’ a ’na cambre, e ccumènz’ a ppiàgne’. La reggine nem buté sapé’ che ccósa ére’stu pian- de. Dunghe lu rré je 1’ arcónd’ a la mójje quélle che ssapé èsse; e ccumejì a ppiagne’ tutt’ e ddu’. Lu fijje vedé a ppià- gne’ la mamm’ e lu patre, e nem buté sapé’ che ér’ e cche nen ère. All’ ùteme, lu patre je le disse ca 1’ avé da purtà’ ’mmèzz’ a lu bbosche, a cchelu halandóme che 1’ avé fatte nàsce’.

Dunghe m.o’la mamme je dètt’^ a lu fijje óre, argèn- de, e tutte le méjje vestite che ttené; e lu patre je di ’na bbrav’ armature. Se lecènzije che la mamme, e ’nzìmbre chelu patre se ne va a lu bbosche. Ècche mo’, tróve ’stu halandóme, e je cunzégne lu fijje. Lu patre se n’ arevà; e cquiste je cumènz’ a ddi’: « Cumbarucce, mo’ ha’ da me- ni’che mmé ». Le metti ’n gròpp’ a lu cavalle, e le purti a nu gràm balàzze, che n’ n avé ma’ fine. Je diss’ a lu cumbarucce: « Cumbarucce, ji’ tré ccóse te prujibbisce: N’ n apri’ ’sta fenestrélle; n’n apri’ ’st’ arcucce; e nnen ga- là’2 ’bbass’ a la stalle, ca^ s’ te^ magne lu cavalle ».

’Stu cumbare se n’ ascé^ la sér a vvendequattr’ óre, e rejé la matin’ a mmatutine. Lu cumbarucce, ère ddu’ tré jjuorne che sté lóc’ arenghiuse, cumeji ddire: «Che cc-ì- àjj’ ’a fa’ ècche déndre ji’? M’ à ditte lu cumbare: - N’ n apri’ ’sta fenestrélle. - Ji’ 1’ àjj’ ’a ’pri’ ! ». Dunghe mo’ apre la fenestrélle, e Ilóche déndre ère lu ’mbèrne! E cce tróve la nònne, che sté a lu ’mbèrne. Va la nonn’ e jje dice: « Uh, nonnasé®!, chi §’ t’ à purtate ècche? ». J’ arespónne ’stu ggiuvenétte: « Me c -i- à purtate lu cumbare ». Dice la nonne: « Nòne, nonnasé, nen ghé^ lu cumbare; quille é la

1 Diede. 2 Non calare. 3 Sott. se cali. 4 Si tiwti si. 5 Usciva. 6 Nipote mio. 7 Non è.

LA FAVULE DE LU TIGNUSJIELLE

77

TendazióneM Appóste t’ d prujibbìte ’sta fenestrélle, pe’ n’ n de fa’ vedé’ a nnu’ a ècche ». Dice: « che vvù fa’, nonnasé? Apre 1’ arciicce, e ppìjiete lu setacee, lu sapóne, lu pèttene e le stuuàle. Mìttete le stanale, e ccal’abbas- se. Ce sta lu cavalle. Quélle t’ addóre; arechenó^ce le stuuale, e n’ n de dice nijènde. Tu mìttet’ a ccavall’, e scàppetene. Quande quille te véde, e tte se ’ngarr’ apprès- se^, tu jìetteje lu sapóne. Mèndre èsse se va rcòjje’ lu sa- pone, tu sìquet’ a scappa’. Quande te s’ arbecìne, jìetteje lu setàcee; e ddapuo’ lu pèttene. Tratande, tu t’ abbecin’ a lu fiume Ggiurdane. Quande si passate lu fiume Ggiur- dane, èsse n’ n de fa’ cchiù nnijènde ».

Custù fa ugnen góse, gna j’ avè ditte la nònne; se mètt’a ccavall’, e scappe. La matine, quand’ areèndre lu cumbare, n’n ge truuènne lu cumbarucce, cumìjj’ a jjì’ cer- chènne. Apre 1’ arcucce, e n’n g -i- aretróve lu sapone, nnè lu setacee, nnè lu pèttene e nnè le stuuale. Cai’ ab- bass’ a la stalle, e n’ n ge tróve lu cavalle, che sse chiamò Rafanjielle. Aresàjj’ ad alde; apre la fenestrélle, èndre, e ccumijj’ a ccastija’ tutte 1’ alma dannate. Dapuo’, se n’ aèsce, e ccumijj’ a jì’ ’pprèss’ a lu cumbarucce. Custù le vède; e, mmjìene mmjìenes, come j’ avè ditte la nonne, je jètt’ ap- prime lu sapone, dapuo’ lu setacee, dapuo’ lu pèttene; e ppassi lu fiume Ggiurdane. Lu dijàvele, vedènne ca nne’ le putè ’rreva’ cchìù, fèce fa’ tuone, lambe, vénde, acqu’ e ggranele; ma lu cumbarucce sequeté a scappa’, e ’rriv’ a la ceta de Purtehalle.

Mo’, seccóme ’stu ggiuvenètte tené le capille d’ ore, pe’ n’ n ze le fa’ vvedè’, se va ccumbrà’ ’na bbusciche de vacdle^, e sse ne va a nu prate. ’Ttacches Rafanjielle a

1 II diavolo. 2 Ti rincorre. 3 A mano a mano. 4 Una vescica di vaccina. 5 Attacca.

78

S. EUSANIO DEL*^SANGRO

’stu prate; e ppusi tutte cose vecin’ a lu cavalle. Se ccac- chedune se l’ ’ulé pìjja’, èsse sapé ca lu cavalle se le ma- gaave. Po’, èsse se métte la bbuscic' a lu cape, a sse ne va a la cetà; e sse métt’ a spasseggia’ ’nnjìend’i a lu pa- lazze de lu rré. Cumènz’ a spasseggia’; lu ggiardenjìere de lu rré je disse: « Mbè, che vvàje facènne? ». Dice: «Me vàjje truuènne lu patrone ». Lu ciardenjìere je disse: « meni’ a ggarzóne che mmé?». J’ arespunnì: « ’Gnorscì, ce vuojje meni’ ». Mo’, lu ciardenjìere areéndr’ a la case, e arepurtì lu harzunétte. La mójje, vede ca ère nu tignu- sjielle, cumijj’ a lletecà’ clu marite; ca n’n ge le vulé déndr’ a la case, ca ère tignose. Lu marite, p’ acquijatà’ la niojje, je disse: «Zitte, ca mo’ le facce sta’ a ’na casétte de tàvele, vecin’ a la case ».

’Stu Tignusjìelle se sté déndr’ a cela casarèlle de tà- vele, e nem buté arendrà’ ma’ a la case de le patrune. Dòppe nu mése^ sté èlle, la sére lu T. dapuo’ che ss’ avé ’ddurmite lu patron’ e la patrone, se pijje la chiave de lu cangèlle; jèsce, e sse ne ji’ a lu prat’ a ttruvà’ Rafanjielle. Se metti le stuuale; s’ arevèste da rré, e sse métte ’n àb- bete scarlate. Se levi la bbuscìche, e sse facé vvedé’ tutte da capelljiera d’ ore. Se metti ’ccavali’ a Rrafanjielle, e sse ne ji a lu ciardine de lu rré; e sse metti fifa’ tande ’sar- cizije e manòpere^ da suldate capammónd’ e ccapabballe pe’lu stradone. Pijje ’na ’nèlle, che jje 1’ avé date la mam- me.’Sta ’nèlle j’ allumené tutte lu ciardine. Le mené ped àrije, e 11’ arpellé^ che la spade. E mmèndre facé tutte ’ste ’sarcizìje, la fijje d’iu rré de Purtehalle sté vvedé’ da la fenèstre. Dunghe, cumènz’ a ppenzà’ la fijje de lu rré: «Chi vo’ rèsse’? e echi ne’ vvo’ rèsse’ ? Chi c -i- à vùte

1 Innanzi. 2 Sott. che. 3 Esercizi e manovre.

4 Riprendeva al balzo con.

19

LA FAVELE DE LU TIGNÙSJIELLE

’ndrà’ a ’stu ciardine ? Mo’ vuojje vedé’ addónn’ arrèsce », ’Stu gg'ovene se n’ areèsc -i- a ccavalP a ’stu cavalle; a- rechiude lu cangèlle; areva a lu prate, e sse va svesti’. S’ aremétte la bbulcic’ a lu cape; s’ arevèste da harzunétte, e reva a lu ciardine. La fijje de lu rré sté ’ngór’ a vvedé’ a la fenèstre; e Vvéd’ arendra’ clu tignusjìelle. Sté penzuse pe’ ssapé’ chi puté rèsse’ clu ggióvene eh’ avé vedut’ a ffa’ clé ’sardzije. - La nott’ apprèsse n’ n z’ areddòrme, e sse métt’ a ’spettà’ se cc -i- avéss’ arejìte ’n’ atra vote. Mo’, véd’ a ’scì’ lu T. da déndr’a la casétte; apre lu cangèlle, e èke fóre. Va a lu prate; se vèste tutte bbiànghe, e revà a lu ciardin’, a ffa’ tutte quélle eh’ avé fatte la notta nnjiende. La fijje de lu rré sté vvedé’ tutte cose. E vvéde fin’ a cquande custù areèsce. Dapuo’, védd’ arendra’ lu T. La reggenèlle cumènz’ a ssuspettà’ sópr’a’stu T. « Come! Éss’ è ’scite, é mmenute clu cavaljìere. Quist’ é ’sdte, é remenute lu T. !

La tèrza notte, pure le stésse; ma’mméce* de ji’ ve- stite bbiànghe, vestite nére; e reféce pure de manòpere de ir atre notte.

Lunghe mo’ la reggenèlle cumijj’ a mmale penza’ ca lu T. puté rèsse”stu cavaljìere. La matine, cal’a lu ciar- dine, e ddecètt’ a lu T. ó cche j’ avésse purtjìete^ le fiure. Lu T. faci tré mmattelìlle^ de fiure: une cchiù ggròsse, uné mezzane, e une cchiù ppiccerìlle, e le purti a la reg- genèlle. La reggenèlle déndr’a lu starucc -i- addò’ j’ avé purtjiete ’ste fiure, je l’arembji piène de dóppie. Lu T. pijje’ste doppie e l’arepòrt’a lu patrone. Subbete lu ciar- denjìere cumijj’ a relettecà’ chela mojje: ca cullù avé ren- drat’a la case; e n’ n ze puté fa’ capace, ca èsse nne’le

1 Invece.

2 Portati.

3 Mazzolini.

8o

S. EUSANIO DEL SANGRO

puté védé’, e la reggenèlle n’n ze ne schefé*, e cca je da- va tutte chele quatrìne.

La reggenèlle, la matin’ apprèsse, arecàle ’n’ atra vote a lu ciardine, e sse métt’a pparlà’ clu T.; e je diss’ ó cche j’avésse purtjìete le purtehàlle chela matlne. Lu T. còjje tré ppurtehalle: une fatte, une mèzze fatt’ e mmèzze ’cèrve2; e une a cquande^ s’ avé cumijàt’asmòvere^; e jje le ji ppurtà’. La reggenèlle le metti a la tàvele chele tré ppur- tehalle; e lu patre je disse: « Pecché ’ste purtehàlle une sól’é ffatte, e ’st’ jievetre n’n é ffatte? Che ssegnìfeche? Che P a purtat’ a fa’ ? », Disse lu patre: « Mbè, mann’ a cchiama’ ’stu T., falle sajje’ ». Va custù, e jj’ addummanne lu rré ca pecché avé cóte^ le purtehalP a cchela manjiere. Dice lu T.: « ’Ssegnuri tjie tré ffijje fémmene: un’ é ffatte, e sse mareta’, ’n’ atre é mmèzze fatt’ e mmèzze ’cèrve, e la lùtem’ a cquande s’é ccumijàt’ a smóve’, e ppó sta’ ’ngóre».

Mo’, lu rré cacce lu decréte: - A cchinung’ avéss’ am- menàte lu fazzulétte la fìjje, je 1’ avésse date pe’ spóse. - Dunghe mo’ lu rré cumijj’ a ffa’ passa’ sótt’ a la fenèstre, apprime tutte !e regnànde, apprèsse tutte le cavaljìere, prìngep’ e bbarune, e la reggenèlle nne’ le dé® a nnesciu- ne lu fazzulétte. Po’, cumejì ppassà’ 1’ artjìere. A 11’ ùteme c -i- avé rrestate sole lu T. Passe custù, e jj’ amméne lu fazzulétte la reggenèlle. Lu rré, quande véde ca j’ avé mmenate lu fazzulétt’ a lu T., le cacce fóre da la case la fìjje. Quéste, pijj’ e sse ne va ddónne^ sté lu T., a cchela casétte. ’Stu T. n’n ge se vulì ’ddurmi’ da reggenèlle. Le faci métte’ sopr’ a lu strapundine sé’, e èsse s’ arestregni rés’8 a lu ceneràle, e jje decé ca èsse ère nu povere T. e n’ n ze puté ddurmi’ che ’na fìjje de rré.

1 Schifava. 6 Dava.

2 Acerbe* 3 Appena. 4 Maturare. 5 Colti. 7 Dove. 8 Presso.

LA FAVULE DE LU TIGNUSJIELLE

8i

Mo’ che sse sa ca la fijje de lu rré se V avé pijjate lu T., je Póme va mmétte’ huèrr’ a lu rré. Tutte a la huèrre. U óme decé a lu T. : « Tutte ’n óme va a la huèrre, e ttu che tte sci pijjate la fijje d’ lu rré te stjie a la case ? ». E je ’n ome da nu cavalle ciòppe, pe’ ffarle muri’. Lu T, se métt’ a ccavall’ a ’stu cavalle cìoppe, e sse ne va a lu prate. Se vèste tutte scarlate ròsee; se métte 1’ armature che jj’ avé date lu patre, e le stuuale de lu cumbare; se métt’ a ccavair a Rrafanjìelle, e sse ne va a la huèrre. Cumìjj’ a ddefènne’ lu rré de Purtehalle. Ere cchiù lu strè- pete che ffacé lu cavalle! Nesciune ce se puté ’vvecenà’; e èsse tajjav’ a mmàngh’ e rritte; e la sér’ aremanì vengetóre.

•Ècche mo’, tutte vulé sapé’ chi ère ’stu cavaliere ve- stite ròsee. Ma èsse, zitt’ e cquijéte, nen dave rètt’, e n’ n ze vulì sta’ che nnesciune. Se va svesti’, e sse va refeccà’ a la casétte. - La fijje d’ lu rré ji ssendi’ la sére a la case de lu patre tutte lu piane de huèrre de la ggiurnate; e ssènde eh’ avé jite nu cavaljiere vestite tutte ròsee, che la capelliera d’ ore, e cche nu cavalle che ère ’na cosa terribbele; e ’stu cavali’ avé fatte vénge’ la battàjje. Dunghe quéste mo’decé: «E jji’ me so’jit’a ppijja’clu T.l Hàjje sbaj- jate. Nen é cclu cavaljiere che jji’avé vist’ a lu ciardine ». Se n’ arecàl’ a ttarde, e reva a la casétt’ addònna sté lu T., e le trov’ addurmit’ accànd’ a lu foche, tutt’ arburretàte^ clu cappotte. La reggenèlle, véde clu strivjiereje^, se métt’ a ppiàgne’ ; se jètt’ a cclu stramazzine, e ss’ addorme.

La matine, lu T. se alze. Je 1’ om’ areda nu cavalle cioppe, e le 1’ om’ aremann’ a la huèrre. Èsse va a lu prate; s’ arevèste tutte bbianghe; se métt’ a ccavalle; e lu ggiòrne arefà pégge de lu ggiorne ’nnjiende; e rrèste vengetóre pure èsse; e arefà come la séra nnjiende.

1 Avvolto.

2 O strevèrije, arfasatto.

82

S. EUSANIO DEL SANGRO

La reggenèlle pure ssendì’ nòve de la huèrre; e je Tome dice de ’stu cavaljìere vestite tutte bbianghe, come echi cavaljìere eh’ avé viste éss’ a lu ciardine. E ss’ arma - rechéh Arecàle, e aretrove n’ atra vóte clu bbrutte fatte, abburretàt’ a lu cappott’ , e ’ddurmit’ accand’ a lu fòche.

Lu tèrze juorne, arevà lu T. a la huèrre, e sse vèste tutte nére. C -i- avé jite lu rré de Spagne, che ttené sètte fijje mjìescule. Se cumejì a ccumbatte’ tutt’ a ssètte che èsse. ’Stu T. 1’ accedi tutt’ a ssètte, e aremanì vengetore; ma lu lùteme le ferì a lu vracce ritte.

Tutte le cumbjiegne le vulé repurtà’ a lu rré pe’ ffà- rejelc chenòàce’; ma èsse n’ n ge vulì ji’. Pijje la vi’, e sse ne va a lu prate. Seccòme sté ferit’ a nu bbracce, n’ n ze putì svesti’ lu vestemènde che ttené. Che ’na mane s’ a~ reppezzì^ la bbuSciche ’n gape, s’ agguatti bbòne bbone, e sse n’ arejì a la case, e sse metti ddurmi’ vecin’ a lu fòche.

La mòjje sendi ca nu cavaljìere vestite tutte nére avé vengiute clu ggiorne; ma, avé state ferit’ a nu bbracce. Dunghe mo’, quéste sènde tutte cose, e sse n’ arecai’ a la casa sé’. Tròve lu T. addurmite rés’ a lu foche. La stracchézz’ 1’ avé ’bbénde^ p’ appóste^; durmé de còre, e n’n z’avé ’dduvenàte^ ca je s’ avé sburretate® lu cappotte, e je se vedé le capille d’ ore, che jje ’scé da fòr’ a la bbu- §cìche, e lu vestite nére che n’n z’ avé putute leva’. La reggenèlle vedi ugnen gòse ! ’Mméce d’ aresbejjàrle, se n’ aresàjj’ a lu patre, e jje disse: « Menét’ a vvedé’ chi cch’ à vengiute la huèrre ! Menét’ a vvedé’, menét’ a vve- dé’ ! » - Cale lu rré c ttutte la Corte, e arechenò§ce ’stu cavaljìere, e le 1’ ome port’ ad alde ’n drijòmbe. Chiame nu cerùteche, e le fa medecà’. Lu rré n’ n ge n’ arecapé

1 Rammaricava. 2 Covrì appena, alla meglio. 3 Avvinto, vinto, sopraffatto. 4 A buono. 5 Accorto. 6 Svolto.

LA FAVULE DE LU TIGNUSJIELLE

83

pe’ la retenézze, e ssubbete 1’ ’ulé fa’ spusà’. Dice lu T.: « No; ji’ àjj’ a cerca’ 1’ órdene prim’ a mmio patre e a rnmia matre; ca ji’ pure so’ ffijje de rré «. Ji lu patr’ e la mamme; arecunusd clu fijje, che ss’ apenzé ca s’ avé mòrte; se faci lu (sic) nozze che ttande fèste e a mmé ne’ mm’ attucchi mànghe ’na rapéste.

^el principio, arieggia il primo tratto della Storia di Lionhruno. Per altri tratti simili, cfr. Conzenbach, 26,^, Vom tapfern Kònigsson; dalla pag. 16^ ( travestimento, scelta dello sposo, combattimenti ), e: 6y.^, Fon Paperarello; dalla pag. 68 (travestimento e combattimenti) Pitré^ LXVIIIj Lu Tignusu (per alcuni punti della 2.^ parte della nostra Isi. VisENTiNi, I tre giganti; dalla pag. 22 (giostra).

XIX.

LU RRÉ SSELVAGGE

Nu rré tené tré lEjje fémmene. Ddu’ nen ère nné bbjielle nné bbrutte; ma la lùteme ère naprésa bbèlle. Còma ’n óme pe’ ccunósce’ le primere, se ’n óm’ anna- mure tutte de la lùteme; e 11’ àtr’ eremané sèmbre sènza maretàrese. Tutt’ a ddu’ ’ste surèlle faci ’na cungìùre, eh’ avé da fa’ ’ccide’ ’sta ggiuvenétte. E ccusci, diss’ a lu patre ca s’ avé sunnate ca ’sta ggìóvene j’ avé da dà’ nu dessunóre: ca se n’ avé da scappa’ che nu suldate ssém- brece. Lu patre, sènde ca s’ avé sunnate ’stu sonne le

84

S. EUSANIO DEL SANGRO

fìjje, je disse: « Mbè, va bbéne! ». Chiami nu ggéne-

rale, e jje 1’ órdene ó .cch’ avesse pijjate da ggióvene, ó cche P avésse purtat’ a spass’ a lu bbòsdie de lu rré sselvagge, e Ilóche ó cche 1’ avéss’ accise; e ppe’ ssegnàle ó cche j’ avéss’ arepurtate la vésta ’nzanguenàte.

Lu ggenerale va éss’ e cela ggióven’ a spasse. Arriv’ a lu bbosche de lu rré sselvagge, e jje disse ’sta ggióvene: (c Mbè, e nne’ jje vulém’ areturnà’ ? Addónna vuléme ji’ mo’ ? ». ’Stu ggenerale je disse: « Mo’, fatte V atte de pendemènde, ca ji’ t’ àjj’ ’a ’mmazzà’ ». « E ppecché me vuo’ ’mmazzà’ ’nnucendamènde ? i». Je féce lu ggenerale: « Ji’ tjienghe 1’ ordene da lu rré; ccuscì hàjj’ ’a fa^ ». Quélle cumènz’ a ccercà’ piata e mmeserecòrdije. Je vénne piata a cclu ggenerale; e jje diss’ a cela ggióvene ca 1’ ’ulé lassa’ ’m ’mèzz’ a lu bbosche. Sènd’ abbajjà’ nu cacciunèl- le*; pijj’ , e 11’ accide. Che cclu sàngue, c -i- abbàgne la vèste de da ggióvene, e 1’ areport’ a lu patre; e ’sta ggió- ven’ aremanètte da hunnèlle, ’mmèzz’ a lu bbosc’, a ppiàgne’ . Dapuo’, je hàbbe lu sonn’, e ss’ addorme.

La matine, lu hjje de lu rré sselvagge va’ ccacce. Spar’ a ’na cèrve, e je se va mmétte’ ’mmèzz’ a la ròcch -i- addo’ stave ’sta ggiuvenétte. Lunghe, lu fìjje de lu rré sselvagge va pe’ ttruvà’ ’sta cèrve, e ttróve ’sta ggiuvenét- te. Ha viste ’sta ggiuvenétte tande bbèll’ , e jje disse: « Vu meni’ che mmé ? ». Quélle je disse: « Fa cornante piace ». E sse ne ji ’nzimbre clu fìjje de lu rré sselvagge.

Arevà custù; arechiude déndr’ a ’na cambre ’sta bbèlla. ggiuvenétt’ , e èsse se va ’ggenucchià’s a le pjiede de lu patre. Dice: a Papà, fàmme ’na grazije! Hajje truvate ’na bbèlla ggiuvenétte ’mmèzz’ a lu bbosche, starnatine. Ne’ mme te la dP magna’ ! ». Lu patre j’ arespunni: « Nòne,

1 Mentre sono innocente. 2 Cucciolo. 3 Inginocchiare. 4 Devi.

LU RRÉ SSELVAGGE

8S

tatasé; ne’ mme te le magne. Pure che éss’ é bbèlP, e a tté te piace, ji’ me le tjienghe come ’na fijje ». E ccuscì ’sta ggióven’ aresti a la case de lu rré sselvagge, e jje vulé bbéne come ’na fijje. Fernit’ a mmagnà’, lu ggiòr- ne, lu rré sselvagge j’ arembié^ piène nu mandusine de dólg’ e ccumbjìette, e le facé ’scì’ fóre da la lògge. Dun- ghe, ’m bacc -i- a ’sta logge, ce sté la case de ’n atru rré; che ttené ’na palumnnèlle; e ’sta palummèlle jé^ sopr’ a la logg -i- addò’ sté ’sta ggióvene, e jje decé: « Dammene du’ ! ». « N’n de le vuojje dà’ », j’ arespunné la ggiu- venétte: « n’n de le vuojje dà’!». ’Sta palummèlle je decé: « Ne’ mme le vuo’ dà’ ? Mbè:

Mànge, mànge, bbèlla bbeccacce 1 Lu rré sselvagge te mangerà ».

E ugne jjuorne, sèmbr’ addacape ’sta canzone. Dunghe, ’sta ggióvene sendé a ddiF accuse! ’sta palummèlle, e ren- dré sèmbre ’pecundróse^. Lu rré sselvagge je decé: « E ppecché? Jìesce sèmbr’ allegramènd’, e ppo’ rrindre sèmbre ’ppassiunate. Pecché ? Che tt’ à V óme ditte ? Dìmmel’ a mmé, fijja mé’, dimmel’ a mmé ». E cquélle je disse ccuscì ccuscì: « La palummèlle de ’st’ àtru rré, quande ji’ è§c -i- a la logg -i- a mmagnà’ le dolg’ e ccumbjìette, me die -i- ugne vvóte: - Dàmmene du’ -. Ji’ nne’ je le vuojje dà’, e èsse me dice: « Mànge, mange, bbèlla -bbeccacce; lu rré sselvagge te mangerà ». - « Mbè », je dice lu rré sselvagge, « quande quél!’ arevé, tu arespùnneje:

Quanda cchiù mmànge, cchiù bbèlla me facce.

Lu rré sselvagge me ’stu bbuccóne.

Sarró la spòse del tuo patròne ».

Arevà la palummèll’, e cquélle je le dice. La palum- mèlle, sendènne ca quéll’ avé da rèsse’ la spose de lu

1 Riempiva. 2 Andava. 8 Ipocondrica.

86

S. EUSANIO DEL SANGRO

patrone sé’, pe’ la supèrbije, tutte se spiume. Lu rré, véde ca la palummèlle tutte s’ avé spiumate, dice: « Chi cquiste che mme le spiume la palummèlle ? Le serve- ture je dice: « ’Ssa palummèlle se ne va sèmbr’ a la logge de lu rré sselvagge, e dda loc’ arevé spiumate ». Dice lu rré: « Quande la palummèll’ arevà sopr’ a la logge de lu rré sselvagge, menétém’ a cchiamà’mmé. Vuojje fa’

vvedé’ ! ». Lu juorn’ apprèsse, dòppe magna’, tocche le

serveture va cchlama’ lu rré. Va lu rré che ’na fùrije ,

ca n’ n ze sa eh’ ’ulé fa’, e vvéde ’sta bbèlla' ggióvene a la logge de lu rré sselvagge, che nne’ 1’ avé vedute maje. S’arefà’rrét’, e ssènde quélle che ddecé la ggióvene, e cquélle che ddecé la palummèlle. Sènde ca la spóse del suo pa- trone ère èsse, manne subbet’ a lu rré sselvagge, se jj’ ’ulé dà’ ’sta ggióvene pe’ spose. Lu rré sselvagge je mannì re- spónne’ ca je V ’ulé da’; e sse fu cumbenate ’stu matremònije.

Dunghe mo’lu rré, come je ère lu cumbare lu patre de ’sta ggióvene, le manni ’mmetà’. E jjì lu patre, e ppurtìnu grosse done pe’ la spose. Se féce lu nózze. Dópe la tavele, di- ce lu rré: «Mo’ s’ à da rcundà’ ugnune nu fattarèllo ». Dice la spose: «L’àjj”a rcundà’ prime ji’!». E , ccumejì rcundà’ file file tutte quélle eh’ avé ’mmattut’ a èsse. Se féc-i-arecunósc-i-a lu patre, e ss’ appuri tutte lu’mbruojje eh’ avé fatte le sóre. -

Nozze, nozze,

E a mmé ne’ mm’ attucchi àvetre che nu tozze.

Le div’ a Mmarchesine*;

Me purti ’ccavalle fin’ a lu casine.

Me faci cascà’;

Vide lu nase come me fa.

Cfr. la 28,^ di questa Raccolta, - Pitré. U acqua e lu

* La narratrice spiegava: lo diedi al cane ( solito compagno de’ po- veri cantastorie; per lo più, ciechi).

LU FIJJE DE LU MARENARE

87

sali ("Kaden; Wasser und Salx_) Imbriani, Conti poniiglia- nesi, II, Viola Coronedi - Berti, III, La fola del candlir. (Ter alcuni tratti).

XX.

LU FIJJE DE LU MARENARE

Nu marenare tené lande paranz’, e nnem bijjé ma’ pé- §ce. Diss’ a la mojje: « Pe’ ccóm’ é vvére Ddi^, se dduma- ne mangile pésche nijènde, m’ annéhe ! ». Va lu juorn’ ap- prèsse, jètte la réte, e n’ n acchiappe àvetre che nu mì- sere pé§ce. ’Stu pésce je parli, e jje disse: « Se mme te mjìegne, che cc -i- arechjiecce ? Arejìettem’a 11’ acque; e jji’ vuojje èsse’ la sòrta té’ ». Lu marenare, quande sendì clu parla’, sènP arespónne’ ttànne cquanne, arejettì clu pése -i- a mmare. - La sér’, arevà’ a la case, e ddic -i- a la mojje: « Sé^ che mm’ é ccummenènde? ». Ccuscì, ccuscì; e rcónde lu fan’ a la mojje. Je féce chesté: « ’Ssa^ fa’ Ddi’! Vedérne ’m ho’ che ffa ’stu péSce. Areva’^ mmare dumane, e stém’ a bbedé’ ». Lu juorn’ apprèsse, nesciune pijjave pésce; sol’ èsse ne pijji n’ n ze sa quande. « Èsse, le vi^? », je disse la mojje. « ’Ssa fa’ Ddi’ ! rèsse’ che dduman’ é ppur’ accuse! ». E ccuscì ffu; e cchelu mare- nare cumeji* gghji’ sèmbre ’nnjìend’, e ss’ arrecchì. Se cum-

1 >Sai.

2 Lascia.

3 Elisa r a. 4 Ecco le vedi ?

S. EUSANIO DEL SANGRO

bri nu palazze, e sse sté che ttande còmede. Ma n’n dené fijje. -Va nu juorne'na vicchiarèlle pe’ ccaretà. La mojje de lu marenare je le faci. Je le faci/e quélle n’n ze smuvé. « Mbè, n’n de ne vjie mo’?>;, je féce la mojje de lu marenare. «Che àutre vuo’?». «La signó’ », j’ a- respunni da vicchiarèlle, « ji’ le sacce pecché ’s^egneri sti ccusci ’ppecundróse; ca n’n djie fìjje. Ma ’ssegneri sci fatte bbén’ a méj’, e jji’ so’ cela fémmene che tte vuojje vedé’ cundènde. Ècchete nu purtehalle; mèzze màgnetene ’ssegnerij’, e mmèzz’ ’àssele* magna’ a mmaritete; e la scòrc -i- amminele sott’ a cclu péde de purtehalle che ttjie a lu ciardine ». E ssene ji. ’N gape de nove misce, se fijji la mojje de lu marenare, e ffaci nu bèlle chele mascule. Fehurémece la retenézze d’ lu patr’e dde la mamme ! ’Stu citele se féce ggiovene; e jje piacé tand’ a mmanijà’ l’ arme. Lu patre je cumibri ’na spade. Va nu juorir a lu ciardine, eh’ avè da pruva’ ’sta spade. Pijj’e scrocche ’na bòtt’ a nu péde de fichere^. Strunghètte la fichere; ma la spade ji screzzènne^ pe’ 11’ arije. Se métt’ a gghji’rcujjènne le pjiezze. Arrìv’ a lu purtehall’, addónne la mamm’ avé jettate da scòrc’, e vvéde rés’ a lu pedale ’na ’mbugnature de spade. L’ acchiapp’, e nne’ vvulé meni’. Tire, e jjèSce ’na bbrava spade. Areva che cela spad’ a lu pedecóne de la fichere eh’ avé strungate, je méne ’na bbòtt’, e le tajje coni’ avésse state ’na recotte.

Ère bbón’ e bbèlle ’stu ggiuvenòtte, ma n’n z”ulé sta’ ma’ fitte chele mjieneh All’ ùteme, j’ argerètte la mèn- de de ji’ggerènne lu mònne; e lu patr’ e la mamme n’n ge póne vénge’; e sse ne jètte.

Camina camine, arriv’ a nu pajése. ’Ngóndre nu prèjì- teCje dice custù: « Che vvi facènne, ggiuvenòtte? ». « Vajje

1 Lascialo, 2 Fico. 3 Schizzando. 4 Mani. 5 Prete.

LU FIJJE DE LU MARENARE

89

camenènne lu mònne pe’ ccambà’ ». <( Te métt’ a ggar- zóne che mmé? Te facce bbóne spése, e ppaha bbóne; e tte cummanne ’na vóta V anne ». « E sci », j’ arespun- nètte cullù; e cce jètte. Je dice nu juorne lu prèjite: « At- tacche le cavjìelle; avém’ ’a ji’ ffa’ ’na ’mmasciatei». Se mét- t’ a ccamenà’, e ’rrive sótt’a’na mundagne. Dice lu prèji- te: Mo’, cale; e ’ccide nu cavalle ». Quille, pijj’ e 1’ ac-

cide. ff Mo’, scùortechele », je disse lu prèjite. E cquìlle le scurtechètte. « Mo’, abburritete ’ssa péli’ attorne ». N’n ge s’ avé fernite d’ abburretà’ a cchela pèlle, arrive ’na mucchie de ’cjielle; pijje clu ggióven’ abburretàt’ a la pèlle, e le strapòrte sópr’ a la mundagne, che gghiéve tutte ore e prète prezijóse. ’Rruuàt’ allóche sópre, je gredètte lu prèjite: « Mo’, rùotel’ abbaile ’sse prète d’ore». Quille se métt’ a ffa’ rutelà’ ór’ e pprète prezijóse. Doppe nu pèzze che ccullù fatijave, je disse lu prèjite: « Mbè, mo’ abbaste; e vvìde d’ arecalà’ da èsse coma méjje può’». Va p’ are- cala’, ma nen gghiére cunde^. Ripe de Uà, ripe de equa; n’n avé ddónne se ji’. A 11’ ùteme, trove ’na vijarèlle. Ca- mina camine, arriv’ a ’na fundanèlle. Rés’^ a ’sta fundanèlle, ce sté nu vecchiòtte. Je disse: « Zi’, ’nzignem’ addò’ se recalà”bballe; ècch’ é ttutte ripe!». « Nne’ le sacce, zije- sé». « E ccóme tjìeng’ ’a fa’ ? ». « Ècche ógne jjuorn’ a vvéve’ tré ppalómme. Chi n’ acchiappe une, recala’».

Se métt’ a la poste ’stu ggiovene. Va chele palum- mèlP, e n’ acchiappe une. Subbete duvènde ’na ggiovene. (Chele tré ppalómme jére tré ffijje de rré. Quélle eh’ a- redevendì fémmene nen ghiéve la cchiù bbèlle). ’Nzìmbre che ’sta ggióvene, ji a la case de lu Malie, che gghiéve lu patrone de da mundagne. Je disse da ggióvene: « Nu’ avém’ appura’ che cce vo’ pe’ ffa’ muri’ ’stu Malie ! ». Jèt-

1 Faccenda, operazione. 2 Non era conto ~ caso. 3 Presso, vicino.

12

90

S. EUSANIO DEL SANGRO

t’ a ttavele la sére tutte qujìende; e ccumènz’ a cciarlà’ de tande cose. La ggióvene je cacce da corp’ a lu Màhe che cce vulé pe’ ffarle muri’: - Ca sopr’ a li’ àvetra mun- dagne ce sté nu porche spine, che sse magné che 11’ uoc- chìe la ggènde. Chi se fedé d’ accìdele, je truué ’n gòrpe nu lébbre. ’Ccise lu lébbre, nascé ’na palómme; ’ccise la palomme, je truué ’n óve ’n gòrpe. Quande je l’ óme schiaffé ’st’ óve ’m brónd’ a lu Màhe, èsse muràve. -

Sénde quéste lu ggióvene, lasse la ggióvene, la ma- tin’ apprésse, e jje dice: «Ji’àjj’’a jì”ccide’lu porche spi- ne». Pijje, la vi’, e ’ngóndre lu lijóne, la furmiche e la palómme, che sté ffa’ picce jisse tra jisse, ca n’n ze puté sparti’ ’n’ alemàna morte. Dice: « Chiaméme ’stu ggióvene, e ’ssapémele* sparti’ a cquiste ». Va custù, e mmetti a ’na vanne la carne (pe’ la palómme); a ’na vanne l’ osse (pe’ lu lijóne); e a ’na vanne la cocce (pe’ la furmiche; ca c -i- avé lu recùvere).

Chili’ aresti tande cundjiende. Dice: « Mo’ t’ ’ulém’ a- rijalà’l». Se scarpe ’na pènne la palomme; je le dà, e jje dice: «Se tte fa necéssete, dì’:- Cristijàne so’, e ppalóm- ma devénde -, e ssubbete devjiende palómme. Po’, are- di’2 a la pènne: - Palomma so’, e ccristijàne devénde -; e aredevjiende cristijane ». Lu lijóne je di^ ’na tòppe de péle, pe’ ddevendà’ lijóne; e la furmiche je di pure nu ’nzégne pe’ ddevendà’ furmiche. Custù, se pijje de cose, e ss’ are- métt’ a ccamenà’. A scure, arriv’a’na massarije, e ccerchi lu recétte. Je disse lu patrone: «Che vjie facénne?». « Eh, vajje spérze pe’ ccambà’ ». « Te sta’ che mmé pe’ggarzóne? Te face -i- ahuardà’ le péchere ». Quill’a- respunni ca sci. « Ma, vide che nne’ 1’ aviàc -i- a purtà’

1 Lasciamolo. Sinfisi di lassiamo = lasciamo e /«cciamo (’s6a4'P = c)« 'Z Ridi’. 3 Diede.

LU FIJJE DE LU MARENARE

91

ppàsc -i- a cchela mundagne! Allóche ce sta lu porche spine. Te se magn’a tté e le pèchere ». J’ arespunnètte lu ggiovene: « N’ n de dubbetà’, ’assa* fa’2 mmé ! ». Se métte nnjìende le pèchere, la matine, e cchian’ a cchìane s’ abbecin’ a la mundagne. Jónde^ lu porche spine, e ss’ ac- chiappe’na pèchere. Custù, pijie la toppe de péle: u Cri- stijane so’ e llijóne devènde!», e sse fróng’* a lu porche spine. S’ areppelleccètte^ nu pèzze; mane’jje la féc® -i- a ’ccide’ lu porche spine. S’avé stracche. Subbete, pijje la pènne, e ddice: « Cristi] ane so’ e ppalómma devènde. Vóle, e sse va repusà’ da lònghe, sopr a ’na cérche. Sti^ nu mumènde; e ppe’ nnen fa’ repijjà’ revèll’® a lu porche spine, aredevènde lijóne, e le va struzzi’. S’ avé refatte cristijàne, spanze lu porche spine; trove lu lèbbr’, e 1’ ac- cide. ’Ccide lu lèbbr’, e scappe ’na palomme. L’ acchiap- pe, je tòrce lu colle, le spanze, e jje tróve 1’ óve. Se métte r ove ’n zaccòcce, e ss’ arebbìjjes che le pècher’ a la massari. Die -i- a lu patrone: (c Mo’, può’ manna’ lib - ber’^o a ppàsce’ le pècher’ a la mundagne. Lu porche spine r àjj’ accise. ’Na pècher’ e bbi^^ me s’ a magnate ». Lu pa- trone n’ n ze facé capace ca cullù avé ’ccise da sòrte de ’lemàne. Védde dapuo’ ca jére lu uére, e jje diss’ a lu ggióvene: ^ Statt’ a ècche, a vviver’e mmurì’ !; te vuojje da’ n’n zo celie mmesàta vuo’ ». Quille j’ arespunni: « Tjienghe che ffa’; me n’ ajj”a ji’ »; e sse ne jì.

Arriv’ a la case de lu Mahe. Statté tutte chius’ abbar- rate, port’ e ffenèstre. Appéne che ffu ’ccise lu porche spine, lu Mahe se cumeji ssendi’ mmalate. Disse: « È ffer-

1 Lascia. 2 Sott. a. 3 Salta fuori. 4 Si avventa.

5 Azzuffarono. 6 Non glie la fece; non riuscì, non si fidò. 7 Stette. 8 Vigore, animo. 9 Riavvia. 10 Libe-

ramente. In questa e in altre parlate, frequenti (alla latina) gli avverbi senza la terminazione in mente, 11 E via, solo.

92

S. EUSANIO DEL SANGRO

nìte le juorne mjie! ». Se metti a lu llètte; e fféce chiu- de’ tutte la case, pe’ n’n ge fa’ ’ndrà’ nesciune.

Véde lu ggióvene ca statté tutte chiuse, disse: « Cri- stijane so’ e ffermiche devènde ». Va’la stànzij’ addónna sté lu Mahe. Tutt’ a nu mumènde, aredevènde cristi] àne; scròc- che r óve ’m bacc -i- a lu Mahe, e ccustù casche morte. Mòre lu Mahe, e lu stésse mumènde da case duvènde nu bbòsche, che ne’ sce puté métte’ péde ’nnànze péde. Ma, che ttutte quéste, mo’ cóme ffurmiche, mo’ come ppalomme, mo’ come llijóne, clu ggióvene arijèsce. Va a la fundanèll’, e ttrove tutt’ e ttré le palomme, eh’ avére-, devendate ggióvene. S’ anni, e arejètt’ a lu patre éss’ e cele ggióvene. Lu rré je vulé da’ pe’ spose la cchiù bbèlle; ma èsse se pijji quélle eh’ avé ’cchiappat’ a la fundanèlle; che ne’jjéve tanda bbèlle, ma je vulé cchiù bbéne.

Il principio ricorda il primo tratto della storia di Lion- bruno - Per V orditura del resto della novella, efr, Gonzen- BACH, 6P, Vom Joseph, der aus^og sein Gliick %u suchen- PiTRÉ, Z, Dammi lu velu!

XX.

GGIUUANNE SÈNZA PAHURE

Ce jéve nu cambaróle ricche, e ère lu mése de Magge. ’Na notte ’stu cambaróle sendètte nu gride. Diss’ a la moj- je: a Mari, sènde nu gride! ». Disse la mojje: « Stùpetel Nen zjiende ca é lu vénde? Arrizzete, e’bbàrre bbóne le fenèstre, e la porte, ’cció cche lu vénde nne’ 1’ ajiepre ».

GGIUUANNE SENZA PARURE

93

La matine se àveze, e vvédde ’mmèzz’ a lu cambe de gra- ne nu stràscene. Dunghe, custù se métt’ attravèzze pe’ lu stràscene, e ttróve ’na crij atura nèude. Se le ’mbraccì, e l’arepurtì a la mojje. Dice la mojje: «Sa quala cattiva fémmene s’ é mmenut’ a fBjjà”mmèzz’ a lu grane nostre ? Pare ca é nu bbèlle cìtele. Nu’ n’n denéme fiije;cel”u- léme tené’? ». « Allore », dice lu marite, « s’ a da truuà’ la nutrice, e ss’ a da fa’ vattija’ ». Dice la mojj’: « E ccó- me jj’ ’uléme métte’ nóme? ». « Eh, mettémeje nóme Ggiuuànne, coni’ avé nome pjìetreme ».

Avé ’rruuàt’ a ccinghe sjìe anne lu cìtele, disse lu marit’a la mojje: « Mbè, mmo’ ’ssu quatral’ avém’ ’a cu- mijà’a ifàreje ’mbarà’ ’na ’nzi de lèttere. Dumane c -i- a- revajj’ a la tèrr’^, e vvajj’ a pparlà’ che lu mastre ». Va pparlà’ che ’stu mastre; pijje’stu peccerill’ e le cumejì mmannà’ a la scóle. Lu cìtele, fernite la scole, se n’ a- rejé ’n gambagne; e lu patr’ e la mamme ne’ mmagné se n’n areturné lu fìjje. Avé rruuàt’ a le quattòrdece quì- nec -i- anne lu rahazz’, e avé trapassjìete tutte le scu- Ijìere che sté ala scóle. Lu majéstre, ’na matin’, avé ’sse- gnàte ’na lezzi] óne ped une a le sculjìere. Chi se purté bbóne, facé la cavali’^ a 11’ jìevetre. Cumenzì recetà’^ a un’ a une lu mastre. ’Gna iernì rrecetà’, lu méjje che ss’a- purtate ère Ggiuuànne. Lu mastre jje urdenì ó cch’ a- vésse fatte la cavali’ a ttutte qujìende chele scularitte. E èsse G. se ne preggé^ ca ère lu méjje de tutte. Ma, ’gna rscì^ da la scóle, cumenzì lletecà’ 1’ atre scularitte che èsse:

1 Al paese. 2 Far la cavalla, vincere. Qui è preso nel senso let- terale di dar staffilate al sedere de’ compagni messi a cavalluccio successivemente. Il castigo si chiama cavallo. Dare o fare un ca- vallo, punire in quel modo. Quondam, s’ intende. 3 Far dire la lezione. Regge T acc. 4 Se ne teneva. 5 Riuscì.

94

S. EUSANIO DEL SANGRO

- Ca ère mule: ca ’nna^ ère fijje de ’Cól’ e dde Mari: ca r avé truuàte ’mmèzz’ a lu grane, e cquèst’ e cchest’ atre Decé G. a ccullù die jje decé ccuscì: « Chi te T a ditte, sbrevugnàte ? (( Chi me 1’ a ditte? L’ àjje’ndése quande

r.a rcundate pjìetret’a ttata mé’. E celie jje ne’mbòrt’a nnèu’ ca tu sci rricche? Ma tata mé’ é ttata mé’, e mmam- ma mé’ é mmamma mé’; ma tu sci mmèule!». Chele scacchjìete, sendènn’ accusci, je da ’n gòlle tutte qujiend’ a G. Se ne scappe custù; se ’nzàcc’ a ’na vij’, e sse métt’ a ppràgne’, e n’n arevà’ mmagna’. Aspètt’, aspètte, e n’n ze vedé. Arevà lu patre, pe’ vvedé’ chemmó n’n arejave. Addummanne lu majéstre, e nne’je sapi ddìre nijènde. Custù, pijje lu cappèlle, le sbatte ’n dèrr 2, e jjètte nu suspire. Pènze: Mo’vajj’a ttruuà’ ’n àtru scularétte, eh’ a- solete^ de ji’ ’nzimbre che lu fijje. Custù je’nzegnì addò’ s’ avé nnascòste G. Va lu patre, e ccumènze: « G., tatasé, e cchemmó nen zi* remenute huojje? Nu’n’n a- véme vùte magna’ se ttu n’n aremenive. ’Jàme, tata; a- revjie che ». « No, tata; n’n g -i- arevjienghe cchiù a la massarija té’! ». E ccundenevév’ a ppràgne’. Lu patre, je se ’ndeneri lu córe, e ccumeji ppràgne’ pure èsse, « Mbè cchemmó ne’ vvuo’ remeni’ ? ». « Ca ji’ nen zo’ fijj’ a té! Pecché me ce si mannat’ a la scóle, quande n’n aére fijjete?». E ppragné. ^ E echi te 1’ à ditte? ». « L’ jieve- tre scularitte ». Pijie lu patre, je fa tande carézze; s’ ap- picce lu fijj’, e sse 1’ areporte. Pe’ la vi’, je decé lu fijje: (( Ji’ mo’ c -i- arevjieng’ a la massari, tate; ma ji’ a la scóle n’n ge vuojj’ areji’ cchiù ». « Che mme ne’mbòrt’ a mmé

1 Non. si sente in qualche Comune. Però, è anche fre-

quente la protesi di a in era (Ved. N. di Gasoli]. 2 Gettare a terra il cappello, è atto di grande sdegno e di sfida: quasi come gittare il guanto. 3 Che era solito. 4 Sei.

GGIUUANNE SENZA PAHURE

95

ca n’n g-i-arev)ìe ccliìù? », je decé lu patre. «Pecché? N’n d’ abbàste quésse che ssjìe? ». ’Ndrì a la case, e la mojje vulé sapé’ ugnen gose. « Magnéme mo’ », je disse lu mante; « dapuo’ te V arcónde ».

Passi tande tèmbe, e G. se sté sèmbre ’nzerrat’ a la stànzija sé’; e studijé quélle eh’ avé state, e cquélle eh’ a- da rèsse’. Avé rruuat’ a 1’ ajita de vinde vendun’ anne, disse nu juorn’ a lu patre ca èsse n’n vulé sta’ cchiù ’n gambagne; ca se n”ulé jì’ggerènne lu mònne. Lu pa- tr’e la mamm’, a ppràgne’; ca n’n ze n’ avé da jì’. Ca n’n aére lu sé’ tutte chela róbbe? Ca hisse s’ avé fjiette vjìecchie. Ca ddó’ le vulé lassa’ ? Ma n’n ge pòtte vénge’. Védd’accusci lu patr’e la mamme, je tande quatrine; je nu cavalle; je la bbenedezzióne; e se ne jètte.

Arrevì a Nnapule. Se ne ji a na llucande, e ccume- ji a sfruscià’ quatrine. Fì’^ cche ttené quatrine, lu lucan- d'ìere je facé tande ’ccujjènze. ’Gna je cumenzì scòrte’^ le quatrine, le cumenzì schifà’. Avé remàste desperate, s’ a- revenni lu cavalle. Perni le quatrine de lu cavalle, e ccu- menzì vvénne’ le vestuvàrije. All’ ùteme s’ avé rdutte che nu calzón’e’na camiscia sgarrate^. Lu lucandjiere je de- cé: « Vàttene, lazzarone! ». « Addónne me n’ àjj’ ’a ji’?», j’ arspunné custù. «Ehi: -Chi ne’jje piac -i- a ffatijà’, u sbirr’ u frate-. Ma tu lu frate mangile le fa’. Chi te 40 ducate pe’ ffa’ lu mònece pecòzze?^». « Allore m’ àjj’ ’a jì’ ffa’ suldate? ». «Eh, quésse F arecorde ji’, se ne’ vvù jì’ carciaràte ».

La matine, passi lu rréjje. Se presendi: « Grazije, Majìstà, ca me vuojje fa’ suldate ». Lu rré vedi ca ère nu bbèlle ggióvene, subbete se le pijjì; le manni a lu quar- tjiere, e jje féce magnà’ subbete lu panjielle. Tené ’na

1 Fino,

2 Finire.

3 Lacera.

4 Laico.

96

S. EUSANIO DEL SANGRO

fame G. ! Addummanné le cumbjìegne: a É bbóne lu pa- njielle, G. ?>>. «E ccóm* é bbone! )). E cce ’n óme redé. ’Gna ’vé state G. ’na quinecine de juorn’ a ffa’le ’sarcìzije, avé repassate pure le fEcijale a mmanijà’la sciàbbele; e le cumbjìegne nne’le smurfìjé cchiù. Fernisc -i- a ffa’ le ’sarcizìj’ a ppjìede, cumenzi ffa’le manòper’ a ccavalle. E ssequetì a ffa’ddu’ anne lu suldate. Avé passate sargènde; e ècche vé’ la huèrr’ a lu rré dde Nàpule. ( Je le vénn’ a mmétte’ lu rré dde Spagne). Ce pure G. a la huèrre. Mèndre de la bbattajjeb muri lu capetanije de la cumba- gnì de G. Tutte le suldjìete scappé; ma G. n’n ze vulì smòvere. Arechiami la squatra sé’, e arendri de nova- mènd’ a la bbattajje. Quande cocce pe’ ttèrre, e ppe- dune capestate da le cavjìelle ! La sére, arendri G. a ssó- ne de còrn’ e ttamburre, nghe la bbandjìere; e ggredé le suldjìete: «Viva G. !;>. ’Gna vedi lu rré eh’ aremené G. nghe la bbandjìere, je ’scì ’ngóndre. Appéne s’ avveceni vecin’ a lu palazze, lu rré, je metti la mjìene^ ala spalle, e jje deci: « Bbrave, capetanije! ». ^G., ’gna sendi ccuscì, je s’ ariegri tande lu córe.

Lu seconde juorne, prime d’ areji’ a la huèrre, cerchi perméss’ a lu rré, ca s’ avé da ji’ llavà’ prim’ a la marine. Va G. a la marine; s’ aliavi tutte la vite; e ppo’ cumèn- z’ a ggredà’ ’mmèzz’ a mmare: « Màmm’, a echi so’ ffijje? Mamm’, a echi so’ ffijje? ». Ècche che jj’aèsce’na Dèe de bbellézze. Purté le capili’ asciìiovete^ sopr’ a le spalle; e arrenné lu sbiandèure, com’ avésse state d’ ore de capille; e la facce ère